Colosii multinationali vs state. In ce tabara s-a mutat puterea? - interviu Cristian Diaconescu

"O serie de forte financiar-bancare transnationale sunt mult mai eficiente, mult mai capabile, dar si mult mai hotarate decat statele in sine. Este un raport pe care politicul va trebui sa-l constientizeze ca atare. (...) Foarte multe guverne acuza modul in care se fac evaluarile de diverse institutii de rating in ceea ce priveste cotatia sistemelor bancare si economice la un moment dat. Un simplu anunt al unei companii de rating poate impovara datoria unui stat in cateva minute", a declarat fostul ministru de Externe, actual vice-presedinte al Senatului, Cristian Diaconescu, intr-un interviu Business24.

Analistii spun ca in viitor, factorul decisiv pentru alegerea locului in care o companie va produce nu va mai fi determinat de costul fortei de munca ci va fi determinat de costul energetic al productiei. Cum sta Romania din acest punct de vedere?

Este un proces aproape natural mai ales intr-o situatie economica complicata, cum este cea prin care trece Europa. Siguranta bancara si preturile reduse ale fortei de munca reprezinta argumente serioase in cautarea pietelor emergente.

Asa cum este platita forta de munca in state precum Bulgaria sau Polonia, la fel este platita si in Romania. Din acest punct de vedere nu se pune problema unei scaderi dramatice a costurilor, cum de altfel nici nu ar fi normal pentru un stat demn.

In ceea ce priveste costul energetic, competitia va fi serioasa in interiorul UE.

UE nu poate avea o politica strategica comuna privind aprovizionarea cu energie. Din aceasta perspectiva, totul este lasat la liberul joc al pietei, oferta si cererea fiind cele care domina aceasta piata. Piata energiei este foarte scumpa, extrem de complicata, cu potential strategic.

Marea majoritate a statelor europene isi regleaza aprovizionarile cu energie conform capacitatilor nationale. Statele europene au intre doua si trei variante de energie fie din resurse din Asia Centrala din zona Azerbaidjan-ului, fie din Norvegia fie din Africa de Nord.

Foarte multe state au trecut deja la stadiul aprovizionarii cu energie suplimentara fie ca vorbim de energia eoliana sau gazul de sist.

Din punct de vedere competitional pe acest palier nu stam extraordinar. In Romania, in afara de electricitate, restul resurselor energetice sunt fie destul de greu de exploatat, cu potential economic redus, cum e carbunele, fie intr-un stadiu incipient, cum e energia eoliana. Competitional, suntem depasiti de alte state, iar preturile in Romania sunt mai mari.

Care va fi noul rol al statului in economia mondiala? Sistemele bancare au fost salvate de state, iar acum statele sunt slabite fiindca au acumulat datorii foarte mari...

Este o discutie la zi in legatura cu rolul politicii in gestionarea situatiilor de criza, in raspunsurile pe care statele le dau si in ceea ce priveste presiunile fenomenale exercitate pe bugete si pe deficite. Reactiile sunt variate, incepand cu o negare a sistemului politic si a rolului statului.

Presiunea pietelor financiare arata ca reactia unor conducatori de state, dintr-o zona europeana consolidata nu a fost cea corespunzatoare, de exemplu in Grecia, Italia sau Spania.

Acuzatiile merg spre politicieni si spre modul in care acestia au dramuit banul public si au generat o expunere ciudata a statului catre sistemul bancar si financiar. Rezolvarea ar putea veni dintr-o coordonare mai mare la nivelul statelor.

Fara a face exces de sentimente nationaliste, statele vor trebui sa faca o serie de compromisuri in ceea ce primeste construirea bugetului, deciziile in Parlament legate de imprumuturi, investitii, cheltuirea banului public si sa inceapa sa-si coordoneze politicile nationale cu o politica europeana mai coerenta. Tendinta de coordonare pe deficitele bugetare si pe marile investitii vor trebui sa faca obiectul politic al statelor Europei.

In momentul in care cei 17 membri ai zonei euro vor avea o astfel de putere de decizie, pentru a nu exista Europa cu doua viteze celelate 10 state se vor asocia unei astfel de politici de coordonare.

Practic aceasta criza care dureaza din 2007 va reda puterea economiei de stat in dauna celei private sau, dimpotriva, asistam la sfarsitul modelelor de tip economie sociala, specifice Europei?

