Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Viata oamenilor e mai buna ca acum 20 de ani - Interviu Claudiu Doltu

Viata oamenilor e mai buna ca acum 20 de ani - Interviu Claudiu Doltu


Viata oamenilor de astazi este mult mai buna decat in urma cu 20 de ani, datorita liberalizarii preturilor, a declarat intr-un interviu pentru Business24, Claudiu Doltu, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice.

Potrivit acestuia, politicile fiscale sau bugetare nu produc bunastarea. Cu toate acestea, o politica fiscala proasta poate sa "omoare" cresterea economica.

Secretarul de stat a precizat ca energia este un domeniu care necesita investitii mari, pe care statul roman nu si le poate permite. Insa gradul si viteza procesului de privatizare sunt expresia vointei politice a guvernului.


Ce "butoane" trebuie sa apese autoritatile romane pentru a genera bunastare si a readuce cresterea economica in Romania, dupa aproape cinci ani de criza?

Cresterea economica nu vine nici dinspre politicile fiscale, nici dinspre politicile monetare in sine, ci este posibila doar daca resursele (cunostinte, capital, munca) sunt utilizate eficient. In ceea ce priveste politica monetara, ea poate influenta productia reala, rata reala a dobanzii sau rata somajului, insa doar pe termen scurt. Pe termen lung, politica monetara este neutra.

Altfel spus, ea nu poate sa genereze rezultatele asteptate si dorite in ceea ce priveste asemenea indicatori. Daca vom continua cu aceasta iluzie, va trebui sa acceptam ca pretul va fi inflatia. Si nimic nu poate fi mai rau decat acest lucru.

Sunt convins ca oamenii in Romania nu au uitat cum se traia si cat de greu se desfasurau afacerile, cat de greu se gasea o slujba, cand, in ciuda eforturilor autoritatilor de a intarzia liberalizarea preturilor, rata inflatiei era peste de 200%... Din fericire, Romania are o acum o banca centrala independenta, iar de cand aceasta si-a asumat un regim de tintire a inflatiei, lucrurile au mers din ce in ce mai bine.

Din perspectiva politicilor fiscale sau bugetare, este bine cunoscut faptul ca nu ele produc bunastarea. In acelasi timp, stim ca o politica fiscala proasta poate sa "omoare" cresterea economica.

In concluzie, pentru Romania exista o singura solutie pentru a ne bucura de bunastare: realizarea unei cresteri economice sanatoase, prin utilizarea cat mai eficienta a resurselor de care tara dispune.

Suntem astazi intr-o situatie mult mai buna decat in anii '90. Cu toate acestea, constrangerile sunt severe din perspectiva principalelor intrumente pe care Guvernul le poate folosi, si anume politicile fiscala sau bugetara sau din perspectiva bancii centrale - politica monetara.

Ceea ce ramane la dispozitia Guvernului este posibilitatea de a elibera cat mai multe resurse utilizate ineficient sau irosite in sectorul intreprinderilor de stat, si de a le pune la dispozitia sectorului privat.

Acest lucru inseamna de fapt, ceea ce in mod formal numim, reforme in sectorul intreprinderilor de stat. Romania continua sa aiba si astazi un numar mare de intreprinderi de stat care genereaza pierderi. Nu exista incasari la buget, care s-ar cuveni sa existe, din partea acestor intreprinderi.

Mai mult decat atat insa, resurse care ar putea sa fie disponibilizate pentru utilizarea eficienta in sectorul privat sunt irosite. Pierderea este, asadar, din doua locuri.

Care sunt sectoarele unde e nevoie de o reforma masiva pentru o mai buna functionare?

Optiuni majore pentru schimbari structurale in sectorul intreprinderilor de stat se identifica in special in sectorul energetic si in ce priveste resursele naturale. Chiar daca Romania nu este Qatar sau Norvegia, dispune de suficiente resurse care ar putea sa fie folosite. In fond, este vorba de o decizie politica si de asumarea explicita a Guvernului, in sensul utilizarii acestor resurse.

