Infrastructura, "handicapul" economiei - Interviu Ludovic Orban

Coruptia, managementul prost si incapacitatea de a utiliza fondurile europene au franat dezvoltarea infrastructurii romanesti. Ludovic Orban, fost ministru al Transporturilor, a vorbit intr-un interviu Business24 despre parteneriatele public-private care ar putea da un avans infrastructurii, dar si despre piedicile care sunt puse in calea investitorilor.

"Nimeni nu vine sa investeasca in Romania daca e buzunarit la intrarea in granita, daca i se cere spaga de la emiterea unui aviz de mediu pana la autorizatia de constructie sau i se cere spaga pentru intrarea la ministru ca sa-si prezinte proiectul", a declarat Ludovic Orban.

Rapoartele de competitivitate globala realizate de Forumul Economic Mondial arata ca in anul 2011 am cazut pe locul 139, de pe locul 117 in 2008, la capitolul "Calitatea de ansamblu a infrastructurii". Cum comentati aceasta evolutie?

Prost management, coruptie, incapacitate de a utiliza resursele financiare existente, folosirea costurilor extrem de mari comparativ cu costurile realizarii

infrastructurii in alte zone. E vorba si de o rea vointa din partea unora in privinta dezvoltarii infrastructurii.

Nu e nimic nou sub soare. In 20 de ani, cu o singura exceptie, in acele sapte luni cat am fost la ministerul Transporturilor, guvernele care s-au succedat au tratat infrastructura ca pe o "Cenusareasca", interesandu-se mai putin de rezultatele concrete si mai mult de avantajele personale pe care le-au putut extrage din zona transporturilor.

Sa facem o analiza de ansamblu - in ultimii 10 ani, la Transporturi au fost bugete de 25 miliarde de euro...

Nu au fost toti banii investiti, in mare parte au fost subventii pentru transportul feroviar sau cheltuieli pentru intretinerea infrastructurii. Din pacate, partea de investitii a fost intotdeauna foarte mica pentru dezvoltarea infrastructurii.

De exemplu, autostrada Bucuresti-Ploiesti este practic licitata in 2006. Suntem in 2012 si inca nu e gata. Nu e vorba de sute de kilometri ci e vorba de 62 de kilometri la campie, unde nu exista dificultati mari in realizarea lucrarilor.

Alt exemplu pe care vi-l pot da este autostrada Comarnic-Brasov. E evident ca legatura cu Ardealul si cu traseele europene ale Bucurestiului trebuia facuta de acum 25 de ani, insa noi nici pana astazi nu am fost in stare sa o realizam.

Singurul contract de parteneriat public-privat serios care fusese pregatit in scurtul meu mandat a fost facut praf. Uitati-va pe tronsoanele de autostrada care sunt finantate cu bani nerambursabili prin Programul Operational Sectorial pe transporturi cu bani din partea UE. Nici pana astazi nu au inceput lucrarile.

In ultimii 10 ani au fost realizati doar 200 km de autostrazi noi. E clar ca banii au fost mai mult irositi. Cei mai multi ar spune ca e vorba de faptul ca statul este cea mai ineficienta companie. Care sunt efectele asupra economiei romanesti?

Subdezvoltarea economica. Romania are ca avantaje portul Constanta, Dunarea care traverseaza Romania, fiind principalul coridor european de transport fluvial, practic face legatura intre Marea Neagra si Marea Nordului.

Romania este o tara care trebuie sa se dezvolte prin atragerea investitiilor, care nu-ti vin atata timp cat tu nu-ti pui la punct infrastructura. Asta e consecinta - subdezvoltarea economica, iar rezultatul acesteia este faptul ca romanii traiesc mai prost.

Sa ai 4,5 miliarde de euro la dispozitie, fonduri UE pentru infrastructura, si sa folosesti doar 150 milioane de euro, miroase a incompetenta si chiar a dezinteres. Sa zicem ca accesarea fondurilor UE este un proces birocratic, dar suntem in 2012 deja, iar criza pune la grea incercare finantele statului...

E inadmisibil sa stai doi ani si jumatate fara sa misti un deget si sa nu reusesti sa obtii aprobarea proiectelor si implicit demararea lor imediat, in conditiile in care cererile de finantare fusesera depuse catre CE spre finalul mandatului meu.

Sunt situatii in care licitatiile dureaza mai mult de un an, ajung in niste proceduri absolut penibile in care trebuie sa arbitreze unii si altii din cauza

faptului ca nu se realizeaza licitatii corecte si nu sunt alese firmele care au oferta cea mai buna.

Ulterior, e vorba de managementul contractelor. La finalul mandatului meu se semnasera contractele pe centura Constantei si pe tronsoanele Cernavoda-Medgidia si Medgidia-Constanta, practic legatura intre Bucuresti si litoral.

Nici pana astazi, nu sunt finalizate tronsoanele. S-au reziliat contracte, s-a atribuit consultanta de supervizare unor firme pe ochi frumosi aflata pe locul patru sau cinci in licitatie. Toate acestea au fost urmate de procese, de rezilieri de contracte. De aceea, nici pana astazi nu sunt gata tronsoanele respective.

De asemenea, Deva-Simeria-Orastie era in faza finala de licitatie. A durat doi ani si jumatate pana s-a semnat contractul pe o finantare ISPA, care e instrument de preaderare. Trebuiau cheltuiti banii respectivi pana in 2007 si abia in 2012 se lucreaza in pas marunt.

