Merita sa-ti perii seful?

Daca simti ca un coleg se intelege parca prea bine cu seful vostru, il complimenteaza neincetat si-l linguseste constant, avand, in mod evident, ceva de castigat de pe urma acestui fapt... probabil ai dreptate. Lingusitul este la putere, iar psihologii cred ca acesta face parte din natura umana.

Fiecare dintre noi este pus adesea in situatia de a lingusi pe cineva, fie ca este vorba de un interes de natura romantica sau de un interes material, de exemplu. Puterea unei persoane cu care ne aflam in contact direct de a ne influenta, intr-un fel sau altul, viata, ne pune in situatia de a incerca sa ne facem placuti de aceasta, cu ajutorul unor cuvinte sau gesturi mestesugite, arata HowStuffWorks.

Punctul in care cineva depaseste limitele etice in timpul "perierii" unui superior, in cazul de fata, este greu de determinat. In general, oamenii sunt de acord ca trebuie sa-ti respecti sefii si sa nu-i insulti, insa, cand vine vorba despre folosirea complimentelor, parerile sunt impartite.

Este gresit, astfel, din punct de vedere etic, sa-i multumesti din inima celui care tocmai te-a chemat la un interviu, cand tu chiar simti asta, dar in acelasi timp crezi ca te-ar putea si ajuta sa obtii postul dorit?

Etic sau nu, lingusirea functioneaza, cel putin cateodata, si nu sunt putini cei care incearca sa obtina un avantaj incercand sa-si complimenteze superiorii, indiferent daca chiar cred sau nu in ceea ce spun.

Efectele periatului

Cercetatorii de la Universitatea din Florida au demonstrat ca angajatorii sunt intr-adevar sensibili la lingusiri, in mod deosebit in timpul interviurilor de angajare.

Potrivit unui studiu realizat de acestia, candidatii care au aratat ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu realizatorul interviului si chiar l-au complimentat pe acesta s-au bucurat de succes.

Pe de alta parte, cei care si-au laudat propriile insusiri, etalandu-si atuurile, nu au reusit sa impresioneze, ci din contra.

Concluzia? Totul tine de natura umana si, mai precis, de atractia oamenilor fata de cei ce par sa le semene. Acceptarea totala, exprimata in mod mai mult sau mai putin subtil de lingusitorul de serviciu, il face pe superior sa creada ca se afla pe aceeasi lungime de unda cu acesta, deci trebuie sa-l placa si sa-i returneze simpatia, ca o consecinta fireasca.

Recompensarea celor care stiu sa-si perie sefii nu poate fi considerata, insa, o greseala de management, ci, din contra, acestia aliniindu-se, practic, valorilor declarate de companie.

In concluzie, cata vreme comportamentul lor este determinat de cele mai sincere sentimente, lingusitorii n-ar trebui sa-si faca procese de constiinta sau sa fie infierati in ochii colegilor cu toate conotatiile mai degraba negative ale cuvantului in sine.

O problema intervine, intr-adevar, in momentul in care periatul sefului are sopul precis de a obtine avantaje nejustificate si necuvenite, ori, pur si simplu, este atat de evident incat doar asta reuseste sa transmita.

Cei care incearca sa-si pacaleasca superiorii sau lasa aceasta senzatie ar putea sa treaca rapid de la extaz la agonie, daca intentiile lor reale sunt descoperite, ori seful vede ceva necurat in comportamentul lor.

In majoritatea cazurilor, tinta lingusirilor va fi dezgustata de comportamentul angajatului iar reactia sa poate fi una extrem de dura, mergand pana la ruptura totala.

Pentru a nu cadea in aceasta extrema, relatia angajatului cu superiorul sau trebuie sa fie bazata, in primul rand, pe un maxim respect, pentru a evita astfel aparitia interpretarilor ce pot fi, de multe ori, eronate.