Categoric, tentatia in acest moment este ca fiecare sa se descurce pe cont propriu. Nu ne putem astepta sa gasim intelegere cand vorbim de piete financiare, mari companii si trusturi sau de structurile bancar-europene. In cazul in care Romania ar intra intr-o spirala a deficitelor si a cheltuielilor pe care sa nu le poata acoperi, sa nu ne asteptam ca cineva sa ne sara in ajutor.

State cu performanta economica pregatita din timp, care nu au trecut prin criza fiindca si-au luat masurile de austeritate atunci cand a fost nevoie, e nefiresc sa sufere si sa duca mai departe datoriile altor state. Oricat am fi de interesati de o anumita solidaritate europeana, nu ne putem astepta ca in conditiile unor deficite de decizie la nivel macro, sa putem fi ajutati de altii.

Fiecare stat isi va adapta politicile interne in functie de greselile trecutului pe care trebuie sa le deconteze. Datoriile pe care in acest moment le rostogolim, faptul ca avem imprumuturi cu dobanzi din ce in ce mai mari pentru a plati pensii si salarii reprezinta rezultatele unor greseli acumulate de-a lungul anilor. Pensiile si salariile le vor plati guvernele Romaniei mult timp de-acum incolo.

40% din cetatenii Romaniei au nevoie de asistenta statului, intr-o forma sau alta. Sunt atat de multi oameni care au nevoie de ajutorul statului, inca nu-i poti neglija, nu poti trata acest lucru cu superficialitate. Pe de alta parte, sunt si oameni care beneficieaza de acest sprijin nemeritat.

Cum va arata raportul de putere dintre state si companiile multinationale de acum inainte? Unii colosi multinationali au devenit chiar mai puternici decat unele state...

Este o problema care intr-adevar preocupa comunitatea europeana. Se pare ca o serie de forte financiar-bancare transnationale sunt mult mai eficiente, mult mai capabile, dar si mult mai hotarate decat statele in sine.

Este un raport pe care politicul va trebui sa-l constientizeze ca atare.

Monopolul este o dezvoltare naturala a oricarui sistem capitalist, dar pe de alta parte influentarea deciziei politice in functie de anumite interese a unor structuri din afara sistemului politic poate reprezenta un mare pericol pentru dmeocratie.

Indatorarea statelor este o problema critica, grava pe care sute de milioane de oameni din Europa au inceput s-o constientizeze ca atare, insa indatorarea lor nu trebuie transformata intr-o contrangere dincolo de limite a unor guverne.

Foarte multe guverne acuza modul in care se fac evaluarile de diverse institutii de rating in ceea ce priveste cotatia sistemelor bancare si economice la un moment dat. O degradare a rating-ului unui stat inseamna in cateva minute o cadere la Bursa, o crestere a dobanzilor, practic o impovarare a imprumuturilor de o maniera extraordinara.

Statele sunt cel mai bun debitor al acestor institutii bancare. In mod natural, trebuie sa existe o oarecare corelare astfel incat sa nu apara disfunctii. Un simplu anunt al unei companii de rating poate impovara datoria unui stat in cateva minute.

Multe tari au reactionat extrem de dur spunand ca este o manopera artificiala.

Vedem ca Grecia inca fierbe, insa pe agenda guvernelor europene a aparut o noua problema, mult mai mare - Italia. Cum vedeti dumnevoastra o solutie pragmatica de salvare a acestor mari economii europene aflate in deriva?

Semnalul cel mai semnificativ dupa intrarea aproape ireversibila intr-un moment economic complicat a fost decontul politic. Atat in Grecia, cat si in Italia, responsabilitatea s-a plasat in zona politica.

Premierii au fost inlocuiti, au fost alese noi guverne, partidele politice s-au asezat in jurul mesei, iar formulele de compromis au mers spre tehnocrati.

Exista sigur diferente deoarece datoria foarte mare a Greciei in raport cu PIB-ul nu este atat de semnificativa spre deosebire de datoria Italiei la nivelul UE, care atinge aproape 20% din intregul PIB al UE.

