Ne asteapta o noua criza financiara?

Imprumutul de instrumente financiare a devenit o afacere uriasa, chiar daca se deruleaza in umbra, volumul global ajungand la 2,3 trilioane de dolari. Desi sustinatorii acestui tip de tranzactii spun ca eficientizeaza piata si aduc venituri mari investitorilor, criticii sunt de parere ca ar putea provoca o noua criza financiara, din cauza riscurilor pe care le implica. 

Prin imprumutul de intrumente financiare, investitorii ofera sub forma de imprumut pachete de actiuni, obligatiuni si alte tipuri de instrumente altor participanti din piata.

Cei mai mari creditori de acest tip sunt fondurile mutuale si fondurile pensii, care inregistreaza profituri de miliarde de dolari din astfel de operatiuni.

De cele mai multe ori, fondurile de tip hedge (fond deschis unui anumit numar de investitori, cu o gama mai larga de investitii) sunt cele care iau cu imprumut instrumente financiare, pe care le folosesc in scopuri speculative.

De exemplu, actiunile pot fi vandute la preturi mai mari, pentru a fi cumparate apoi la pret mai scazut.

Pentru a imprumuta instrumente financiare, fondurile hedge sunt obligate sa depuna o garantie cel putin egala cu valoarea acelor instrumente.

Avantajele unor astfel de operatiuni este reprezentat in special de majorarea nivelului de lichiditate din piata, prin sprijinirea vanzarilor rapide si cresterea numarului de vanzatori.

De asemenea, permite pietelor financiare sa reflecte mai bine informatiile, rezultand intr-o evaluare mai eficienta a instrumentelor financiare.

Nu in ultimul rand, costurile de management sunt mai reduse decat in cazul altor operatiuni.

Daca taxele pentru imprumut sunt destul de mari, pot compensa in totalitate costurile de management.

Riscurile mari creeaza probleme

Pe de alta parte, riscurile unor astfel de operatiuni sunt foarte mari, acesta fiind si motivul pentru care analistii cred ca ar putea sta la baza unei noi crize financiare, avand in vedere ca piata imprumuturilor de instrumente financiare se dezvolta din ce in ce mai mult.

De multe ori, cei care imprumuta nu au posibilitatea de a returna profiturile estimate, creditorul fiind nevoit sa vanda garantiile oferite.

Insa, suma obtinuta pentru acestea poate fi mai scazuta decat valoarea instrumentelor financiare imprumutate, in special in conditii dificile de piata, cum sunt in prezent.

Cum s-a intamplat in cazul crizei financiare incepute in 2008, o mare parte din sumele obtinute din aceste garantii au fost investite pe segmente riscante, precum instrumentele financiare garantate de ipoteci, intr-un moment cand cererea pentru astfel de instrumente a disparut.

De altfel, evaluarea incorecta a riscurilor si estimarile prea mari pentru castiguri reprezinta un risc in sine.

Analistii avertizeaza ca, pe masura ce aceasta piata se dezvolta, pune in pericol sistemul financiar per ansamblu.

O alta problema este reprezentata de un ROI (return of investment) mai scazut.

Pentru a face profit, vanzatorii de instrumente financiare imprumutate sunt obligati sa parieze impotriva pachetelor detinute de clientii lor, dupa ce le-au vandut, pentru a le scadea valoarea, facand posibila rascumpararea lor la un pret mult mai bun.

Aceasta practica, insa, nu este intotdeauna benefica pentru clientul final, cel care detinea actiunile respective initial.

De asemenea, multi investitori nu returneaza intregul profit clientilor, pastrand sume foarte mari.

Analistii sunt de parere ca o taxa de 20% este, deja, prea mare, costurile de management fiind mult mai mici.

Cand investitorii obtin dreptul de a pastra un procentaj mai mare din profituri, riscurile cresc exponential, in dorinta de obtine sume cat mai mari.

Nu in ultimul rand, imprumuturile dintre institutiile financiare nu sunt reglementate, iar clientii nu primesc foarte multe informatii despre operatiuni.

Astfel, lipsa de transparenta ofera posibilitatea unor intelegeri dubioase si riscului excesiv.