Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Radu Craciun, BCR: Ne asteptam la o crestere economica de 2,4% - 2,6% in 2014

Radu Craciun, BCR: Ne asteptam la o crestere economica de 2,4% - 2,6% in 2014
Economia Romaniei va creste cu 2,4% - 2,6% in acest an, in conditiile unui an agricol similar celui cel de anul trecut si pe baza exporturilor, care vor continua sa performeze decent, sustine Radu Craciun, director de cercetare si economist sef al Bancii Comerciale Romane (BCR) intr-un interviu acordat Agerpres.

In opinia sa, insa, este necesara si o revenire a investitiilor, in special in sectorul public, pentru ca, avand in vedere contextul international nefavorabil, economia romaneasca trebuie stimulata din interior, precizeaza Agerpres.

Oficialul BCR a vorbit si despre necesitatea cresterii veniturilor la bugetul de stat, pentru a avea sanse de crestere a cheltuielilor pentru educatie, sanatate si alte domenii deficitare. In plus, Radu Craciun a atras atentia asupra lipsei de forta de munca mediu-calificata in Romania, dar si in legatura cu adancirea disparitatilor de dezvoltare dintre regiunile tarii.

Care au fost, din punctul dumneavoastra de vedere, factorii care au afectat evolutia economiei romanesti in prima jumatate a acestui an?

Deocamdata nu avem datele oficiale detaliate, dar suspectul principal este activitatea de constructii si, prin ricoseu, faptul ca lucrarile publice de infrastructura si de investitii au cunoscut o scadere semnificativa. Ramane sa vedem datele detaliate, dar credem ca aceasta este principala cauza. Pentru ca anul incepuse foarte bine. Mai mult decat atat, cifrele pe consum, sau care sunt corelate cu consumul, aratau foarte bine. Spre exemplu, vanzarile cu amanuntul.

Asta ne-a facut si pe noi si pe altii sa ne modificam estimarile de crestere economica in sus. Din punctul acesta de vedere, datele pe trimestrul doi au venit ca un dus rece. Inca vedem semne ca acest consum isi revine, dar nu este suficient. Ceea ce lipseste si pare sa fie in declin este partea de investitii in sectorul public.

Care va fi impactul rezultatelor pe primele doua trimestre asupra evolutiei economiei pana la finalul anului?

Este adevarat, strict matematic avem doua trimestre de scadere (minus 0,1% si minus 1%). Din punct de vedere economic, acest aspect nu o sa aiba un impact. Mai important este semnalul pe care il da acesta. Pentru ca o tara ca Romania, ca sa continue sa micsoreze diferenta fata de tarile dezvoltate, are nevoie de rate de crestere mult mai mari de 2% - 3% pe an. Ar trebui ca Romania sa ramana, pe termen lung, undeva la 4% (crestere economica anuala - n.r.).

Mai ales ca vorbim de aderarea la zona euro. Ori, degeaba indeplinim criteriile de la Maastricht, atata vreme cat din punct de vedere al convergentei reale, ceea ce inseamna productivitate, competitivitate, nivel de trai al populatiei, salarii s.a.m.d., suntem inca mult in urma. Ori, daca intr-adevar aderam la zona euro in 2019, ceea ce din punctul meu de vedere este foarte ambitios, asta presupune un proces de convergenta mult mai rapid fata de tarile din zona euro, care, in conditiile acestea, nu se poate realiza.

In acest context, care este prognoza dumneavoastra de crestere economica pentru finalul anului?

Asteptam datele detaliate, dar probabil va fi undeva in zona 2,4% - 2,6%. La inceputul anului, aveam o estimare de crestere economica de 3%. Pe baza datelor bune de la inceputul anului ne crescusem estimarea la 3%.

Pentru a doua parte a anului, care sunt riscurile care ar putea afecta evolutia economica?

In momentul de fata, ca de obicei, un impact important va veni din partea agriculturii, care se pare ca are rezultate bune, dar si anul trecut a fost un an cu rezultate bune. Important este ca agricultura sa fie macar la fel de performanta ca anul trecut. Ne asteptam ca exporturile sa continue sa performeze bine, decent, desi economia din zona euro are probleme.