Italia continua sa ramana o economie functionala fiindca are capacitatea de a gasi lichiditatile necesare si de a iesi din aceasta situatie. Cu o politica inteleapta si cu sprijin european, Italia va trece pe crestere economica, ceea ce ii va permite sa-si plateasca o serie din obligatii si sa-si recastige credibilitatea.

La nivel de credibilitate, Grecia are problemele cele mai complicate. Numai o crestere economica sustenabila pana in 2020 ar putea crea premizele ca statul elen sa-si recastige credibilitatea pe piata, achitandu-si o mare parte din datorii.

In ceea ce priveste Romania, noi functionam pe un paradox. Privind datele Eurostat legate de deficit, datorie, inflatie si somaj, Romania este plasata pe cele mai bune pozitii. Atunci de ce ne imprumutam scump pe piata?! Datorita lipsei de credibilitate. Imprumutul nu inseamna numai analiza rece a cifrelor la zi, inseamna si un anumit coeficient de predictibilitate.

Din cauza lipsei de credibilitate, Romania se imprumuta chiar si pe piata interna interbancara cu dobanzi mai mari decat Austria sau Marea Britanie, a caror datorie atinge 70-80% din PIB.

Aproximativ 12% din PIB-ul Romaniei depinde de Italia. Daca nu se vor gasi solutii de rezolvare a problemelor din Italia, ce masuri de protectie ar trebui luate in Romania?

Capacitatea de raspandire a crizei din UE ne poate afecta de-o maniera extreme de grava cu atat mai mult cu cat cresterea economica este destul de redusa, iar previziunile nu sunt formidabile.

Incercam sa discutam de o crestere economica serioasa bazata pe investitii si pe cresterea locurilor de munca, nu consum. De aceea, trebuie sa fim atentia la modul in care reusim sa intram pe alte piete si sa diversificam exportul.

Sa cautam sa fim productivi la noi acasa, dar sa putem vinde pe alte piete si, de asemenea, alte zone economice interesante sa poata fi atrase in Romania. Relatiile cu statele membre UE vor continua, dar nu vom putea putea impiedica o anumita preluare a unor dificultati.

Zonele emergente precum China, Orientul Mijlociu si alte economii care au o capacitate de investitie in afara trebuie accesate cat mai rapid cu atat mai mult cu cat avem relatii politice foarte buna cu aceste state.

Nu putem ramane in aceeasi configuratie a relatiilor de pana acum, s-a schimbat Europa, s-au schimbat regulile jocului. Fiecare stat va fi lasat sa se descurce pe cont propriu.

In ce orizont de timp vedeti realizat proiectul "Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unica salvare a statelor europene si, inclusive, a monedei unice?

Se pare ca suntem pe acest drum, fie ca dorim sau nu.

Am acceptat integrarea, am modificat la nivel institutional si juridic Romania de-o maniera extraordinara intr-o perioada foarte scurta de timp, iar cetatenii au inteles beneficiile integrarii. Nu cred careglajele in interiorul UE in ceea ce priveste cheltuielile banului public ar trebui sa deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranitatii, dar nici de obsesii nationaliste.

Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constitutional, legal, juridic nu vor aparea cred ca prea curand. Exista inca foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. In timp, probabil ca parlamentele vor incepe sa decida si sa gandeasca la fel. O comasare nu vad posibila intr-o perioada medie de timp.

Europa are si o problema demografica. Cum poate Europa cu o generatie imbatranita sa-si salveze moneda si sa ramana in cursa in care vin din urma state precum China sau India?

Generatia relativ imbatranita la nivelul Europei pare ca a inceput tot mai mult sa genereze politici europene care nu mai sunt adecvate momentului. Apar peste noapte partide care castiga 10-15% din increderea cetatenilor cu tot felul de mesaje ciudate. Este clar o nevoie disperata de adecvare la o anumita realitate.

Vedeti ca despre extindere nu se mai discuta aproape deloc. In afara de Croatia si Islanda, UE nu mai doreste in acest moment sa dea incredere unor noi candidati fiindca e nevoie sa digere ceea ce se intampla.

Apar fenomene de respingere inclusiv in ceea ce priveste libera miscare a cetatenilor in UE. Se observa o tendinta de inchidere tocmai pentru ca suntem in situatia unei lipse acute de solutii. E nevoie de o flexibilizare.