E inacceptabil sa ai bani nerambursabili prin ISPA, din alte tipuri de finantari, credite BEI, BERD sau Banca Mondiala si sa nu ai capacitatea de a absorbi sumele respective fiindca nu aloci banii necesari pentru co-finantare, nu aloci banii necesari pentru exproprieri.

Nimeni nu-ti da bani ca sa-ti platesti exproprierile fiindca statul roman devine proprietar in urma exproprierilor.

"Te zgarcesti la tarata si-ti mor porcii", cam asta e exemplul elocvent. In plus, se blocheaza proiectele. Nu se poate sa dureze descarcarea arheologica aproape doi ani pe o autostrada de care aveai nevoie urgent.

In ce conditii un partener privat ar avea incredere sa construiasca pe banii sai, in Romania? E statul roman un partener credibil?

Investitorul nu vine daca nu garanteaza statul roman, iar la ora actuala statul roman nu mai poate garanta niciun parteneriat public-privat fiindca suma pe care o garanteaza pleaca in contul datoriei publice si intra in calculul deficitului bugetar.

Ori, astazi sub controlul FMI si a CE, noi am ajuns pe punctul rosu. Nu ne putem indatora suplimentar, ca atare plafonul de garantii pe care il poate emite statul a ajuns la limita.

Din cauza faptelui ca nu au incredere in stat se cer garantiile. In mod normal, contractele de parteneriat public-privat ar putea fi realizate fara niciun fel de garantii daca investitorii ar sti ca in Romania se pot face afaceri, ca lucrurile curg normal, ca nu se inventeaza tot felul de piedici si frane in calea derularii firesti a unui contract.

De altfel, se vede cu ochiul liber. E vreun contract de parteneriat public-privat care s-a incheiat in ulimii 4 ani in conditiile in care s-a incheiat legea parteneriatului public-privat?!

Nimeni nu vine sa investeasca in Romania daca e buzunarit la intrarea in granita, daca i se cere spaga de la emiterea unui aviz de mediu pana la autorizatia de constructie sau i se cere spaga pentru intrarea la ministru ca sa poata sa-si prezinte proiectul. Asta este din pacate tristul peisaj al administratiei conduse de portocalii.

Sunt banii unui constructor in siguranta sau mai degraba constructorii se tem de "relatia" cu statul roman?

Uitati-va la situatia platilor, la modul in care statul roman isi respecta contractele. 80% din platile care trebuiau facute sunt restante de 15-16 luni fata de momentul in care trebuiau achitate.

Indisciplina contractuala este generata in primul rand de Guvern, care profita de pozitia, de forta si de monopolul pe care il are pentru a nu-si onora contractul mizand pe faptul ca firmele, fiindu-le frica de stat si de persecutia ulterioara, nu au curajul sa-si ceara drepturile in instanta sau in mod public.

Domnule Orban, reteaua de drumuri si autostrazi a Marii Britanii ar putea fi concesionata pe o perioada lunga de timp catre sectorul privat. Premierul Marii Britanii crede ca aceasta masura va dezvolta infrastructura prin deblocarea unor importante resurse financiare detinute de fondurile mutuale, fondurile de pensii etc. In ce masura ar putea Romania sa urmeze exemplul Marii Britanii?

Exista un plan. Primul l-a lansat Berceanu, l-am mai imbunatatit eu, am si spus cum poate fi finantat. Daca ai bani de la UE sau din alte tipuri de finantari construiesti din acei bani. Cand nu mai ai, trebuie sa faci parteneriate public-private. Nimeni nu are bani sa construiasca din fondurile publice mai mult de 50-70 de kilometri pe an, m-am uitat si la Ungaria, Polonia, Slovenia, Grecia.

Se poate concesiona inclusiv activitatea de administrare si de intretinere a autostrazilor. Chiar si dupa ce ai construit-o, autostrada trebuie intretinuta, iar de pe urma ei trebuie colectate venituri.

In plus, sunt miliarde de euro care sunt disponibili si care ar putea fi investiti in Romania, dar de care noi nu putem profita din cauza obtuzitatii, a lacomiei sau chiar a fricii.

In cazul in care procesul de dezvoltare si modernizare a autostrazilor ar decurge firesc, in cati ani credeti ca ne-am putea ridica la nivelul altor state europene?

Daca lucrurile ar functiona normal, in 5-7 ani Romania ar putea avea o infrastructura compatibila cu cea europeana, o infrastructura care sa fie utila, sa

plaseze Romania pe principalele coridoare europene de transport.

Am atras atentia din 2009 ca se renegocieaza coridoarele de transport si ca Romania nu poate sta pasiva sa fie scoasa de pe toate coridoarele de transport.

Pe coridorul de transport est-vest noi aproape nu existam. Polonia isi dezvolta infrastructura, Ungaria si-a dezvoltat-o, evident ca transportul est-vest se va face pe langa Romania daca nu ne miscam repede.

Sunteti un bun cunoscator al domeniului Transporturi. Ce parere aveti despre noul ministru al Transporturilor, are acesta anvergura necesara unui astfel de post cheie pentru economie?

Nu. De cand a fost Traian Basescu ministru al Tranporturilor, practic tot el a ramas. Ca sa vedeti ca sunt obiectiv, a existat un ministru al Tranporturilor din galeria de marionete ale presedintelui, Anca Boagiu, care a incercat sa faca ceva, insa a fost putin timp la minister si nu a avut timp sa rezolve marile probleme.

In ceea ce priveste actualul ministru, chiar si rangul de secretar de stat era prea mult pentru el.