Un buget la fel de periculos pentru Romania ca ordonanta 13

Dupa parerea mea, bugetul pe 2017 este la fel de periculos pentru viitorul economiei dupa cum ordonanta 13 este periculoasa pentru viitorul democratiei.

Iata argumentele in baza carora sustin acest lucru:

Orice analiza a unui buget de tara cu economie de piata functionala, membra a Uniunii Europene, trebuie sa se bazeze pe o axioma a economiei moderne globalizata, aceea conform careia bugetul nu este doar un cont contabil al economiei nationale, ci si un instrument de politica economica a guvernelor.

Explicatia este data de rolul pe care statul il mai poate avea intr-o economie de piata concurentiala. Este evident ca, spre deosebire de economiile centralizate, statul nu mai poate interveni direct in economie prin directive sau obiective de plan, ceea ce il determina sa isi joace rolul de garant al liberei concurente doar prin intermediul politicii bugetare, adica prin modul in care orienteaza cheltuielile bugetare pe baza unei proprii conceptii privind tipul de economie pe care si-l doreste si al prioritatilor de dezvoltare pe care le considera corecte si oportune.

In concluzie, bugetul PSD-ALDE pentru 2017 nu trebuie privit doar prin prisma echilibrului dintre venituri si cheltuieli sau a felului in care acestea sunt directionate conjunctural pe ordonatori de credite, ci si prin prisma modului in care reflecta viziunea Guvernului asupra tipului, structurii si viitorului economiei romanesti.

Ce concept guvernamental al evolutiei si directiei economiei romanesti dezvaluie din acest punct de vedere bugetul pe 2017?

1. Orientarea spre constructia unui stat prevalent social, cu accent important pe asistenta sociala a unor categorii considerate mai mult sau mai putin defavorizate in functie de interesele electorale. Bugetul aloca aproape doua treimi din cheltuieli platii salariilor din sectorul public, pensiilor, indemnizatilor sau altor plati sociale.

Desigur, o astfel de orientare bucura pe cei care beneficiaza de salarii, pensii, au burse mai mari, dar este o bucurie de scurta durata, deoarece supraevaluarea cheltuielilor de tip social se realizeaza prin subevaluarea cheltuielilor pentru investitii, singurele care pe termen mediu si lung pot sustine cresterea anvelopei sociale.

Aceasta orientare este si in contrasens cu tendinta europeana de reevaluare a modelului social in directia obtinerii unui mai bun rezultat a ceea ce indeobste se numeste raport intre acumulare si consum.

Citeste mai departe despre "Un buget la fel de periculos pentru Romania ca ordonanta 13" pe Ziare.com.