Din fericire, in ultimii ani, antreprenorii romani au reusit sa se directioneze si catre alte piete, ceea ce a facut ca Romania sa reziste mai bine la perioada de recesiune. Pe de alta parte, produsele romanesti pot sa beneficieze de perioadele de recesiune din Uniunea Europeana.

Exemplul tipic este Dacia. In aceasta perioada in care oamenii au salarii mai mici sau care stagneaza cauta lucruri de valoare buna la preturi mai mici. Si atunci, Romania poate sa furnizeze astfel de produse in care raportul calitate/pret poate fi mai avantajos decat bunurile premmium pe care producatorii din vest le realizeaza.

In ceea ce priveste investitiile, este posibila o revigorare in partea a doua a anului?

Este greu de spus. Aici avem o componenta de decizie politica. Ceea ce s-a intamplat in trimestrul doi ar trebui luat ca un semnal foarte serios. Strategii pe termen scurt, care tintesc rezultate pe termen scurt, gen cresteri de pensii si salarii, in dauna unor strategii de dezvoltare pe termen lung, au un impact foarte important asupra economiei.

Mai ales ca la nivel international contextul nu este roz, si asta face ca economia romaneasca sa fie mult mai sensibila la orice prioritati incorect clasificate. Daca stimularea dezvoltarii nu vine de pe plan intern, atunci imediat economia reactioneaza asa cum s-a vazut si in trimestrul doi.

Din executia bugetara la sapte luni reiese ca deficitul pentru aceasta perioada este foarte redus. Cum ar trebui sa interpretam acest aspect?

Sa tii deficitul sub control este un lucru important, dar nu suficient. Pentru ca putem sa ramanem in recesiune cu un deficit limitat. Si asta ce inseamna? Inseamna venituri mai mici, costuri taiate si tot asa, un cerc vicios. Dar nu aceasta este ideea. Are rost sa vorbim despre tinerea sub control cu succes a deficitului in contextul in care avem si o crestere economica, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu ne vom sufoca sub aceasta limitare a deficitului daca nu avem crestere.

In privinta colectarii veniturilor la buget observati imbunatatiri in ultima perioada?

Problema colectarii veniturilor ramane una importanta, dar sunt mai multe elemente care tin de ceea ce ar presupune majorarea veniturilor bugetare, incepand cu evaziunea fiscala, cu politica fiscala, cu numarul de oameni care sunt angajati oficial, mergand mai departe cu nivelul de salarizare in general.

Presedintele Consiliului Fiscal spunea recent ca evaziunea fiscala este in crestere, iar la TVA gradul de incasare este de 40%. Sunteti de aceeasi parere?

Da, asa este, iar cresterea incasarilor din TVA nu corespunde cu cresterea vanzarilor. Din pacate lucrurile stagneaza. Noi, ca opinie publica avem urmatoarea abordare: iata Romania aloca pentru invatamant mult mai putin raportat la PIB comparativ cu alte tari europene, si nu numai. Ori nu putem ca, pe partea de costuri sa ne lamentam raportandu-ne la PIB, dar pe partea de venituri sa nu ne raportam tot la PIB. Pentru ca nimeni nu zice: iata, Romania, raportat la PIB are venituri de doar 32% - 33%.

Deci, daca vrem sa avem acelasi procent de alocare al cheltuielilor raportat la PIB, atunci trebuie sa avem ca obiectiv aceleasi venituri raportat la PIB, pentru ca altfel nu ai de unde. Atata vreme cat veniturile nu vor creste, raportat la PIB, cu siguranta nu vom ajunge la cheltuieli cu educatia, cu sanatatea, raportat la PIB, similare cu alte tari.

Si investitiile straine directe au scazut in primul semestru al acestui an. Care este explicatia?

In primul rand nu cred ca este corect sa judecam investitiile straine directe ca pe ceilalti parametri: adica semestrul I 2014 la semestrul I 2013, pentru ca ele au o volatilitate legata de proiectele in desfasurare. Daca un investitor incepe un proiect major intr-un trimestru, automat acela va avea un impact asupra cifrelor. Deci este bine sa lucram cu cifre anuale. Dar, pe de alta parte, este clar ca si aici exista o stagnare si cred ca, din pacate, vom ramane cu aceasta stagnare atata vreme cat nu se vor schimba cateva lucruri.

