Fondul de stabilizare, o solutie americana la criza Europei?

Solutionarea crizei din zona euro implica o colaborare puternica intre state, iar una dintre directiile in care aceasta poate fi dezvoltata este infiintarea unui fond de stabilizare.

Prin intermediul acestuia, tarile ar contribui cu un anumit procent din PIB, iar in momentul in care s-ar confrunta cu probleme economice, ar beneficia de sprijin financiar, scriu analistii publicatiei Bloomberg.

Germania nu este insa de acord cu transferul de bani, in locul imprumuturilor, pentru a sprijini state precum Grecia si Spania.

Ingrijorarea Germaniei are la baza experienta Statelor Unite ale Americii, care a aratat ca transferurile fiscale pot fi foarte scumpe pentru membrii unei uniuni, potrivit Bloomberg.

Statul Connecticut a trimis in cativa ani aproximativ 8% din Produsul Intern Brut catre state mai sarace. Scopul acestor plati este acela de a aduce la acelasi nivel veniturile din diverse zone ale SUA si de a atenua crizele economice regionale. Statele aflate in recesiune primesc transferuri mari pentru a compensa aproximativ 40% din pierderea veniturilor.

Acest sistem ar putea fi aplicat si in cazul zonei euro, sustin editorii Bloomberg. Economistii au avertizat de mai multe ori in legatura cu faptul ca ciclurile economice ale statelor nu se pot sincroniza, fiind necesar un mecanism de stabilizare. Inflatia si rata somajului in zona euro difera in functie de stat, iar muncitorii europeni nu sunt suficienti de mobili pentru a compensa aceasta variatie.

Cum ar putea deveni Europa o uniune fiscala mai buna?

Primul pas este acela de a realiza ce fel de transfer fiscal se potriveste cel mai bine zonei euro. Nu este necesar ca scopul sa fie egalizarea veniturilor intre state, pentru ca schimburile si investitiile pot indeplini acest rol. Scopul transferurilor financiare ar trebuie sa fie netezirea ratelor de crestere ale monedelor.

Infiintarea unui Fond European de Stabilizare ar implica o serie de contributii ale statelor care au cresteri economice de peste 2%. Banii ar urma sa revina tarilor aflate in recesiune, care ar primi 40% din pierderile pe care le inregistreaza.

Daca s-ar fi aplicat acest mecanism la nivelul zonei euro incepand din anul 2001 si pana in 2012, contributia ceruta de la economiile cu crestere rapida pentru mentinerea acestui fond ar fi fost de 0,64% din Produsul Intern Brut al acestor state.

Germania ar fi inregistrat o crestere economica pentru a deveni contribuabil dupa patru ani, achitand 0,03% din PIB, ceea ce ar fi insemnat o suma totala de 11 miliarde de euro pentru intreaga perioada.

In timpul recesiunii din 2009, Germania ar fi primit un stimulent financiar egal cu 2% din PIB.

Spania ar fi fost cel mai mare contribuabil, aducand la acest fond mai mult de 14 miliarde de euro, in urma boom-ului de pe piata imobiliara de la inceputul anilor 2000.

Franta s-ar fi situat pe locul al treilea, cu o contributie de 13 miliarde de euro. Grecia ar fi contribuit la acest fond numai in ultimii ani si ar fi primit cinci miliarde de euro in 2011, an in care avea nevoie de un ajutor financiar.

Reporterii de la Blomberg propun infiintarea unui fond de sprijin pentru rezolvarea problemei somajului din zona euro, care ar implica efectuarea unor plati direct catre tarile afectate cu foarte multi someri.

In schimb, muncitorilor li s-ar putea cere sa semneze contracte de angajare mai flexibile, fiind incurajate astfel reformele de pe piata muncii care ar creste caracterul competitiv al economiei. Un astfel de mecanism ar implica o contributie de 1% din PIB din partea tarilor care contribuie la fond, spune economistul francez Jacques Delpla.

Mario Monti: Neintelegerile din zona euro submineaza viitorul UE

Zona euro: Rata somajului s-a mentinut la 11,2% in iunie

Zona euro, pregatita sa activeze Fondul European de Stabilitate Financiara