Erste: barilul de petrol va ajunge la 102 dolari, in 2015

Analistii Erste Group estimeaza ca pretul titeiului va atinge o medie de circa 80 de dolari pe baril la sfarsitul acestui an si va creste pana la 102,6 dolari/baril spre sfarsitul anului 2015, acesta inregistrand in ultimul an fluctuatii situate intr-un interval extins de 64 - 87 dolari/baril, potrivit Newsin. 

"Estimam o medie a pretului petrolului de 79,8 dolari/baril pentru sfarsitul anului 2010, urmand sa creasca la 86,8 dolari/baril la sfarsitul anului 2011 si la 102,6 dolari/baril pe termen lung (la sfarsitul anului 2015)", a declarat analistul sectorului petrolului si gazelor in cadrul Erste Group, Thomas Unger.

In ce priveste factorii care ar putea influenta pretul titeiului pe viitor, stocurile de titei de la nivelul OCDE se mentin la un nivel ridicat si ar trebui sa actioneze ca tampon in fata volatilitatii.

In plus, riscul de deficit al ofertei pare a fi minim in urmatorii 2-3 ani, deoarece productia de petrol tine usor pasul cu cresterea consumului, potrivit oficialilor Erste Group.

"Cererea globala de titei a crescut din nou (cu 2% fata de media anului 2009) si se preconizeaza o noua crestere atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu", a adaugat Unger.

In general, acest lucru indica faptul ca programele de eficienta energetica ale natiunilor dezvoltate vor fi compensate din plin de cresterea puternica anticipata pe pietele emergente (in special China).

Astfel, dinamica populatiei si convergenta macroeconomica vor continua sa contribuie la cresterea consumului de titei. Pe de alta parte, cresterea productiei, a explorarii si a costurilor de dezvoltare vor duce cu siguranta la cresterea pretului titeiului, se mai arata in studiul Erste.

In Europa, cererea de titei ar putea scadea in continuare cu aproximativ 0,7% pe an pana in 2020, date fiind regulamentele UE mai stricte privind emisiile de CO2 din transport.

In plus, consumul va suferi o presiune si mai mare datorita trecerii la autovehicule alimentate electric.

In 2020, aceasta trecere va genera cel mai probabil o scadere a consumului de titei cu aproximativ 4 milioane de tone. "Regiunea ECE are un consum de titei pe cap de locuitor considerabil mai scazut, chiar daca exista diferente semnificative intre tari.

Dintre tarile ECE6, Polonia si Romania par sa detina cel mai ridicat potential de crestere, la 60% din media UE, s-ar inregistra o cerere suplimentara de 13,5 milioane de tone de titei sau 2% din totalul UE" a mai precizat analistul Erste.

Pe segmentul downstream, majoritatea companiilor au raportat pierderi semnificative in timpul recesiunii si inregistreaza doar profituri modeste in acest moment. Pe viitor, situatia va ramane destul de sumbra, considera analistii Erste Group.

Acestia constata totodata cativa factori care ar trebui sa influenteze utilizarea capacitatii, marjele si investitiile in rafinariile din Europa: trecerea pe termen lung a consumatorilor de la autovehicule pe benzina la cele pe motorina, limitarea emisiilor de CO2 in UE in domeniul transportului, electrificarea masinilor (hibrizi) si programele de eficientizare energetica.

"Europenii, in special, continua sa contribuie la cresterea preponderentei autovehiculelor pe motorina. Prin urmare, balanta comerciala europeana la produse distilate este negativa pentru motorina si pozitiva pentru benzina.

In mod clar, rafinariile cu o mai mare complexitate si cu posibilitatea de a produce un procent ridicat de produse distilate de mijloc ar trebui sa aiba de castigat in Europa.

In universul companiilor analizate de Erste Group, MOL ocupa probabil cea mai buna pozitie (rafinaria Bratislava), in timp ce si INA isi modernizeaza echipamentele de rafinare din Sisak si Rijeka", mai informeaza studiul Erste.

