Sarbatorile de Paste. Mai rezista traditiile romanesti?

Una din cele mai importante sarbatori ale romanilor, Pastele este reprezentativ si pentru modul in care a reusit sa pastreze vii traditiile din spatiul romanesc. Astfel, aceasta sarbatoare surprinde o mare varietate de obiceiuri care au rezistat timpului si confera o bogatie de simboluri atat celor care o celebreaza la oras, dar si la sat.

Despre modul in care s-a pastrat simbolismul Sarbatorilor Pascale si ce transformari au suferit obiceiurile traditionale in ultimii zeci de ani, vorbeste pentru Business24 Ioana Popescu, Director de Cercetare la Muzeul Taranului Roman.

In ce fel a evoluat simbolismul religios al Sarbatorii Pascale in ultimii 20 de ani? Cum se raporteaza tinerii de azi fata de semnificatia religioasa a Pastelui in comparatie cu cei de acum 20 de ani?

Simbolismul religios al sarbatorii nu a evoluat, a ramas acelasi, insa acum este mai mediatizat/uniformizat in exprimarea verbala.

Daca in anii 80 tinerii mergeau la slujba de Inviere pentru ca asta ii facea sa se simta disidenti si curajosi, astazi se duc pentru ca stiu ce sarbatoresc. In fiecare zi a Saptamanii Patimilor, in media sunt "explicate" sensurile deniilor, si se face o foarte sumara catehizare a publicului (recomandari de comportament).

Se vorbeste mult despre postul alimentar, ba chiar si despre postirea ochilor (a privirii), sau a gurii (a vorbelor spuse/auzite). Dupa 20 de ani de libertate a credintei, tinerii se raporteaza la sarbatoarea Pastilor ca la o vacanta (cu petrecere in noaptea de Inviere, cu masa mare in Duminica Pastilor, cu iesiri la picnic, daca vremea o permite). In treacat fie spus, iesirile la iarba verde in Duminica Pastilor, sau in lunea luminata sunt obiceiuri pastrate din vechime in unele zone ale tarii.

Cum se mai pastreaza traditiile populare din mediul rural?

La sate este in continuare obligatorie primenirea, iar in multe cartiere de oras (inclusiv in Bucuresti), perioada postului este insotita sonor de ritmul batatoarelor de covoare. In sate, femeile curata si tamaiaza mormintele familiei, iar la oras, in sambata dinaintea Invierii, cimitirul devine furnicar de oameni cu brate de flori, pentru morti.

Din cate am observat insa pe teren, nu se mai colinda cu Lazarelul de Florii, dar se impart stalpari de salcie la prieteni si vecini.

Vopsitul oualor, framantatul cozonacilor, pregatirea Pascai, dar si sacrificarea mieilor sunt inca nelipsite din pregatirea Pastilor. Inventarul de obiecte "simbolice" se imbogateste de la an la an, cu oua Kinder, cu oua din dantela (din nou inventatele traditii vechi romanesti), cu oua agatate in ramuri de pom, cu iepurasi din ciocolata, dar si din pasla, sau cu cozonaci bio/traditionali/ca la mama acasa - 100% naturali.

Se pastreaza la tara obiceiul petrecerii Pastilor in familie. Este ocazia cu care si familiile migrantilor se reunesc cu cei plecati la munca prin Europa, fondurile bancilor se alimenteaza cu lichiditati, euro scade si moneda nationala se intareste! Amintesc acest efect, deoarece, chiar daca nu putem vorbi despre un obicei, putem sa constatam deja un orizont de asteptare inainte de marile sarbatori crestine anuale.

Apropierea calendaristica, din acest an, a Pastelui de 1 Mai influenteaza in vreun fel modul in care romanii traiesc aceasta sarbatoare crestina? Exista riscul ca Pastele sa devina doar o zi dintr-o vacanta mai lunga?

Cum spuneam, Pastele e demult o vacanta cu specific religios. Legatura cu 1 Mai de anul acesta va aduce mai multa lume la slujba de Inviere de pe malul Marii Negre, la mai multe indigestii de la excesul de miel si cozonac, dar am convingerea ca Pastele va fi cel sarbatorit.

Ce sansa de a rezista au obiceiurile traditionale romanesti in fata celor din Occident, promovate intens prin intermediul mass-media si al companiilor de retail?

Toate sansele! Pentru ca cele romanesti sunt inca vii si de aceea sunt inca spectaculoase; pentru ca majoritatea credintelor si a obiceiurilor importante se copiaza, prin forta lucrurilor, pe ele insele, devenind plicticoase, si nu in ultimul rand, pentru ca traditiile fac parte din peisajul cultural natal, familiar, cunoscut si in consecinta, placut.

Nu sunt pentru cotracararea Sf. Valentin cu un Dragobete expandat ad hoc, dar nici nu cred ca Halloweenul va ajunge sa inlocuiasca in Transilvania Luminatia.