Un studiu efectuat de Centrul European pentru Invatamantul Superior Unesco a identificat, in intreaga lume, 210 publicatii care trateaza educatia superioara, desi acest numar fluctueaza si ar putea fi inferior celui real. Jumatate dintre reviste au fost publicate in America de Nord, in timp ce Europa a produs 23% si Asia 19%, potrivit lui Melanie Seto, editor si specialist al UNESCO-CEPES. Printre acestea se numarau 17 publicatii "internationale" de invatamant superior.
Seto
si-a prezentat studiul, intitulat "Tendinte cantitative in publicistica
academica pe teme de invatamant superior", la o conferinta internationala care
a purtat numele "Cresterea cunoasterii cu privire la invatamantul superior si
diseminarea acestuia: Imperativa pentru teorie si practica" si care a fost
organizata la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, la sfarsitul lunii trecute.
Conferinta a fost organizata de Unesco-CEPES, in colaborare cu Consiliul
Europei.
Studiul a oferit o imagine statistica a stadiului actual al diseminarii, in
publicatii, a cercetarii cu privire la invatamantul superior. Acesta a aratat
ca 7 din 10 reviste sunt publicate in limba engleza, iar doua din patru sunt
generaliste. De asemenea, a mai aratat ca jurnalistii specializati trateaza cu
predilectie subiecte ca educatia la distanta, managementul invatamantului
superior si problemele studentilor.
O lista generala a publicatiilor a fost compilatat din doua surse: documentatia
Unesco cu privire la reviste si lucrarea "Invatamantul superior: Un inventar
international al centrelor si programelor", scrisa de prof. Philip Altbach, de
la Centrul pentru Invatamant Superior International din Boston, Statele Unite,
si David Engberg, de la Consiliul American pentru Educatie.
Seto a cercetat anumite aspecte ale raspandirii in reviste a cercetarii cu
privire la invatamentul superior - localizarea geografica, limba in care sunt
publicate si cele mai tratate subiecte. Ea a precizat ca lista nu este exhaustiva,
"din cauza naturii evolutive a publicatiilor care trateaza subiectul
invatamantului superior".
Un alt aspect important, a mai spus Seto, este ca toate publicatiile au fost
tratate in mod egal, pur si simplu din punct de vedere al cifrelor, iar listele
nu au luat in considerare importanta, relevanta, publicul sau alti factori
calitativi ai jurnalelor luate individual.
In ceea ce priveste distribuirea georgrafica, America de Nord (SUA si Canada) a
ocupat, nesurprinzator, primul loc, cu 39% din totalul publicatiilor. Acestea
erau in numar de 72 in Statele Unite si 10 in Canada. In acelasi timp, America de
Nord a produs "cercetarea cea mai citita si cu cea mai mare influenta, pe o
paleta foarte larga de subiecte".
Europa a produs 23% (48) din publicatii, cu o raza larga de subiecte si in 10
limbi. Dintre acestea, erau 4 reviste regionale. Marea Britanie producea cele
mai multe reviste de invatamant superior (17), urmata de Germania
si Rusia, cu cate 4, Polonia si Spania, cu cate 3.
Regiunea Asia-Pacific venea tare din urma, cu 40 de reviste, publicate in 5
limbi (19% din total). China
si Japonia aveau 13 publicatii, Australia
- 4, iar India
- 3. America Latina publica 14 reviste, cele mai multe (8) fiind scoase in
Mexic, in vreme ce Africa avea 9, dintre care 4 erau regionale, 2 publicate in
Africa de Sud si 2 in Uganda.
In ceea ce priveste limbile in care erau publicate revistele, cea mai
raspandita era engleza - 150 de publicatii (71%). A doua limba cu mare
raspandire era spaniola, cu 15 reviste (7%), dintre care 3 erau multilinguale.
12 jurnale erau publicate in franceza, cele mai multe fiind multilinguale si
aparand in tari unde franceza este limba oficiala (Franta, Canada, Elvetia). De
asemenea, existau 12 reviste in chineza si 12 in japoneza (multe reviste
japoneze erau publicate si in engleza), 5 in rusa. Printre celelalte limbi care
apareau in lista se numarau si ceha, olandeza, germana, italiana, poloneza,
portugheza, suedeza si vietnameza.
Problema domeniilor de cercetare din reviste a fost foarte complexa, potrivit
lui Seto. Au fost analizate aspecte cum ar fi care sisteme de invatamant
superior au produs cunoastere pe ce subiecte si pentru ce public, ce subiecte
au trecut de nivelul regional sau national, care subiecte au aparut din
interese similare internationale etc.
Multe publicatii de invatamant superior (41%) erau generaliste si , spune Seto,
se ocupau de domenii de cercetare actuale variate. Insa multe altele se
concentrau pe subiecte particulare. Cel mai frecvent discutate subiecte au fost
invatamantul la distanta (10 publicatii), managementul invatamentului superior
si problemele studentilor (cate 9 publicatii fiecare). Revistele pe probleme
studentesti erau "majoritate institutionale si limitate geografic la spatiul
Statelor Unite". Alte subiecte tratate au mai fost procesul predarii si
trainingurile pentru profesori, invatamantul superior international, politicile
de invatamant superior, precum si evaluarea.