Pericolul nevazut din UE: Europa pare sa fi uitat de cetatenii ei

Luni, 08 August 2016, ora 16:00
5072 citiri
Pericolul nevazut din UE: Europa pare sa fi uitat de cetatenii ei
Foto: Social Business Earth

Doi economisti de marca din cadrul unor organizatii internationale, Jean-Paul Fitoussi si Khalid Malik, privesc cu ingrijorare la valul de nemultumire populara care a alimentat Brexit-ul si care ameninta acum sa se reverse pe intregul continent.

Liderii aflati la carma proiectului european par sa fi uitat scopul principal al acestuia: asigurarea bunastarii pentru toti cetatenii europeni, remarca cei doi intr-un editorial din Project Syndicate.

O povara grea

In 1990, raportul comitetului ONU pentru Dezvoltarea Resurselor Umane statua: "Oamenii sunt cea mai importanta bogatie a unei natiuni". De atunci si pana in prezent, raportorii ONU au insistat asupra impactului pozitiv pe care politicile publice care promoveaza ideea bunastarii populatiei il au asupra economiilor si societatilor.

O egalitate sociala reala este reprezentata nu de un sistem care ii pune pe toti pe picior de egalitate, ci de un stat care directioneaza ca mai mare parte din ajutoare catre cei care au cu adevarat nevoie de ele, luand in considerare si handicapul existent intre punctele de pornire in viata ale indivizilor sau ale unor grupuri sociale distincte.

Oricum, aceasta perspectiva pare a fi scapat atentiei actualilor lideri politici care stabilesc destinele Uniunii Europene, echilibrarea bugetelor si austeritatea impusa in sectoare precum sanatate, educatie sau dezvoltarea infrastructurii fiind printre masurile cel mai adesea propuse de economistii din UE.

Pentru acestia, prudenta fiscala de astazi ar trebui sa asigure o crestere economica in viitorul apropiat.

Insa, mixul dintre austeritatea fiscala si reformele structurale promovate in cadrul UE pare sa atarne doar pe umerii celor saraci si din clasa de mijloc, slabind legaturile plasei de siguranta sociala si legislatia care protejeaza drepturile angajatilor.

Imparteala nedreapta

Alte cateva probleme se adauga in subsidiar acestei chestiuni spinoase intalnite in societatea europeana.

In primul rand, politica actuala nu se dovedeste in masura sa ajute cresterea veniturilor pentru majoritatea populatiei.

O analiza facuta de Tony Atkinson, economist al Universitatii Oxford, pe evolutia economiei Marii Britanii de la sfarsitul seculului XX a demonstrat ca in plina crestere economica, in deceniul al 9-lea, gradul de inegalitate din Regatul Unit s-a accentuat, in vreme ce perioada mai putin performanta a anilor '90 a marcat o usoara echilibrare a diferentelor intregistrate in societatea britanica.

Chestiunea ridica o alta problema spinoasa, cea a beneficiarilor care culeg fructele perioadelor de crestere economica, reprezentati, de obicei, de o minoritate redusa.

Chestiunea da nastere unei alte dileme: cea a importantei indicatorilor economici abstracti in raport cu indivizii din societate.

Folosirea PIBa un etalon absolut al evolutiei unei economii face ca multi factori ce contribuie la bunastarea umana sa fie ignorati, iar cheltuielile pe asigurarea nevoilor fundamentale sa fie vazute drept costuri si nu investitii esentiale.

Schimbarea acestei optici i-ar putea forta pe politicieni sa gaseasca un mod de a maximiza randamentul acestora.

Un bun exemplu l-ar constitui legea reconversiei profesionale a soldatilor americani de dupa Al Doilea Razboi Mondial, cand cursurile gratuite puse la dispozitia aceastora au ajutat economia americana sa se bazeze pe o forta de munca mai bine educata, asigurand si o crestere substantiala a veniturilor pentru angajatii din SUA.

O viziune paguboasa

Cea de-a treia problema intalnita in mediul european este cea a asigurarii locurilor de munca, un alt obiectiv pe care actualii lideri din UE par sa il ignore.

O reintoarcere la politica anilor '50-'60 privind asigurarea locurilor de munca pentru majoritatea cetatenilor ar stabiliza sistemul de asigurari sociale din statele europene si ar contribui la crestere ecnomica din regiune.

O demonstreaza din plin si modelul economiilor din Nord, unde rata ridicata a numarului de angajati consolideaza veniturile fiscale ale statelor respective si asigura mentinerea unui ciclu stabil de investitii in programe sociale.

In restul continentului insa, politica de austeritate fiscala mentine un cerc vicios, cu efecte deosebite in cresterea ratei somajului in randul tinerilor. Riscul real este cel al aparitie unei generatii slab pregatite in a sustine ritmul de crestere economica.

Pentru adeptii keynesismului, citatul dat in 1937 de parintele acestui current pare sa demonstreze si cat de paguboasa este actuala viziune a liderilor din UE.

"Perioada de boom, nu cea de criza, este momentul in care ar trebui aplicata austeritatea", afirma John Maynard Keynes.

O a patra problema o reprezinta politica fiscala din UE, care se dovedeste a defavoriza creativitatea si inovarea, aceastea avand nevoie nu doar de un cadru legislativ propice dezvoltarii, ci si de un sistem educational performant si o infrastructura bine pusa la punct.

Un bun mijloc de a incuraja creativitatea este cel de a elimina piedicile din calea antreprenorilor, dar sectorul tech European mai are nevoie si de o infrastructura performanta, lucru catre presupune investitii suplimentare din partea guvernelor.

Pe scurt, politicienii din Europa vor trebui sa-si ajusteze viziunea, in special cea din domeniul fiscal, pentru a da intaietate cetatenilor.

Guvernele care isi fac un scop din a maximiza gradul de bunastare al cetatenilor nu doar ca incurajeaza o crestere economica la nivel ridicat, dar stabilesc si un set de politici publice sanatoase.

#inegalitate sociala Europa, #distribuire venituri UE, #politici UE, #politica fiscala, #programe sociale Europa , #Economie politica