Ce treaba mai are BNR cu inflatia - Opinie Constantin Rudnitchi

An dupa an, banca centrala rateaza tinta de inflatie prognozata si asumata. A venit momentul ca Banca Nationala sa-si modifice obiectivul fundamental dintr-un motiv simplu: nu poate controla "tintirea inflatiei".

Banca Nationala a Romaniei (BNR) a anuntat ca revizuieste rata inflatiei din acest an la 5,2%. La inceputul acestui an, BNR isi propusese ca tinta a inflatiei nivelul de 3%. De fapt, ajustarea pe care o aduce banca centrala consfinteste o realitate a economiei romanesti: una este inflatia prognozata la inceputul anului, alta este cea pe care o constatam la sfarsitul anului.

De la aceasta diferenta pleaca o serie intreaga de neajunsuri: bugetul este construit pe o tinta a inflatiei falsa, ceea ce va atrage totdeauna nevoia de rectificari bugetare si, mai mult, companiile serioase, romanesti sau straine, isi construiesc, la randul lor, bugetele pe baza unei estimari eronate.

In aceste conditii, este rezonabil ca in continuare BNR sa aiba ca principal obiectiv "tintirea inflatiei", adica atingerea de catre economia romaneasca a indicatorului privind inflatia? Mai degraba, nu. De altfel, BNR a ratat tinta de inflatie de sase ori in ultimii sapte ani. Ceva este putred aici. Atat in obiectivul legal pe care si-l asuma BNR, tintirea inflatiei, cat si in mijloacele pe care banca centrala le are la indemana pentru ca economia romaneasca sa atinga un anumit nivel al inflatiei.

In urma cu opt ani, BNR si-a asumat prin lege "tintirea inflatiei". Adica, scopul BNR este ca prin mijloace specifice sa atinga rata inflatiei prognozata. A fost, fara indoiala, o mica "smecherie". Banca centrala stia de la bun inceput ca parghiile de tintire ale inflatiei pe care le are sunt relativ limitate. BNR ar fi putut sa-si propuna incurajarea cresterii economice sau supravegherea bancilor sau sa fie institutia de imprumutator de ultima instanta (functii pe care BNR oricum le indeplineste, dar nu in sens primordial).

Banca centrala a preferat, insa, sa-si aleaga ca obiectiv fundamental "tintirea inflatiei", pentru ca, pe de o parte, era un obiectiv care nu depinde in proportie de suta la suta de BNR, iar, pe de alta parte, pentru ca acest tip de obiectiv era un crez si o specialitate profesionala a guvernatorului BNR.

De fapt, banca centrala a preferat un anumit tip de ambiguitate in obiectivul sau fundamental, atingerea unei tinte de inflatie, tocmai pentru a gasi, ab initio, in cazul ratarii tintei, scuza perfecta si anume faptul ca BNR nu are toate parghiile pentru a controla cresterea preturilor. Ceea ce, sa recunoastem, este adevarat.

Daca BNR ar fi avut ca tinta cresterea economica in Romania, politica bancii centrale ar fi fost cu totul alta. Dar si in acest caz, sa fim realisti, cresterea economica nu ar fi putut fi obtinuta gratie eforturilor singulare ale BNR.

Daca BNR si-ar fi pus in lege ca obiectivul fundamental sa fie acela de supraveghere si de solvabilitate a sistemului bancar, atunci aceasta tinta ar fi fost fara indoiala la indemna BNR si ar fi fost mult mai usor de controlat.

Asa, insa, BNR si-a asumat ca obiectiv rata inflatiei. O tinta, evident, nerealista. Pentru ca economia romaneasca are in continuare o serie intreaga de disfunctionalitati ale economiei reale, care nu depind de BNR, dar care duc la cresterea preturilor.

Pentru ca, data fiind situatia economiei romanesti, tinta inflatiei ar trebui sa si-o asume mai degraba Ministerul Agriculturii, cel care ar trebui sa faca politici de dezvoltare a sistemului de irigatii (pentru a scapa macar partial de meteodependenta traditionala a agriculturii romanesti) si, in acelasi timp, ar trebui sa gaseasca resursele si caile de a creste productia agricola romaneasca pentru a crea un echilibru pe piata intre marfurile din import si cele produse in tara.

