Opera, lacasul unde se aduna elitele sa aplaude - interviu cu Directorul Operei Nationale

Cand se ridica cortina, incepe incursiunea in lumea dramelor, transpuse pe notele muzicale combinate sub semnul geniului. Cand cade cortina, elitele aplauda. Magia Operei continua, indiferent de criza, desi limitarile financiare se resimt si in lumea artistica. La carma Operei Nationale din Bucuresti, directorul Catalin Arbore se lupta pentru ca institutia de spectacol pe care o conduce sa ramana cea mai importanta din tara. Pana acum a reusit. Ce urmeaza?

Cat de importanta este Opera din Bucuresti, in peisajul cultural romanesc ?

Opera Nationala Bucuresti este cea mai importanta institutie de spectacol din tara. Din punct de vedere organizatoric si ierarhic, este pe primul loc.

Ramane de discutat si de apreciat daca acest prim loc este bine-meritat si din punct de vedere calitativ si artistic.

Un varf de glorie a existat in anii '50-'60 cand cele mai mari voci din istorie au fost pe aceasta scena.

Incercam, in pofida timpurilor pe care le traversam, sa ne reintoarcem la aceasta valoare.

Am reusit sa ne asezam pe drumul care ne readuce la normalitate. A existat o perioada in jurul anilor 2004-2005 cand parca de undeva de Sus am fost ajutati si sprijiniti sa iesim la suprafata.

Sunteti in fruntea unei institutii perceputa ca fiind o zona unde isi petrec putinul timpul liber elitele. Cati oameni de afaceri si politicienti vedeti la spectacolele Operei?

Nu foarte multi. O parte dintre ei vine, nu exista o anumita frecventa.

Unii dintre ei sunt indragostiti de Opera si vin aproape regulat.

Altii si-au cumparat loje care chiar le apartin.

Insa niciodata nu vom putea acapara tot publicul elitist.

Nu cred si nu sustin ideea ca opera este facuta pentru elite. Este deschis pentru toata lumea. Publicul este destul de pestrit, are reprezentanti din toate categoriile.

Este sustinuta Opera si de oamenii de afaceri romani? Din cele mai vechi timpuri artele au fost sustine de bogatii vremurilor.

Dintotdeauna, operele au fost sustinute de catre un mecena.

Opera Nationala cauta sa intregeasca lipsurile financiare pe care le are din partea statului cu sume venite din zona privata.

Este foarte greu, dar nu imposibil.

Am pornit o campanie de strangere de fonduri. Am sustinut formarea unei asociatii "Prietenii Operei", asa cum au toate marile scene din lume.

Deocamdata, aceasta activitate reprezinta un pioneriat in Romania, nu putem aprecia daca vor fi sanse de reusita.

Exista deja cateva persoane care au facut donatii pentru Opera si cred ca suntem pe calea cea buna.

Cat este de dificil sa conduci Opera intr-o perioada de criza cand oamenii sunt prinsi in tumultul vietii cotidiene?

As putea spune ca este o sinucidere curata.

Dar daca exista o gandire manageriale, daca ai instrumente manageriale pe care le poti aplica in zona spectacolului, atunci exista cat de cat o sansa de supravietuire.

Este aproape o minciuna sa spui ca ai putea avea succese sau realizari importante.

Inca ne zbatem sa ne gasim procedurile si modalitatile de lucru, sa eliminam timpii morti, sa putem avea viziuni cu un an, doi inainte.

Sunteti si un foarte bun scenograf. Cum gasiti decorul social al Romaniei de astazi?

Daca ar fi sa ma raportez la jocul de cuvinte pe care-l faceti, as spune ca este ca decorul de teatru, facut din mucava.

Nu este solid, nu este o constructie vie. Si daca facem o diferenta intre ce inseamna o constructie arhitecturala si un decor de teatru, cam aceeasi diferenta este intre cuvantul decor si viata sociala de astazi.

Este un decor care nu ne ofera, cel putin noua, oamenilor de spectacol, posibilitatea sa putem juca lejer si comod.

In ce masura beneficiaza cultura romaneasca de suport din partea statului?

In ultima vreme, suportul este destul de mic. E clar, trecem prin aceasta criza economica, care ne afecteaza deopotriva si pe noi.

Pot sa inteleg, pentru ca am constatat si la nivel guvernamental, stransoarea este foarte mare.

Greutatile prin care trec toate ministerele, intreaga viata politica si toate care deriva de aici pot fi intelese.

De unde nu e, nu poti sa ceri.

Fata de nevoile pe care le are o institutie de rangul Operei, Guvernul nu are de unde sa investeasca mai mult.

Pe undeva, atata vreme cat peste tot in lume institutiile de spectacol sunt sustinute in procent de 60-70% din fonduri publice si la noi, partea de fonduri publice reprezinta 97% din intregul buget, am putea spune ca stam foarte bine.

Numai ca, per total, bugetul este ingrozitor de mic.

Atata vreme cat Legea sponsorizarii nu va fi adaptata, sponsorii nu vor fi atrasi si cointeresati sa investeasca in cultura si atata vreme cat noi nu putem sa le oferim decat vizibilitate, ei vor prefera vizibilitatea oferita de terenurile de sport, pentru publicul este mai numeros acolo.

Cum este privita institutia Operei, pe alte meleaguri?

Ne admira lumea pentru ca reusim totusi sa avem niste realizari artistice, in ciuda timpurilor pe care le traversam.

Am reusit sa convingem multa lume din afara ca suntem niste oameni talentati.

Sunt nume celebre romanesti care ne-au facut cinste intotdeauna in strainatate.

Avem marele noroc de a deveni membri ai asociatiei "Opera Europa" inca de la inceputul anului 2008.

Ne-am facut remarcati in cadrul conferintelor care au avut loc in acesti ani. Suntem admirati pentru aceasta incapatanare de a exista si de avea niste realizari artistice.

Spre ce se indreapta Opera Nationala Bucuresti?

Catre un mare necunoscut.

Pe de o parte, exista o incapatanare a noastra de a supravietui si de a vrea performanta. Fara a avea aceasta performanta, indiferent ce timpuri trec peste noi, nu vom putea rezista.

Lucram din pasiune. Slava Domnului ca mai sunt oameni pasionati, dar sunt din ce in ce mai putini.

Artistii sunt o rasa pe cale de disparitie, pentru ca salariile sunt sub demnitatea umana.

Efortul de a sustine aceasta meserie este foarte mare.

Meseriile din spatele cortinei de scena incep sa se piarda. Nu mai sunt maiestri care sa-si invete micii discipoli.

Pana acum, aceste meserii au fost predata din tata in fiu, lucru care nu se mai poate intampla.

Maiestrii nu mai au cui sa lasa mostenire experienta si secretele meseriei.

Daca nu luam masuri, s-ar putea ca teatrele lirice din tara sa fie obligate sa-si inchida portile.