In primul rand, modelul de tara prin care Romania a reusit sa atraga pana acum investitii si-a cam epuizat resursa. Adica, intr-o tara ca Romania, care nu are autostrazi, in primul rand investitorii s-au asezat langa granita de vest.

In momentul de fata, acolo somajul este zero. Apoi, investitorii straini au cautat centrele cu traditie industriala, gen Sibiu, Brasov, Pitesti. Si in aceste zone deja exista probleme cu gasirea de forta de munca calificata. Atata vreme cat nu va aparea forta de munca noua, calificata, nu vor aparea conexiuni de infrastructura care sa lege si zonele care nu au fost abordate pana acum, investitorii nu prea mai au de ce sa vina in Romania. Si asta, in contextul in care suntem departe de euforia pre-criza cand intrebarea era nu daca primesti investitii ci cat. Acum fluxurile sunt mult mai selective si ajung mult mai greu in Europa Centrala si de Est.

Si educatia este o problema. In vizitele recente pe care le-am facut prin tara, laitmotivul mesajelor pe oamenilor de afaceri a fost nu ca nu gasesc forta de munca necalificata, ci ca nu gasesc forta de munca mediu calificata. Cineva imi dadea un exemplu: 'nu gasesc un sofer de tractor! Hai domne.... lasa-ma, nu gasesti un sofer de tractor!!! Pai, stiti, tractoarele pe care le avem noi acum merg dupa GPS. Si ar putea sa mearga si singure la nevoie!'

Deci, nici soferii de tractor de astazi nu mai sunt cei de odinioara, si au nevoie de cunostinte de programare. Acesta este si motivul pentru care, cred eu, stagnam si din punct de vedere al numarului de locuri de munca, iar salarizarea medie in Romania este scazuta. Exista si teoria ca Romania este dezavantajata fata de alte tari chiar central si est europene, ca investitorii vin aici si platesc salarii prea mici. Dar hai sa vedem care este diferenta intre salariile platite muncitorilor calificati si celor necalificati. Atata vreme cat oferta de munca va fi bazata pe o calificare slaba, este normal ca si plata pentru acest gen de munca va fi mica.

Banca Nationala a Romaniei a decis, recent, reducerea dobanzii de politica monetara la 3,25% pe an. Considerati ca este un nivel optim?

Cu ocazia celei mai recente decizii de politica monetara, am fost martorii unei schimbari semnificative de opinie din partea Bancii Nationale. As spune chiar ca BNR pare sa fi intrat intr-o noua era, in care constientizeaza faptul ca am depasit obsesia nationala a ultimilor 20 de ani legata de inflatie si ca, de fapt, in momentul de fata acest pericol practic nu exista.

O ajustare atat de semnificativa, de 30%, a estimarii inflatiei pe anul acesta spune destul de multe. In prima jumatate a anului mesajele erau legate de faptul ca dobanda de politica monetara este adecvata iar acum, dintr-o data, vorbim de faptul ca am mai putea taia dobanda. Eu am considerat tot timpul ca dobanda trebuie scazuta in continuare si ca ar fi trebuit scazuta mai din timp. Deci, cred ca vom mai vedea inca o scadere de dobanda pana la finalul anului, la 3%. Dar impactul nu cred ca va fi unul spectaculos.

Va fi mai degraba rolul unui mesaj, pentru ca dobanzile interbancare sunt deja sub 3%, deci cred ca rolul acestor ajustari ar trebui sa fie o recuplare a dobanzii BNR cu dobanzile din piata. Iarasi, daca vorbim de procesul de aderare la zona euro, asta presupune inclusiv o intrare in normalitate. In acest context, si rezervele minime obligatorii trebuie sa continue sa scada, atat pe lei cat si pe valuta. Spre sfarsitul anului este posibil sa vedem o scadere pe lei, iar la inceputul anului viitor pe valuta, cate doua puncte procentuale.