In acelasi timp, economia romaneasca se confrunta cu piete care functioneaza imperfect si din acest punct de vedere ar trebui sa mutam responsabilitatea tintirii inflatiei catre Consiliul Concurentei. Institutia are acum tot atata treaba cu rata inflatiei cata are si BNR.

La fel, autoritatile de reglementare in domeniile energiei si al gazelor naturale ar fi indreptatite sa-si asume tintirea inflatiei, pentru ca sunt institutiile publice care se ocupa de calendarul liberalizarii tarifelor la energie electrica si gaze naturale.

Este evident ca ne aflam in fata unei tinte false asumata de BNR. Aceasta nu este doar o problema de "cabinet", una teoretica. Ea are importante reverberatii in economie. Pentru ca in cautarea atingerii tintei sale false, BNR aplica o serie de politici care influenteaza economia reala.

Spre exemplu, BNR a fost extrem de conservatoare in a micsora dobanda de politica monetara, chiar impotriva evidentei ca inflatia prognozata era mult mai mica decat rata dobanzii. Cu alte cuvinte, nici BNR nu a crezut in propria tinta de inflatie.

Atunci cand Banca Centrala Europeana (BCE) ducea dobanda la valori minime record, BNR aplica politica dobanzilor inalte. Practic, incurajarea cresterii economice a fost lasata pe ultimul plan. In numele atingerii tintei de inflatie, care oricum a fost ratata.

Desigur, evolutia cursului de schimb leu-euro este determinata de piata, iar interventiile BNR nu sunt decat cel mult conjuncturale. De fapt, BNR a incercat sa jongleze cu dobanzile si cursul de schimb in asa fel incat, cel putin, banii care au intrat in Romania sa nu iasa precipitat. Obiectivele BNR pot fi de inteles, doar ca din din acest echilibru, economia reala a fost exclusa, iar companiile nu au contat in politicile BNR.

In numele atingerii prognozei de inflatie, BNR a "sterilizat" masa monetara, un mijloc justificat din punct de vedere bancar, dar cu influente majore in economia reala, care a suferit de lipsa de lichiditate. Mai ales ca bancile si-au indreptat resursele catre Ministerul Finantelor.

Se poate spune ca nu BNR trebuie sa fie atenta la economia reala si ca tensiunile din piete trebuie rezolvate prin mecanismele pietelor. Perfect adevarat, doar ca in cautarea atingerii unei tinte de inflatie, BNR interfereaza, prin masurile pe care le ia, cu economia reala.

Si atunci, ne intrebam daca nu a venit timpul ca BNR sa se intoarca in realitate si sa abandoneze un obiectiv pe care oricum nu il poate stapini si anume incercarea de a face "universul economiei romanesti sa conspire" la atingerea unei anumite rate a inflatiei.

Cand a fost vorba de fraude bancare, BNR a spus "pas": nu se ocupa de treaba asta. E-n regula, desi ne intrebam daca in cadrul functiei de supraveghere nu ar trebui sa intre si norme antifrauda sau daca nu ar trebui creata, la cererea BNR, o "lista neagra" a companiilor, si actionarilor acestora, in raport cu bancile.

Cand a fost vorba de cresterea comisioanelor bancare sau de introducerea unor clauze abuzive in contractele de creditare, BNR i-a trimis pe clienti la agentia pentru protectia consumatorilor. Si iata, BCE a anuntat ca in urmatorii ani bancile centrale vor avea atributii ce tin de protectia consumatorilor.

Cand e vorba de fonduri, BNR sustine ca nu administreaza bani publici. Probabil din acest motiv, de ani de zile nu s-a mai auzit ca BNR sa fi prezentat in fata Parlamentului un raport de activitate. Si tot de ani buni, raportul de control al Curtii de Conturi la BNR este foarte discret.

Toate aceste pozitii ale BNR au fost castigate pe baza credibilitatii institutiei si a profesionistilor din cadrul ei. Foarte bine. Dar imaginea si credibilitatea BNR nu pot opri evidenta. BNR nu are, astazi, prea multa treaba cu inflatia din Romania. De aceea, ar fi logic ca obiectivul fundamental al BNR, tintirea inflatiei, sa fie adaptat la realitatea economiei romanesti. Fie ca le place sau nu profesionistilor din BNR, acesta este adevarul.