Romania are un potential energetic nevalorificat. Operatorii din piata inteleg acest lucru. Investitori isi manifesta interesul pentru acest domeniu tocmai evaluand potentialul de utilizare a resurselor energetice nevalorificate in Romania.

Astfel, pe termen lung, exista un mare potential de castig. In primul rand, o decizie politica este necesara. Deschidem acest "front" sau nu? Altfel spus, folosim aceste oportunitati sau nu? Situatia de acum nu este favorabila nimanui. Pe de alta parte, nimeni nu obliga autoritatile sa privatizeze impotriva vointei lor.

Autoritatile trebuie sa-si exprime optiunea pentru ceea ce vor sa privatizeze si ce nu. Este o decizie in primul rand pragmatica, desi cu puternice conotatii politice. De aceea, cu cat lucrurile sunt asumate mai repede, cu atat mai repede se poate reduce incertitudinea.

In situatia de acum, cat timp sectorul energetic este dominat de intreprinderi de stat, care au comportamentul cunoscut si puternice constrangeri financiare, eficienta producerii energiei in Romania nu poate creste in mod semnificativ.

Gradul si viteza procesului de privatizare sunt, bineinteles, expresia vointei politice a guvernului

Energia este un domeniu care necesita investitii mari pe care statul roman nu si le poate permite si nici actualele companii de stat nu obtin venituri suficiente pentru a investi si moderniza tehnologiile pe care le folosesc. In acelasi timp, aceste companii nu au suficienta credibilitate pentru a atrage in mod independent finantari pe care sa le foloseasca in investitii in tehnologie. Solutia in acest caz este privatizarea.

Gradul si viteza procesului de privatizare sunt, bineinteles, expresia vointei politice a guvernului. Important este ca procesul sa inceapa si sa continue, astfel incat companiile sa aiba acces la resursele financiare pentru realizarea investitiilor necesare.

Lucrurile nu se opresc aici pentru ca niciun investitor major nu este interesat sa investeasca sume de ordinul miliardelor daca nu are certitudinea ca va putea sa-si conduca afacerea asa cum crede ca este mai bine pentru el si nu va putea sa-si vanda produsele la preturile care sa acopere costul de oportunitate al utilizarii propriilor resurse. Ori, acest cost este redat tocmai de nivelul international al preturilor. Acum, Romania are mari restante in alinierea preturilor energiei si ale altor resurse la nivelurile internationale ale preturilor, singurele care arata costul de oportunitate al utilizarii acestor resurse.

Putem sa ne exprimam deschiderea catre privatizarea partiala, intr-un mod transparent, prin listarea pe Bursa de Valori Bucuresti, dar acest lucru nu este suficient. Absolut critic, este asumarea unui calendar de liberalizare a preturilor a energiei si a gazului. Acest lucru permite investitorilor sa-si evalueze posibilitatea de a-si recupera investitiile si de a realiza profitul estimat.

Nu putem pedepsi o populatie cu venituri mici doar de dragul de a ridica preturile la nivelurile internationale

Pe de alta parte, este de inteles constrangerea veniturilor mici, cel putin la nivelul gospodariilor in Romania. Nimeni nu impiedica statul roman sa utilizeze resursele de care dispune si sa identifice categoriile de populatie vulnerabila, care intr-adevar trebuie sprijinite. Daca discutia ramane in termeni strict ideologici insa, fara nici o legatura cu realitatea economica, vom ramane in continuare la ideea ca nu putem pedepsi o populatie cu venituri mici, doar de dragul de a ridica preturile la nivelurile internationale. Este binecunoscut cliseul "preturi ca afara si salarii ca in Romania".