Pe partea de finantare a economiei, ce efect va avea reducerea dobanzii de politica monetara?

Nu cred ca o sa aiba o influenta imediata. Vedem in continuare un blocaj psihologic pe partea de creditare, finantare, in piata. Simptomele acestui blocaj sunt date, pe de o parte, de dinamica depozitelor bancare, care continua cresterea semnificativa, de 6-7-8% an la an, si de evolutia creditarii, care stagneaza sau chiar scade.

Desi creditarea in lei creste, nu creste suficient sa compenseze scaderea creditarii in valuta. Si asta ne spune faptul ca atat corporatiile cat si persoanele fizice inca sunt reticente in a-si investi/cheltui banii. Insa este un fenomen pe care il intalnim si in Europa, Romania nu face exceptie. Deci in primul rand este important sa creasca increderea in viitor.

Care sunt semnalele care ii impiedica sa devina mai optimisti?

Radu Craciun: Cu siguranta, datele pentru trimestrul doi au fost de natura sa nu ii faca optimisti. Pentru asta este nevoie sa ai, pe o perioada mai lunga de timp, niste semnale care sa indice consecvent aceeasi directie, respectiv crestere, predictibilitate, si atunci si apetitul de risc al actorilor economici creste.

Deocamdata, nu avem un astfel de context. Daca ne uitam la persoane fizice, vom vedea un sentiment in curs de imbunatatire, dar dupa o perioada relativ lunga de timp in care au vazut ca somajul a scazut, ca salariile au inceput sa creasca si asa mai departe. Asta inseamna ca sentimentul urmeaza cu intarziere datele statistice. Acestea afecteaza mai degraba sentimentul firmelor, care sunt analisti mai sofisticati ai realitatii economice.

Oamenii de rand judeca realitatile economice din perspectiva faptului ca au un salariu, au o slujba, se uita la vecini si vad ca nu si-au pierdut slujbele, au un credit pe care in pot plati. Faptul ca PIB-ul creste sau scade, la nivelul populatiei, cred ca nu are importanta. La nivelul firmelor, insa, datele din trimestrul doi au un impact negativ asupra planurilor de afaceri.

La fel si schimbarile din fiscalitate. Acciza pe benzina si taxa pe stalp sunt elemente care creeaza un anumit stres in mediul de afaceri, tocmai din cauza faptului ca nu au fost anticipate si afecteaza profiturile firmelor private si de stat. Un element suplimentar de ingrijorare pentru firme este reprezentat de planurile legate de scaderea CAS. Dincolo de faptul ca sigur, din punct de vedere economic, este o decizie pozitiva, marea intrebare pe care toti o au este cum va fi compensata scaderea veniturilor la buget. Ori atata vreme cat nu sunt clare solutiile, vor ramane suspiciuni vis-a-vis de faptul ca este posibil sa apara noi impozite. Ceea ce, din nou, creeaza un context de impredictibilitate in mediul de afaceri.

In companiile de stat care mai este situatia, la nivelul managementului si, implicit, al rezultatelor financiare?

Problema cu companiile de stat este si ea parte a procesului de aderare la zona euro, care inseamna productivitate, competitivitate. Ori, din punctul acesta de vedere, la firmele de stat, din pacate, pasii sunt foarte inceti. Cheia este, pana la urma, in calitatea managementului si abilitatea actionarului principal, in speta a statului, de a sta deoparte si a-i lasa sa isi faca treaba.

Pentru ca vedem si o fluctuatie foarte mare a numirilor acolo. Nu poti sa dovedesti de ce esti in stare daca ramai doar cateva luni in functie. Trebuie sa fii lasat acolo macar un an-doi si apoi sa fii evaluat. Practic, aderarea la zona euro trebuie sa duca la o schimbare de abordare din radacini in tot ce s-a facut pana acum. Nu putem merge pe ideea 'continuam sa ne comportam ca pana acum dar, in plus, zicem ca aderam si la zona euro'.

Ati lansat, de curand, ideea ca marile companii sa investeasca profiturile obtinute in proiecte de anvergura nationala. Pe ce principii ar trebui realizate aceste investitii?

