Amnezie colectiva

Joi, 04 Ianuarie 2007, ora 08:57
1814 citiri

Romania a depus toate eforturile pentru a indeplini conditiile aderarii la UE. Din punct de vedere economic, oamenii o duc bine in multe zone. Dinspre Bruxelles nu mai exista critici decat in ce priveste domeniul justitiei si al luptei impotriva coruptiei. Insa intr-un domeniu tangent fata de toate celelalte, UE nu a cerut din pacate nimic Romaniei, iar de la sine putere Romania aproape ca nici nu a facut nimic: este vorba despre depasirea dictaturii.

Romanii se prefac ca si cum s-ar fi risipit in vazduh, toata tara sufera de amnezie. Or, acolo a existat dictatura cea mai de neinteles din Europa de Est, precum si cel mai sinistru dictator dupa Stalin, cu un cult al personalitatii de format nord-coreean.

Ceausescu a fost un coleric cu patru clase, un ipohondru care isi lua cu el mereu in vizitele de control prin tara un rezervor de apa de baie, un parvenit cu robinete si vesela din aur si cu o slabiciune salbatica pentru palate. Pentru aceasta, el a pus sa se darame, la Bucuresti, zona cea mai veche a orasului, inima acestuia. Clanul sau de familie si serviciul sau secret domina totul, chiar si biserica. Optzeci la suta dintre popii ortodocsi au fost retribuiti direct de serviciul secret, adica erau securisti in sutana. In cazul ziaristilor, medicilor, profesorilor, juristilor lucrurile nu stateau altfel. Dar aceste lucruri nu se stiu si nici nu trebuie sa se stie.

Securitatea a supravietuit. Motivul este simplu: caderea lui Ceausescu, condamnarea sa la un rapid simulacru de proces, impuscarea sa in fata unui zid murdar dintr-o cazarma a fost dirijata la vremea respectiva direct de Securitate. Oficial, acest serviciu secret a fost desfiintat dupa asa-numita revolutie, insa personalul sau a fost retribuit in continuare in secret. O parte din securisti au trecut fara intrerupere din fostele servicii in cele nou infiintate. Iar partea mai descurcareata a reusit sa patrunda cu capitalul sau de santaj in economia de piata.
Informatiile din arhivele serviciilor secrete au fost si sunt un capital de baza pentru averi imense de sorginte total intunecoasa si doar pe jumatate intunecoasa. Din aceasta cauza coruptia este prezenta si astazi pana in cele mai inalte cercuri guvernamentale. Iar tentaculele ei impresureaza tara ca o coruptie de fiecare zi, in care vechea mentalitate lucreaza cu metode noi. In spitale, situatie este la fel de mizerabila ca si inainte, lipsesc toate, iar darea de mita incepand cu medicul sef pana la femeia de serviciu este de la sine inteleasa.

Chiar si dupa 17 ani de la caderea lui Ceausescu arhiva Securitatii a fost administrat si cosmetizat de vechiul personal al noilor servicii secrete. In sfarsit, la 1 ianuarie a avut loc predarea a 1,6 milioane de dosare catre CNSAS, autoritate infiintata in 1999 cu scrasnituri din dinti. Oare se va schimba ceva? Inca in urma cu mai multi ani au fost adoptate legi care reglementau accesul la documente. Dar fiecare lege a ramas ineficienta, iar CNSAS era o frunza de vita care trebuia sa scrie zilnic cereri adresate serviciului secret. Acesta a ramas insa propriul sau stapan si decidea singur ce va pune la dispozitie. Din cand in cand lasa clar sa se inteleaga ca inca "se lucreaza" la documentele respective. Insa uneori apareau surprinzator dosare, atunci cand cineva trebuia discreditat foarte repede in fata opiniei publice.

Fata de mine, autoritatea si-a schimbat informatiile. La inceput au existat documente despre mine, dar dupa aceea mi s-a spus ca deocamdata nu exista. Chiar si in interiorul serviciului se vehicula pe sub mana ca documentele cele mai brizante au fost astazi din nou "secretizate".

In timpul dictaturii, au existat zilnic oameni care fugeau peste granita. Multi nu au ajuns in Vest, au fost si au ramas disparuti, au fost probabil impuscati. Exista nenumarati morti la granita, cimitire intregi, iar rudele nici nu stiu ce s-a intamplat cu ei atunci si cine poarta raspunderea penmtru cele intamplate. Chiar si crimele asupra unor "dusmani ai poporului» in tara si in exil, chiar si crimele prezentate drept sinucideri si accidente rutiere sunt cuprinse pana astazi in documente, iar faptasii nu sunt acuzati. Si, odata cu ei, numerosii informatori, spionii fortati si benevoli.

Astfel, exista scene aparent suprarealiste dintre tortionari si victime: un fost dizident primeste un post in serviciul public si este chemat sa depuna juramantul. Cand deschide usa, in fata sa se afla fostul sau anchetator de la Securitate in fata caruia depune juramantul pe Constitutia democrata. Sau: un fost detinut politic solicita un credit la o banca dintr-un oras de provincie. Directorul bancii, care il informeaza ca creditul nu ii este aprobat, este directorul inchisorii de atunci.

La Bruxelles s-ar spune acum ca fostul detinut se poate adresa unei alte banci. Criteriile UE sunt mai mult decat indeplinite, daca mai exista inca o singura banca intr-un orasel de provincie. Intrebarea este, cine este acum directorul acelei banci.

Sursa: Rador