Uniunile monetare, un model esuat "din fasa"?

Irlandezii au parasit zona sterlina, balticii au scapat de ruble, iar cehii si slovacii au scapat unii de altii. Istoria e plina de uniuni monetare care s-au despartit, asa ca de ce nu si euro?

Daca parintii Uniunii ar fi prevazut problema actuala, probabil ca nu s-ar mai fi angajat niciodata la o uniune monetara.

Fondatorii zonei euro credeau ca ideea lor va rivaliza dolarului american, dar in schimb au recreat o versiune a standardului de aur, abandonat de predecesorii lor cu mult timp in urma. Incapabile sa isi devalorizeze monedele, statele europene incearca sa isi recastige competitivitatea prin "devalorizarea interna", adica sa coboare salariile si preturile, scrie The Economist.

Aceasta solutie nu e totusi cea mai buna din moment ce dauneaza economiilor. Rata somajului in Grecia si Spania este de peste 20%, resentimentele investitorilor sunt in crestere, asa ca de ce sa nu se renunte la "problema"?!

Tratatele care considera ca declara adoptarea moneda euro drept "irevocabila", pot fi schimbate. Subiectul tabu a fost abordat anul trecut cand Germania si Franta au amenintat Grecia cu excluderea din zona euro dupa ce liderii statului elen au propus organizarea unui referendum in privinta termenilor programului de salvare.

Motivul pentru care zona euro ramane unita este teama de haosul economic si financiar care ar urma unei asemeni scindari. Un alt motiv este impulsul de aparare a eforturilor politice depuse de statele europene in ultimele decenii.

Astfel, in ciuda tensiunilor si a replicilor taioase impartite, Grecia a primit inca o mana de ajutor, prin al doilea plan de salvare. Acum, cancelarul german, Angela Merkel considera ca iesirea statului elen din zona euro ar fi "catastrofala". Cu toate acestea, Merkel nu este pregatita sa ia masurile necesare stabilizarii zonei odata pentru totdeauna, impotrivindu-se maririi fondului Mecanismului Permanent de Salvare pana la nivelul dorit de celelalte state.

Astfel, zona euro ramane vulnerabila unor noi socuri. Pietele inca sunt ingrijorate in privinta riscului de faliment al statelor cu datorii suverane, dar si in privinta colapsului partial sau total al zonei euro. In mod normal, liderii ar trebui sa ia in considerare pasii necesari unei despartiri. Poate ca unii dintre ei discuta deja despre acest lucru, dar nu in ochii presei, mai ales dupa ce destramarea zonei euro a fost asemanata unei apocalipse financiare.

Solutii de la oameni obisnuiti

Un program britanic, ai caror organizatori sunt apropiati euroscepticilor, ofera un premiu de 250.000 de lire sterline persoanei care vine cu cel mai bun plan pentru destramarea zonei euro. Pana acum, au facut publice o lista de cinci persoane, carora le cere sa mai vina cu cateva idei inainte de a se declara castigatorul.

Unul din participanti a organizat o lista a 69 de uniuni monetare care s-au destramat in ultimul secol. Majoritatea insa, nu a avut repercusiuni pe termen lung. De fapt, parasirea zonei euro ar ajuta statele cu probleme sa se recupereze mai repede.

El plasmuieste un scenariu in care anuntul surpriza despre iesirea Greciei din zona euro este facut in weekend, iar toate depozitele din banci sunt supuse unei redenominari in timp ce acestea sunt inchise. Controale ale capitalurilor devin obligatorii pentru a preveni transferul banilor in strainatate.

La inceput, grecii folosesc bancnotele euro deja in circulatie care sunt scoase din circulatie cu ajutorul unor stampile. Hartiile si monedele sunt scoase din circulatie pe masura ce noi drahma sunt tiparite.

Problema reala a zonei este ca multe tari sunt puse in fata unor dezechilibre mari si a unor datorii mari. Devalorizarea pentru Grecia ar insemna o crestere a "greutatii" datoriei in euro.

Soarta zonei euro va fi determinata in egala masura de zona politica, dar si de cea economica. Un stat inglodat in datorii s-ar putea satura de devalorizarea interna, iar statele membre ar putea sa dea inapoi cand vine vorba de pierderea autonomiei pentru salvarea monedei.

Cel mai periculos pentru destramarea zonei euro ar fi o despartire efectuata haotic. Un proces in mai multi pasi ar creste sansele ca ceva sa mai poata fi salvat din economiile statelor care renunta la euro.

Astfel, guvernele statelor din zona euro trebuie sa se gandeasca la ceea ce considera acum "imposibil". Niciun general care se respecta nu ar refuza sa creeze un plan pentru un razboi predictibil, indiferent de cat de mult ii displace situatia.