Cu PDL, MRU vrea sa reincalzeasca o ciorba sleita deja de PNL

Privatizarea a ceea ce trebuie si, mai ales, a ceea ce nu trebuie - ca de pilda exploatarea resurselor naturale, serviicile publice, in funte cu distributiile de energie, bancile - care, dupa cum dovedesc realitatile, are in Europa cel putin, aproape un singur sens, de la Estul mai putin dezvoltat spre Vestul mai dezvoltat, a devenit unul din instrumentele principale de absorbtie de seva economica din periferiile estice de catre centrul din Vest. Precum in toate sistemele de tip colonial structurate centru-periferie!

Nu intamplator, exista atatea presiuni asupra tarilor din Est de a-si "externaliza" exploatarea resurselor minerale, industriile, bancile, pamanturile catre companii din centru, care prin manevrarea asa-ziselor "preturi de transfer", executa aceasta extractie de seva economica in favoarea centrului si in defavoarea periferiilor.

Si nu intamplator, institutiile zise "internationale" - de fapt, dirijate de centru, precum FMI, Banca Mondiala sau Comisia de la Bruxelles - au fost transformate in agenti de vanzari pentru aceste privatizari si in factori de presiune asupra autoritatilor de la periferie pentru a le forta sa se conformeze tuturor vrutelor si nevrutelor.

Fondul de dezvoltare, din nou la moda

Ca sa faca ceva mai comestibila pentru prostimea din periferia numita Romania, acest transfer cvasigratis de seva economica spre centrul vest-european, actualul prim-ministru Mihai Razvan Ungureanu (MRU) readuce pe tapet asa-numitul "fond de dezvoltare". De fapt, o ciorba de mult gatita prin bucatariile guvernamentale de la Bucuresti! Cica banii obtinuti din privatizari sa fie folositi pentru finantarea unor proiecte de dezvoltare. Initial, acum vreo 15 ani, fusese elaborata chiar o lege in acest sens, la care ulterior s-a renuntat tocmai din cauza absurditatii ei.

Banii trebuiau sa mearga exact la societatea care se privatiza, spre a-i sustine dezvoltarea! S-a vazut ce rezultate au fost obtinute! Dupa aceasta lege, nu prea s-a mai stabilit nimic concret din punct de vedere legal in privinta banilor obtinuti din privatizari. Iar de postprivatizare nu s-a mai ocupat nimeni. Dumnezeu cu mila, investitorii straini cu lipsa de obligatii si Romania cu distrugerea!

Privatizarea BCR, pestele cel mare

Asa s-a ajuns la momentul celei mai mari incasari guvernamentale dintr-o privatizare: cea a BCR, care echivala si cu lichidarea sistemului bancar romanesc. Banii - vreo 2,2 miliarde euro - nu puteau fi inclusi in buget, caci regulile FMI interzic constructii bugetare bazate pe incasari accidentale, adica unele care, oricat ar fi de mari, nu sunt repetabile in anii urmatori. Guvernarea liberala de atunci a resuscitat fondul de dezvoltare.

Acum, domnul Ungureanu scoate fondul de dezvoltare de la naftalina si ne spune ca, pe "model norvegian" si nu oricum, din acesta vor fi finantate investitii (precis nu s-a spus ce fel de investitii).

Si, important de subliniat, ca resursele sale nu vor folosite discretionar (dar nu s-a spus cum si nici ce ar insemna "nediscretionar"!). Nu mai vorbim de faptul ca, in "modelul norvegian", nu este vorba de un fond de dezvoltare (adica de finantare de proiecte), ci de un fond de investitii (adica de plasamente de piata).

Ceea ce este absolut curios, daca nu chiar straniu, este ca in legatura cu acest fond nu mai sunt vehiculate de catre premier tezele domniei sale despre incompetenta administratiei de stat si despre pervertirea gestiunii de stat prin coruptie si spaga, teze vehiculate sistematic pentru a justifica privatizarile in sine. Adica de ce administrarea companiilor de stat ar fi supusa acestor tare si pericole, iar cea a unor fonduri de dezvoltare sau de investitii tot de stat, nu?!

O gaselnita marca PNL

Curiozitatea oricarui naiv a fost deja satisfacuta de colegii liberali ai domnului Ungureanu si inca de mult. National-liberali, si nu democrat-liberali, caci, pe cand se pecetluia soarta fondului de dezvoltare, national-liberalii, si nu democrat-liberalii erau la guvernare, iar domnul Ungureanu era membru PNL.

Domnul Tariceanu si cu domnul Vosganian au fituit rapid cele 2,2 miliarde euro pe salarii si pensii, sustinand acum ca, daca s-ar dori ca resursele respectivului fond de dezvoltare sa fie activate, ar fi de ajuns sa se emita niste titluri guvernamentale, iar banii obtinuti sa fie folositi pentru ceea ce se crede de cuviinta. Numai ca acum si-ar baga coada FMI, care ar considera, pe buna dreptate, ca ar fi vorba de imprumuturi ce ar majora deficitul bugetar prevazut si deja acceptat. Cu alte cuvinte, banii s-au dus pe apa sambetei! Si Romania a ramas si fara BCR, si fara bani!

De ce s-ar intampla altfel acum?! Doar pentru ca actualii colegi ai domnului Ungureanu sunt nu national-liberali, ci democrat-liberali?! Tare ma tem ca povestea asta cu fondul de dezvoltare din banii din privatizari este doar formula de a folosi, ca si pana acum, in scopuri politice si electorale, resurse financiare mai substantiale sau mai derizorii obtinute din matrasirea unor bogatii nationale reale catre straini.