In mod cert, aceste companii de stat reprezinta o sursa de finantare, care, in momentul de fata, este fragmentata. Nu mi se pare o idee rea incercarea de a coagula resursele financiare, dividendele spre exemplu, si apoi a finanta un proiect foarte important. Se discuta inclusiv de proiectul de Fond Suveran. Am, insa, senzatia ca nu se intelege faptul ca rolul unui fond suveran este sa faca bani si sa ii inmulteasca. Rolul lui nu este sa finanteze proiecte pe care investitorii straini nu le vor din motive de profitabilitate. Daca un proiect nu are popularitate afara, cu toate ca este un proiect profitabil, din motive de risc de tara sau asa ceva, da... atunci poti sa implici un astfel de fond suveran. Dar, daca nu ai la el investitori pentru ca nu genereaza bani, un astfel de proiect nu ar trebui sustinut cu un fond suveran.

In plus, crearea unui fond suveran presupune un context legislativ specific. Repet, pare fi o idee buna, dar detaliile conteaza extrem de mult pentru ca, cel putin deocamdata, nu avem o entitate de stat care sa se fi dovedit a fi capabila de a face un management performant.

Deci, daca pana acum nu am avut asa ceva, de ce am crede ca dintr-o data o sa avem?

Ideea ar fi ca, in eventualitatea in care se creeaza un astfel de fond, el sa aiba parte de un management privat profesionist, stabilit clar pe criterii de performanta.

Care sunt, in opinia dumneavoastra, deciziile economice care ar trebui luate in perioada urmatoare, dar si pe termen lung?

In esenta ar trebui sa creasca semnificativ tot ceea ce inseamna lucrari de investitii si infrastructura. In contextul in care pietele externe nu vor mai fi surse de crestere economica, este clar ca greutatea va pica, in foarte mare masura, pe ce se va intampla pe plan intern. Si atunci, astfel de proiecte pot sa sustina cresterea economica si au un efect de cascada pozitiv la nivelul intregii economii. Al doilea lucru este cel legat de predictibilitatea mediului fiscal intrucat, cateodata, asa cum si realitatea o arata, chiar si intentiile bune pot in final sa aiba un impact negativ atata vreme cat ele nu sunt explicate corect si nu sunt fundamentate solid

Un obiectiv pe termen lung, dar extrem de important, este legat de forta de munca mediu-calificata. Am facut un studiu comparativ intre Romania si Polonia care arata ca, din punct de vedere al multor elemente, dar ma refer acum la sistemul educational, avansul Poloniei este de 7 - 8 ani fata de Romania. Ori, in momentul in care faci o reforma in educatie, efectul se va vedea abia dupa o perioada indelungata de timp. Deci problemele pe care piata muncii din Romania le are ar fi rezolvate abia peste 7-8 ani presupunand ca incepand de maine ceva se schimba semnificativ din punct de vedere al crearii fortei de munca mediu-calificate. Si, din pacate, nu vedem niciun semn cum ca incepand de maine se schimba ceva.

Al patrulea element este legat de disparitatile de dezvoltare din interiorul Romaniei. In momentul de fata, o regiune precum Moldova este enclavizata, este o enclava de subdezvoltare in Romania, si atata vreme cat nu va avea conexiuni mai bune pe directia de vest, diferenta de dezvoltare fata de restul tarii va continua sa creasca. Citeam la un moment dat ce declara un investitor strain: M-as duce cu placere in Moldova, dar cum ajung produsele mele inapoi la mine, pe ce drum?

Sunteti de acord cu guvernatorul BNR care spunea ca momentul oportun pentru adoptarea euro ar fi cand vom avea o autostrada care traverseaza Carpatii?

Da, insa cred ca este important sa ne gandim bine si care Carpati! Acum, discutia este foarte intensa pe Pitesti-Sibiu si Bucuresti - Brasov. Eu cred ca macar in top doi prioritati ar trebui sa fie si o autostrada care sa lege Moldova de Transilvania.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Agerpres
Articol citit de 1331 ori