"Sa ocupam Wall Street": misiune imposibila, misiune necesara! - Opinii

Se spune - desigur spre a le delegitima - ca ineditele mari demonstratii mondiale impotriva bancilor, in frunte cu cele desfasurate la New York sub deviza "Sa ocupam Wall Street-ul", ar fi finantate de miliardarul american George Soros, care ar avea interese nedeslusite, dar destabilizatoare in chestiune.

Chiar asa de-ar fi, delegitimarea lor cu presupusa implicare a unuia din cei mai mari bogatasi ai lumii este o incercare cu slabi sorti de izbanda. Un bogatas poate face si fapte bune! Mai ales dupa ce a trecut de 80 de ani! |n plus, dl. Soros are o legitimitate indestructibila in chestiune caci, de la declansarea crizei, in urma cu 3-4 ani in SUA, a vorbit public, cu subiect si predicat, despre responsabilitatea sectorului financiar-bancar in producerea acesteia si despre rolul obligatoriu al unei schimbari in randuielile actuale din domeniu pentru o iesire din criza.

Caracterul inedit al acestor miscari consta nu numai in faptul ca in vizor s-a aflat absconsul sector financiar-bancar, ci mai ales in aceea ca, poate pentru prima data, obiectul protestelor l-au constituit nu niste efecte, cum sunt cresterea preturilor, scaderea salariilor ori majorarea impozitelor, ci o cauza bine identificata si nominalizata cu precizie.

Evident, aceste miscari se datoreaza extraordinarei capacitati informationale si comunicationale a Internetului. Fara acesta nu putea sa se obtina mobilizarea fantastica la scara mondiala, ceea ce a permis demonstratii concomitente in peste 1.000 de orase principale ale lumii. Dar poate indeosebi nu se putea realiza tocmai intelegerea dincolo de suprafata lucrurilor a crizei actuale, intelegere care a dus la identificarea agentului patogen principal: sistemul financiar-bancar!

Finantarea fara acoperire, un rau economic imens

Probabil nu s-a inteles tocmai exact ce rau economic imens a reprezentat finantarea fara acoperire promovata de banci numai pentru obtinerea de profit rapid si lejer, de la asa-numita creditare imobiliara subprime (cu alte cuvinte, catre subiecti recunoscuti ca insolventi) din SUA pana la creditarea fara noima a consumului in Romania, ce a produs grave si irecuperabile dezechilibre interne si vulnerabilitati externe!

Probabil, de asemenea, nu s-a inteles tocmai exact impactul complet instabilizator al promovatrii, in aceleasi scopuri de profit fara atentie la consecinte, a unor produse financiare special destinate speculatiilor si in asa fel impachetate si cu o multime de intermediari incat sa se piarda identitatea raspunderilor, produse care au transformat pietele intr-un urias cazinou amenintat permanent de explozie sau colaps!

Si, probabil inca si mai si, nu s-a inteles tocmai exact ca sistemul financiar-bancar si-a permis sa faca orice asemenea ravagii pentru ca stia ca repercusiunile acestora vor fi acoperite si compensate de catre state, potrivit unei reguli nescrise, dar din pacate cu sfintenie respectate!

Ceea ce s-a inteles insa foarte bine este ca sistemul financiar-bancar a fost mereu si mereu in fruntea bucatelor in ultimele doua decenii. Si, nu intamplator, s-a petrecut asa ceva in conditiile in care cresterea profiturilor in respectivul sector a fost de 5-6 ori mai mare decat cea a profiturilor globale pe economie, sectorul preluand tot mai mult din ansamblul acestora.

Si, in asemenea conditii, intrebarile au venit firesc! Pentru ce? A inventat ceva nou sectorul precum a fost vorba in cazul IT, de pilda, sau in cazul industriei farmaceutice?! A trimis sectorul pe cineva pe Luna, precum industria aerospatiala?! A contribuit cumva sectorul la vreo revolutie in satisfacerea hranei mondiale?! Nu! Pur si simplu fara nici un merit, ci doar cu mana bagata adanc in buzunarele altora, sectorul financiar-bancar a redistribuit in favoarea sa profituri facute de fapt de sectoarele reale ale economiei!

S-au inteles perfect aceste lucruri vazandu-se cum, in plina criza, sute de mii de antreprenori falimentau sau dadeau din colt in colt, iar bancherii continuau cu aroganta sa incaseze bonusuri uriase.

Si, dupa o scurta perioada de confuzie, s-a inteles cum bancile erau salvate de state pe seama contribuabililor de rand si cum imensele lor datorii erau preluate prin diferite scheme insidioase tot de catre state, urmand a fi acoperite tot de catre contribuabili, salariati si pensionari, intr-o porcarie ce se numeste criza datoriilor suverane, care nu este altceva pe fond decat o criza a cazinoului financiar-bancar aruncata in capul statelor!

Desigur, "indignatii" impotriva sistemului financiar-bancar nu vor putea "ocupa Wall Street-ul", caci acolo stau pe fotolii conducatorii lumii actuale - misiunea asumata fiind imposibila! -, dar, fara sa vrea, protestatarii atrag atentia asupra faptului ca punerea la plata a sistemului financiar-bancar se asaza deja in cheia nu numai a unei simple cerinte morale, ci in termenii salvarii capitalismului insusi!