In ceea ce priveste piata de gaze europeana, aceasta este oarecum specifica, spun oficialii Erste, deoarece este caracterizata de contracte pe termen lung si o retea de conducte foarte densa.

"In prezent, exista trei surse cheie care asigura furnizarea de gaze in regiune: Marea Nordului (Norvegia, Olanda si Marea Britanie), Rusia si Orientul Mijlociu/Africa. Din punct de vedere istoric, gazul rusesc a fost furnizat in cea mai mare parte in regiunea ECE, in timp ce Europa Occidentala a fost nevoita sa se bazeze pe celelalte doua surse.

In pofida numeroaselor comentarii privind dependenta europeana de Rusia, UE a produs 58% din consumul propriu (in total, 464 miliarde metri cubi in 2009), conform BP.

Pe de alta parte, UE detine doar un procent neglijabil din rezervele globale de gaze naturale, cea mai mare pondere revenind Norvegiei (aproximativ 10 ani de consum si 17 ani de productie)", potrivit studiului.

Thomas Unger spune ca, la scara globala, rezervele UE reprezinta o cantitate neglijabila, deoarece majoritatea rezervelor actuale cunoscute se afla in Rusia (CSI) si in Orientul Mijlociu. "Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea schimba odata cu explorarea neconventionala de gaze.

Europa are toate motivele sa isi imbunatateasca resursele de gaze, dat fiind ca exista posibilitatea de a le epuiza in curand, dorind in acelasi timp sa limiteze emisiile de CO2 (gazele emit jumatate din cantitatea de CO2 emisa de carbune) si sa imbunatateasca securitatea energetica.

Distributia resurselor pare sa fie concentrata in regiunile nordice ale Europei - Marea Nordului, Suedia, Marea Britanie, Germania, Franta, Polonia, regiunea baltica, dar si in Carpati (Romania)", mai afirma reprezentantii Erste.

Referitor la transportul gazelor, numeroase proiecte ar putea fi amanate, dat fiind ca preturile gazelor sunt considerabil mai mici in acest moment. Cu toate acestea, gazul natural lichefiat va juca in continuare un rol tot mai important (Ucraina planifica realizarea unui terminal de GNL cu capacitatea de 10 miliarde metri cubi, in timp ce Polonia si tarile baltice si-ar dori sa construiasca si ele astfel de terminale).

Cu toate acestea, gazul natural lichefiat va fi intotdeauna mai scump decat exportul productiei locale si a gazelor conventionale prin sistemul de conducte.

Cantitatea de gaz (surse neconventionale) existenta pare sa fie relativ abundenta si este distribuita destul de echitabil. Scaderea cererii, cresterea ofertei de gaz natural lichefiat (gazul transformandu-se intr-o marfa tranzactionabila) si dezvoltarile de gaz extras din sisturi argiloase duc la exercitarea de presiuni asupra pretului gazelor naturale.

Pe de alta parte, limitarea emisiilor de CO2 in Europa determina producatorii de electricitate sa treaca de la carbune la surse alternative, centralele pe baza de gaz fiind cea mai rapida alternativa disponibila (constructia lor dureaza aproximativ trei ani, produc jumatate din cantitatea de emisii de CO2). 

Cum se compară prețurile carburanților din România cu cele din restul țărilor Uniunii Europene

Benzinăriile afișează prețuri mai mari la combustibil începând de vineri, 19 aprilie. Prețurile ridicate pentru benzină și motorină au reprezentat motive de dezbatere și au fost, în...

Lipsa eficienței energetice a clădirilor publice costă România 6 miliarde de lei pe an. Ce am putea face cu acești bani

România are peste 242.000 de clădiri publice al căror consum este peste 200-250 kWh/metrul pătrat, iar media recomandată la nivel european este de 140kWh/metrul pătrat, se arată într-un...