Lumea ramane fara cash: Cum se evapora banii

Grupul economistilor care prezic o eventuala criza a lichiditatilor in lumea financiara s-a marit cu inca un membru.

La inceputul saptamanii, Andrew Tyrie, presedintele comisiei de buget din Legislativul britanic i-a scris guvernatorului Bancii Angliei o scrisoare pe aceasta tema, exprimandu-si ingrijorarea fata de lipsa lichiditatilor din piata.

Nu este singurul economist ingrijorat de acest aspect. Alt cor de voci anunta o criza a lichiditatilor din pietele financiare de mai bine de un an, remarca ziarul The Telegraph.

Cor sumbru

In aprilie, Jamie Dimon, directorul executiv al bancii JP Morgan a dedicat trei pagini acestui subiect, in scrisoarea anuala adresata investitorilor.

Din punctul sau de vedere, fracturile existente intre emisiunile obligatiunilor de stat din SUA si evolutia pietelor financiare de pe glob sunt un adevarat semnal de alarma.

Pentru Dimon explozia de pe piata de capital din octombrie 2014, cand randamentul bonurilor Trezoreriei americane a scazut cu 29 de puncte in doar o ora, ca si aprecierea francului elvetian cu 28% in fata euro, eveniment petrecut in doar cateva minute pe 15 ianuarie 2015 sunt semne alarmante.

In mai, Nouriel Roubini, economistul devenit faimos pentru ca a prevazut factorii declansatori ai crizei economice din 2008, a publicat un scurt eseu referitor la "bomba cu ceas a lichiditatilor".

In luna iunie, Stephen Schwarzman, seful companiei de investitii Blackstone, publica in Wall Stret Journal un text sub titlul "Cum se va petrece urmatoarea criza financiara".

Pericolul crizei lichiditatilor pare un subiect de nisa, dar numarul comentatorilor care prevestesc un dezastru in pietele financiare este in crestere.

Piata este impartita ca un camp de lupta intre cei care cumpara si cei care vand, iar nivelul lichiditatilor da dimensiunea acesteia.

Dimensiunea este importanta din simplul motiv ca vei gasi intotdeauna cumparatori pentru obligatiuni cu valoare de 10.000 de dolari, dar, daca incerci sa vinzi astfel de titluri cu o valoare de 100 de milioane, s-ar putea sa intampini mari probleme.

Impact major

Impactul pe care nivelul lichiditatilor il are asupra pietei este invers proportional cu nivelul tranzactiilor.

Cu alte cuvinte, o masa monetara redusa aflata in piata va duce la scaderea preturilor de tranzactionare, iar o lichidare a actiunilor si obligatiunilor detinute de investitori se poate transforma intr-un scenariu de cosmar.

Exista mai multe explicatii care justifica evaporarea banilor din pietele de capital.

Una ar fi ca multe dintre tranzactii se deruleaza electronic, acest sistem fiind responsabil pentru jumatate din cifra de afaceri inregistrata in Statele Unite.

Sistemul electronic de tranzactionare a atras atentia firmelor IT cu potential care ajuta la asigurarea lichiditatilor si ofera costuri mici pentru operatiuni pentru tranzactiile de nivel redus.

Acest lucru creeaza un miraj care alimenteaza iluzia existentei unor sume de bani colosale in piata, dar care se dovedesc de negasit atunci cand incerci sa le dai de urma.

Investitorii axati pe tranzactii majore au de obicei nevoie de serviciile unei banci, care se transforma intr-un intermediar direct intre vanzatori si cumparatori, ori poate achizitiona unele titluri de valoare in nume propriu, in speranta ca va gasi ulterior un cumparator.

Este una din metodele prin care bancile "niveleaza" anumite neconcordante existente la un aumit moment in piata. Sau asa obisnuia sa fie.

De la declansarea ultimei crize financiare, regulile impuse institutiilor de credit s-au modificat, facand sistemul bancar sa evolueze intr-un perimetru de siguranta.

Unul dintre efectele pozitive este ca detinerea titlurilor a devenit acum prea costisitoare pentru banci, prin urmare acestea fiind nevoite creasca nivelul de lichiditate din pietele de capital.

Dar aceasta chestiune ridica alte probleme, in conditiile in care lumea intreaga este supraindatorata.

Programele de relaxare cantitativa lansate pe pietele din SUA, Japonia, Marea Britanie si zona euro au facut ca dobanzile bancare sa se prabuseasca, iar bancile centrale si-au revendicat partea leului din piata de obligatiuni de stat, impingand investitorii in afara acesteia daca vor sa obtina un randament.

Traind pe datorie

Pe de alta parte, pietele emergente si multe companii din aceste regiuni au fost de-a dreptul fericite sa se conformeze acestor noi reguli.

Conform FMI, din 2004 si pana in prezent, nivelul datoriilor inregistrat de tarile in curs de dezvoltare, companii nefinanciare si alte entitati a crescut de aproape patru ori, pana la suma de 18.000 de miliarde de dolari.

Fenomenul este alimentat si de pofta nesatioasa a micilor investitori. In 1990, fondurile mutuale detineau aproape 4 procente din obligatiunile corporative puse in circulatie. Astazi au ajuns sa controleze 205 din aceasta piata.

Intreg procesul poate sa evolueze in sens invers, pe masura ce multe banci centrale anunta sfarsitul programelor de relaxare cantitativa initiate dupa crizele economice care s-au succedat din 2008 si pana in prezent.

Dar, pe masura ce dobanzile vor creste, pretul obligatiunilor o sa scada, iar o lipsa de lichiditati in piata poate transforma acest lucru intr-un dezastru.

Un critic ar putea spune ca totul nu este decat un scenariu al bancilor de a evita multe dintre cerintele autoritatilor de a asigura un nivel cat mai mare de rezerve de lichiditati.

Insa, in acelasi timp istoria demonstreaza ca banii lichizi au un prost obicei de a se evapora de pe piete exact in perioadele care premerg unei crize financiare.

Mai mult, avertismentele trase in ultimul an nu vin doar din partea unor reprezentanti ai industriei bancare.

Exista destule teorii despre cum ar trebui rezolvata potentiala criza in care bancile sunt nevoite sa stea pe margine, din motive de securitate, fara a putea sa cumpere obligatiuni ale caror pret este in cadere libera.

Unele si-au dovedit ineficienta, asa cum a fost sistemul de tranzactii directe intre managerii fondurilor mutuale testat in piata online Bondcube, care s-a si prabusit in luna iulie a acestui an.

Pe de alta parte, se prefigureaza si o varianta in care nivelul lichiditatilor vehiculat inainte de criza financiara sa fi fost o aberatie, lucru care ar necesita o recalculare a asteptarilor fiecarui jucator din piata.

Pana acum, organismele cu rol regulator au facut prima mutare. Bancile par sa fi fost incluse intr-un perimetru de siguranta. In schimb, riscul nu a fost eliminat din sistem, ci doar s-a mutat in alta zona.