Credeti in ajutorul unor state cu lichiditati foarte mari, cum este China? Cu ce pret poate salva China Europa?

Evident ca exista un pret in orice. Din punctul de vedere al economiilor emergente, interesele pot fi diferite. Trebuie reflectat asupra Chinei, care doreste in mod evident o extindere a economiei sale, care incearca sa faca investitii mari si sa crediteze tot mai mult pentru a-si mari zona de influenta economica.

In Africa, jumatate din proiectele de investitii majore sunt initiate de chinezi.

Ar trebui sa fim atenti asupra ideilor de investitie cu scopuri strategice.

Dependenta politica, de securitate, pe care ar putea s-o genereze un eventual investitor major este o chestiune de neacceptat.

Ne-am obisnuit ca statele sa fie indatorate unor structuri private, unor structuri financiar-bancare sau unor organizatii specializate, cum e FMI. Nu stiu cum s-ar discuta o dependenta si o creditare de la stat la stat. este o chestiune pe care as privi-o cu foarte mare atentie.

Analistii spun ca populatia Planetei este cu aproximativ 20% peste capacitatea Planetei de a-i asigura nevoile primare. Criza a evoluat din palierul financiar, in cel economic, apoi in cel social, iar multi spun ca va refula in plan politic. Credeti ca lumea este capabila sa evite evenimente de genul celor doua razboaie mondiale?

Da, categoric.

Razboaiele au fost generate pe fondul unor state care depasisera de mult limitele unui comportament normal. In aceasta perioada, in zona noastra sunt suficiente parghii, proceduri si mecanisme de dialog, de cooperare care permit o urmarire atenta a evolutiilor intr-un sens sau altul. Mari derapaje a unor state nu se pot intampla.

Atitudinea unui stat care ar conduce spre un conflict poate fi din timp anticipata si opritacu diverse mjloace politice.

Nu cred ca actuala criza economica ne poate duce la astfel de masuri. Lucrurile trebuie privite serios. In fiecare zi apar tot felul de semne mai mult sau mai putin semnificative in legatura cu vinovatia unor reprezentanti politici, a unor guverne in ceea ce priveste starea societatii lor. Aceasta atitudine poate genera o stare de tensiune latenta la nivelul societatilor respective.

Iata ca in Grecia, in Guvern au intrat doua partide de extrema dreapta, cum nu s-a mai intamplat de la Revolutia Coloneilor. Este un semnal preocupant. Guvernul grec a incercat sa gaseasca o formula prin care sa iasa in intampinarea asteptarilor unora si a altora.

Extrema dreapta reprezinta un semnal de alarma pe alte paliere, un semnal de neincredere. Sunt niste evolutii alarmante, dar de aici si pana la concluzia ca ne-am putea indrepta catre un razboi, categoric nu.

In ciuda masurilor foarte dure luate de Romania nu suntem pusi la adapost in momentul de fata, iar efectele care vin dinspre Grecia ne-ar putea duce in situatia de a lua noi masuri de austeritate. Cum putem evita acest scenariu?

Nu suntem pusi la adapost pentru ca actuala criza economica continua in afara Romaniei. Desi masurile de austeritate luate intr-o jumatate de an au stabilizat economia, pana cand nu putem asigura o crestere economica sustenabila pe mai multi ani, nu putem avea garantia ca suntem in regula.

Nu ne asteptam la masuri de austeritate in 2012, pentru ca situatia arata ca acest echilibru pe care nu trebuie sa-l deranjam ne poate asigura stabilitatea si protectia necesara fata de ceea ce ar putea sa vina din exterior.

Romania si evolutia sa sunt urmarite cu foarte mare atentie. O greseala care ar produce instabilitate pe termen scurt ar genera o contra-reactie instantanee. Dobanzile la imprumuturi ar creste, bursa ar scadea, moneda ar avea de suferit.

Romania, printre campioanele Europei la deficit guvernamental

Deficitul guvernamental în Uniunea Europeană a crescut uşor anul trecut, de la 3,4% din PIB în 2022, până la 3,5% din PIB în 2023. România, in schimb, se numără printre ţările membre in...

România, al treilea cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană în 2023

România a avut în 2023 al treilea cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, prin raportarea discrepanței dintre veniturile și chetuielile bugetare la produsul intern brut (PIB) din...