Arme pentru lupta in slujba fericirii copilului tau, la orice varsta

Parintele este menit sa fie gardianul sanatatii fizice, echilibrului emotional si integrarii fara prea multe greutati in lumea care-l asteapta pe copilul sau, cu bune si rele.

Fericirea copilului este un obiectiv des invocat, supraevaluat, in spatele caruia se gaseste scuza parintelui care nu educa, nu disciplineaza, pagubind copilul si mai apoi adolescentul si adultul exact de fericire.

Un individ este fericit, echilibrat si reactioneaza bine daca are asteptari corecte de la fiecare situatie de viata cu care se intalneste. Evident, un copil educat de acasa ca nu poate face sau spune chiar orice, pentru ca sunt reguli de convietuire si relationare cu oamenii de toate varstele, dar se va adapta cu gratie, va intelege cum si cat sa fie liber in societate, nu va fi nevoit sa se refugieze in singuratate.

Un copil crescut sa i se indeplineasca aproape orice dorinta, caruia i se fac toate serviciile fara a i se ceara sa participe la ceva util lui si celorlalti, nu poate intelege ce primeste, nu va gasi niciodata in lumea de dinafara casei tale (si cateodata nici in casa ta) un confort psihic si material 100% in conditiile lui.

De exemplu, un studiu despre copiii nascutii in China dupa 1979 (cand s-a impus politica de un singur copil), numitii "Little Emperors", centrul atentiei parintesti, supraprotejati, rasfatati in mare parte, acum facand parte din generatii care au peste douazeci-treizeci de ani, ii arata ca fiind centrati pe sine, necooperanti, incapabili sa isi gaseasca pereche si nici grup de lucru care sa ii satisfaca (si asta in cultura chineza!).

Obisnuiti sa li se dea si sa isi dea o importanta mai mare decat le este util si benefic, neavand frati de la care sa invete lectii de relationare si sociale, de rabdare si altruism - lectii pe care un parinte greu le-ar induce in educatie, - individul creste nemultumit, plin de resentimente.

Un alt studiu, pe 250 de studenti (Southwest University Changqing China) a aratat, la scanarea creierului, mai putina materie cenusie in zona cortexului median pre-frontal, partea care determina empatia; iar la testarea personalitatii au obtinut scoruri mai mici la agreabilitate, in contextul de copii singuri la parinti.

Sa ne iubim copiii nu e suficient. Ei au nevoie sa vada relatii calde in familie, ritualuri placute impreuna cu parintii, o balanta sanatoasa intre studiu, activitati casnice si extrascolare utile, joaca si mese.

Atrage-l pentru a fi sanatos, spre miscare in aer liber, iar pentru a-i deschide mintea atrage-l spre teme care sa-i incite pasiuni: functionarea corpului uman, incalzirea globala, inteligenta artificiala, geopolitica, functionarea tehnica a masinariilor, comentati impreuna aprinzand flacara cunoasterii, hranindu-i curiozitatea trezita cu maiestrie.

Cu o minima disciplina si acordare la mediul real, sa ii ajutam sa fie iubiti si in afara familiei, sa fie multumiti si fericiti si cu putin si cu deloc, nu doar cu mult.

Sa ii ajutam sa isi gaseasca loc intr-un cuplu, intr-o echipa cu care sa lucreze aducand valoare prin ceea ce a invatat si a fost dotat de la natura, intr-un grup de prieteni neinteresati material, cu un mentor pe care si l-ar dori.

Nu iti pregati copilul doar pentru satisfactii virtuale. Daca nu va vedea cu ajutorul tau lumea reala, si nu va sti sa reactioneze in fata unor situatii adevarate in care nimeni nu ii ofera protectie si intaietate sau macar intelegere, sa te astepti ca se va refugia in virtual: va gasi jocuri si spatii virtuale care sa-l rasfete cum ai facut acasa, in care sa se manifeste cum doreste.

Continutul online creeaza asteptari, modele false despre asprectul fizic, putere, fericire, despre ce poti obtine si cu ce efort. Pregateste-l pentru prezentul si viitorul tehnologic, dar ca tehnologia sa-i fie unealta, nu stapan de sclav.

Se vorbeste prea mult despre fericirea copiilor. Totusi, o definesti complet intr-un mod in care va este benefic? Fericirea superficiala pe care o hranesc multi parinti - incantare, amuzament, placere, lipsa limitelor - nu inseamna mare lucru fata de adevarata fericire, acel status psihic care inseamna implinire, multumire, echilibru emotional in fata oricarei situatii.

Paradoxal, avem conditii mai bune de trai decat predecesorii nostri si nu gasim multumire: copiii si tinerii au angoase, depresii, probleme de somn, sunt antisociali, si nu in sensul in care sunt rebeli tinerii din orice generatie, ci in sensul ca au pretentii de a avea beneficii nemeritate de la societate, de la familie.

Ofera-i copilului timp si asigura-i intelegere reciproca: fii deschis la cerintele sale legitime, dar explica-i si tu fiecare situatie, din mai multe unghiuri, din diverse vremuri; nu te preface ca il protejezi ascunzandu-i realitatea si devenind astfel sursa nefericirii lui ulterioare.

Si, nu in ultimul rand, fii ghidul copilului tau in a se cunoaste pe el: in a-si recunoaste, folosi forta dar si slabiciunile. Autocunoasterea este un instrument care atrage autodisciplina, atat de utila fericirii individului.

Vrei un ajutor in dialogul cu copilul tau? Acceseaza 3angle teen pentru adolescenti (gratuit), 3angle pentru tine. Peste 47.000 de persoane au beneficiat de rezultatele testelor, iar 80,2% din primii 702 s-au recunoscut in profile cu o nota intre 8-10 (pe o scala 1-10).

Articol semnat de Andreea Iliescu, Job360.ro