Coruptia - ca brand de tara

Marti, 23 August 2005, ora 22:50
1051 citiri

Autor: Ioan Matei, analist politic

Intr-un "Jurnal" de pe la mijlocul anilor 70, dintre cele care se proiectau la cinematografe inainte de film, o invatatoare din Apuseni se straduia sa-i invete pe copii diferenta dintre pronuntia regionala a unor termeni si varianta lor consacrata in limba romana.

Copii, explica dascalita entuziasmata, in limba literara nu se spune jita, se spune vita! Cum se spune corect? Jjiiitaa, razbatea din difuzoare, chiar daca imaginile aratau bunavointa pe fetele micutilor, iar acestia faceau eforturi disperate sa-si infranga rutina dobandita de ei si predecesorii lor timp de sute de ani. in lupta dintre "v" si "j", cea din urma litera se dovedea mai puternica; copiii pareau ca inteleg mesajul, buzele lor se incordau silitoare, emitentii erau convinsi ca trimit in eter "v"-ul corect, numai ca la receptor ajungea tot varianta sedimentata gospodareste de-a lungul vremii.

Ceva asemanator ni se intampla si noua, romanilor, de cateva decenii. Ne vrem europeni, luam lectii de bune maniere si exersam respectarea legalitatii, numai ca la examene pledoariile noastre suna fals, pasii de dans devin tropaieli enervante, iar cand ne straduim sa pronuntam corect "democratie" si "legalitate", dincolo de Vama Bors se aud "coruptie" si "bascalie". Nostalgicii si optimistii, deopotriva, n-au a se plange. S-a mintit si s-a furat intr-o veselie pana in 89, se intampla la fel de-atunci si pana acum. Hotiile marunte s-au transformat in delapidari de milioane, cumetriile si traficul de influenta te pot trimite direct in Parlament, minciunile ce tineau loc de angajament politic se numesc acum "Program de guvernare".

Vrem sa intram in Europa, numai ca Europa ne-a mirosit, s-a cam convins de virtutile noastre cameleonice si ne pune stachete la tot pasul. Fara coruptie sau, cu un pic de ingaduinta, mai putina coruptie - acesta pare sa fie sensul mesajelor venite de peste tot din lumea civilizata. Noi ne-am mirat la inceput, ne-am prefacut apoi ca intelegem si ne-am pus pe treaba. S-au croit planuri si strategii, au fost arestati cativa ghinionisti care faceau audienta la televizor (dar pe care Justitia i-a trimis repede inapoi in civilie), lupta cu coruptia a fost decretata prioritate nationala.

Toata lumea pare sa inteleaga ca a venit vremea sa taiem cateva zerouri si din coada coruptiei, insa realitatea ne joaca feste zi de zi. Vamesii de la Nadlac castiga intr-un schimb 2500 de euro, o suma frumusica, neimpozabila, cash. Dintr-o alta margine de tara ne parvin imagini cu un derbedeu cu legitimatie de parlamentar care se substituie autoritatilor locale si alearga cu camera de filmat dupa politisti. Zilele acestea, la Vaslui, presedintele consiliului judetean a incins un chef de ziua lui chiar in centrul orasului, la botul calului.

Invitatii, cateva sute de prieteni si subalterni, au degustat din productia de vin a demnitarului, masinile institutiei conduse de sarbatorit faceau aprovizionare ritmica, trecatorii pareau si ei multumiti, sa ne traiasca domnu Bichinet, saru' mana coana Europa! Ipochimenilor nu li se intampla nimic, ziarele latra, televiziunile tipa, mandatele trec, vilele cresc si raman. in tot acest timp, echipe de strategi bine platiti isi bat capul sa gaseasca un brand de tara pentru Romania. Am informatii ca s-au oprit la cateva notiuni reprezentative, precum "ospitalitate", "harnicie", "muntii nostri aur poarta".

Vin si eu cu o sugestie, le recomand titlul acestor insemnari. Nu vreau drepturi de autor, nu tin la copyright, dar, orisicat, ceva acolo, de-o maslina, un mic si-o bere, ne-ntelegem noi, traiasca Europa!