Este un cliseu foarte periculos, care exploateaza sensibilitatea unei populatii care intr-adevar are venituri mici si care este indreptatita sa aiba acces la resurse pentru incalzire sau la energie electrica. Dar nu accesul oamenilor la asemenea resurse este problema. Ci faptul ca oamenilor li se restrang sansele de crestere a accesului la aceste resurse. Oamenii sunt de fapt obligati sa suporte o calitate slaba, care se va reduce tot mai mult in viitor, tocmai din cauza faptului ca nimeni nu investeste in aceste domenii. De ce investitiile nu "vin"? Din cauza modului in care s-a inteles pana acum ce inseamna "preturi administrate" si a reglementarilor existente. De fapt, investitorii au fost tinuti la distanta.

Problemele de echitate nu se rezolva insa prin obligarea producatorilor si furnizorilor de energie sau de gaz sa practice preturi mici pentru ca un guvern sa realizeze protectie sociala prin preturi. Este un exercitiu pe care Romania l-a practicat ani de zile si a fost costisitor pentru intreaga societate. Nu in felul acesta se realizeaza protectia sociala si nu asa se obtine echitate.

Multi oameni au fost pacaliti cu povestea cum ca daca "Ceausescu ar fi dat mai multa mancare, nimeni nu s-ar fi suparat"

Toate problemele legate de liberalizarea preturilor in Romania au mers foarte greu. Asta este una dintre explicatiile pentru care economia romaneasca a performat mult mai slab decat economiile comparabile, foste socialiste, dupa anul 1990. In timp ce decidentii politici din Cehia, Ungaria sau Polonia au inteles semnificatia preturilor libere si au inteles cum functioneaza piata, in Romania a prevalat neincrederea in piata.

De aceea, s-a incercat permanent castigarea de simpatie politica din partea societatii, promitandu-i-se preturi mici si solutii de supravietuire de la o zi la alta. Acest lucru a intarziat insa cu ani buni si cresterea eficientei utilizarii resurselor in Romania si, bineinteles, a mentinut mult timp populatia intr-o stare precara.

Sa nu uitam ca in anii 1990, cea mai mare temere a oamenilor era cresterea preturilor. Cat timp preturile nu au fost liberalizate, oamenii au trait permanent in stare de penurie, cu cozi si cu produse de slaba calitate. Multi oameni au fost pacaliti cu povestea cum ca, daca "Ceausescu ar fi dat mai multa mancare, nimeni nu s-ar fi suparat".

Ceea ce tot mai multi oameni au inteles si stiu acum insa este ca Ceausescu (sau Honeker in fosta DDR, sau Jivkov in Bulgaria) nu avea cum sa dea mai mult de mancare, mai multa caldura in apartamente sau mai multe Dacia 1300 si benzina. Pentru ca in lipsa informatiilor pe care tocmai preturile libere le transmit, nu stii ce sa produci, pentru cine sa produci, cum sa produci si cine sa produca.

Viata omenilor este mult mai buna decat in urma cu 20 de ani

Viata oamenilor este astazi mai buna in Romania decat in urma cu 20 de ani tocmai datorita liberalizarii majoritatii preturilor, care a permis utilizarea mai eficienta a resurselor si cresterea "tortului social".

Cel putin pana in anul 1997, Romania a fost o tara mult ramasa in urma, pentru ca, in toti acei ani, populatiei i s-a explicat ca, spre binele ei, preturile trebuie controlate de stat. Dar, aceasta optiune a fost de fapt similara cu situatia in care coada unui caine este taiata in sapte etape, iar cainele sufera de sapte ori, mult mai mult decat in cazul in care veterinarul i-ar taia coada o singura data, printr-o singura interventie.

Astazi, suntem in situatia in care foarte multe distorsiuni provin din faptul ca prin preturi administrate (cum sunt preturile energiei si gazului natural) se urmareste, in mod netransparent, atingerea altor obiective decat cresterea eficientei utilizarii resurselor.

Citeste mai multe in prima parte a interviului acordat Business24 de Claudiu Doltu, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 2154 ori