Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Se incaiera colonialistii intre ei! - Opinie Ilie Serbanescu

Se incaiera colonialistii intre ei! - Opinie Ilie Serbanescu


"Este inacceptabil ca doar 5% din componentele eolienelor din Romania se fac in tara"! Cand am vazut in Ziarul Financiar acest titlu, reproducand de fapt un citat, am crezut, in naivitatea reprobabila pe care o mai manifest la matusalemica mea varsta, ca s-a sesizat cumva dl Ponta sau vreun ministru al guvernului sau, pus, dupa cum se autoprezinta, sa reformeze tara, sa creasca economia si sa aduca prosperitatea cea intarziata de guvernarea anterioara. Dar, as!

Sesizarea apartine unui strain, dl Bruno Rico, directorul general al ArcelorMittal Galati, cel mai mare combinat siderurgic din tara si al doilea consumator de electricitate din Romania.

Naivitate reprobabila: cum sa se sesizeze asupra unui asemenea lucru dl Ponta sau vreunul din ministrii sai, care nu au o alta preocupare decat sa intre in voia FMI si Comisiei de la Bruxelles vanzand si bruma de economie romaneasca ce a mai ramas in Romania?! Desi, daca nu industria nationala, domniile lor ar trebui sa promoveze macar industria locala (chiar daca straina) si deci crearea de locuri de munca in Romania, si nu importurile!

Aceasta sesizare vizeaza o stare de lucruri de un tragism extrem. Nu este vorba de productia vreunei multinationale in Romania, care de regula se face in sistem inchis, aproape insular, cu toata aprovizionarea venind din afara si in nicio legatura cu activitatile industriale si comerciale din tara.

Este vorba de schema de sprijin acordata de statul roman pentru promovarea energiei verzi (eoliana, solara, biomasa), de fapt pentru realizarea obligatiei impuse de UE ca 20% din electricitate sa provina din sursele mentionate.

Fiecarui investitor in energie verde statul roman ii acorda un numar de certificate verzi, proportional cu investitia, acesta le vinde furnizorilor de electricitate obligati sa le achizitioneze spre a dovedi ca o parte din livrarile lor constituie energie verde, iar cei din urma isi recupereaza banii marind corespunzator factura clientilor.

In spiritul internationalismului capitalist, care este singurul crez al guvernantilor de la Bucuresti, cabinetul Boc, chipurile pentru a atrage investitori straini (citeste pentru a da totul strainilor, cat mai pe daiboj!) a stabilit o schema incredibila. Nu numai ca numarul certificatelor verzi oferite este mai mult decat generos, dar investitorii, dupa ce ca primesc aceste certificate, mai au posibilitatea si de a vinde in piata energia produsa.

S-a creat, in mod deloc neasteptat, o imbulzeala de investitori, numai intre 2010 si 2012 adunandu-se, precum mustele la rahat, investitii de peste 3 miliarde de euro. Toate urmand a fi recuperate cu castiguri masive pe seama consumatorilor!

Trecem, acum si aici, peste implicatiile dramatice pentru securitatea sistemului energetic national pe care le determina o asemenea schema de promovare a energiei verzi si care, in modul de conceptie si functionare, nu are corespondent in Europa.

Introducerea sistemului era un prilej ca tara, si nu doar strainii, sa se aleaga cu ceva! Formula era de a lega pana la conditionare instalarea morilor eoliene sau panourilor solare de achizitii in grad inalt de pe piata locala. Asa s-a procedat in toate tarile, inclusiv in cele mai cu staif state industriale ale lumii!

Bineinteles, cu exceptia Romaniei, care intelege internationalitatea capitalista intr-un mod idiot: totul pentru straini, nimic pentru romani! Folosind date ale Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Energie, la o rata de asigurare a componentelor doar de 5% de pe piata locala, Romania va castiga in mod direct din instalarea eolienelor in sistem pana in 2020 nici macar 0,5 miliarde euro, in timp ce va cheltui, sub forma de subventii de promovare, peste 10,5 miliarde euro pentru sustinerea energiei verzi. Bineinteles, vor plati consumatorii, caci pe seama lor se va face aceasta sustinere!

Un aspect teribil de important trebuie subliniat. Strainul, si nu romanul, care a facut sesizarea nu este vreunul dezinteresat in chestiune! Ba, unul extrem de implicat! Ca reprezentant in Romania al trustului multinational britanico-indian ArcelorMittal Steel este suparat de fapt ca americanii de la General Electric si nemtii de la Siemens i-au luat tot cozonacul din livrarile pentru turbine eoliene si nu i-au lasat si lui macar o ciozvarta.

Si nu e vorba doar de atat! O spune chiar dl Rico: "30% din pretul pe care il platim la energie reprezinta subventii acordate pentru energia verde si cogenerare. Pentru noi este o povara si nu vedem beneficii din moment ce livram din componetele de eoliene doar 5%. Este inacceptabil!"

Chestiunea, nenica, este mult mai grava! Cele 5% le livreaza, e drept de pe piata locala, tot o multinationala! Si nu vreo firma romaneasca! O multinationala care, de fapt, plange pe umarul ei, si nu cumva pe umarul tarii-gazda, pe care mai voalat sau mai putin voalat, o ameninta astfel ca, daca nu face ceva sa ii asigure macar o ciozvarta mult mai mare, o paraseste!

Se incaiera colonialistii intre ei. Si cu totii se zborsesc la Romania! In loc sa se ia la bataie intre ei - am avea si noi astfel macar un spectacol! - isi varsa umorile asupra bietei tari-gazda, care nu mai stie cum sa le lustruiasca pantofii. Asta nu coboara insa cu nimic tragismul adevarului devoalat de dl Rico, prostia, incompetenta si tradarea nationala din partea oficialilor de la Bucuresti.

Dar apropo, asa doar ca fapt divers in atentia oficialilor de la Bucuresti: amenintarile din partea ArcelorMittal nu sunt numai de florile marului, corporatia britanico-indiana fiind chiar pregatita sa plece din Romania. Si s-ar putea ca povestea cu eolienele sa fie folosita doar ca pretext.

Confruntat cu o grava scadere a pietei in siderurgie, legata de recesiunea mondiala, gigantul inchide furnale dupa furnale, limitandu-si productia pe unde poate. Reactia drastica a Frantei la asemenea inchideri proiectate de cei de la ArcelorMittal ii determina pe acestia din urma sa caute inchiderile in alta parte. Romania este extrem de vulnerabila.

Salariile derizorii pentru romani nu cantaresc prea mult in decizie, caci in siderurgie costurile cu salariile, spre deosebire de pilda de confectiile textile, nu atarna greu in total, coplesitoare fiind cele cu energia si materiile prime.

ArcelorMittal va prefera sa ramana in zona, alaturi in Ucraina, care ii va acorda electricitate ieftina si nu ii va pune constrangeri de mediu. Ca membru al UE, Romania este obligata sa impuna restrictii de mediu si, mai nou, sa creasca fabulos pentru industrie preturile la electricitate si gaze. Cand se infrunta cu altii ca ei, colonialistii isi rezolva problemele nu intre ei, ci tot pe seama coloniilor pe care le secatuiesc deopotriva.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 1940 ori