Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Atitudinea Europei fata de piata unica se schimba, dar nu neaparat in bine

Atitudinea Europei fata de piata unica se schimba, dar nu neaparat in bine
Ce au in comun urmatoarele: cel mai mare pachet legislativ promulgat de Uniunea Europeana in ultimii ani; o noua tentativa de implementare a ideiii saptamanii maxime de munca in Europa si un sondaj de opinie recent care indica faptul ca majoritatea oamenilor de afaceri din Marea Britanie considera costurile implicate de reglementarile Uniunii Europene (UE) ca depasind beneficiile aduse de aceastea?, se intreaba revista saptamanala britanica The Economist. Raspunsul consta in faptul ca toate cele de mai sus reflecta schimbarea de atitudine care a avut loc fata de piata unica a Europei, precum si diferitele filosofii privitoare la scopul existentei acesteia. Implementarea pietei unice este, poate, cea mai importanta si cea mai vizibila activitate a Uniunii Europene. Comisarii pentru competitivitate si pentru piata unica detin autoritatea de a le spune guvernelor ca ei ar putea sa nu subventioneze sau gestioneze companii.
Ei pot dizolva monopolurile, pot interveni pentru scaderea preturilor si, judecand dupa nemultumirea conducerilor tarilor, pot irita politicienii nationali intr-o masura mult mai mare decat colegii lor. Insa piata unica are semnificatii diferite pentru fiecare popor. Pentru britanici, ea presupune ridicarea barierelor netarifare pentru comert, creandu-se o piata in cadrul careia companiile sa se poata afla in competitie. Aceasta este o pozitie clasica de piata libera, punand accent pe ridicarea restrictiilor si pe eficientizarea economiei.

Aceasta viziune este impartasita nu numai de britanici, dar si de irlandezi, scotieni, olandezi, scandinavi si de majoritatea tarilor membre din Europa Centrala. Ea este impartasita si de majoritatea - insa nu de toti - comisarilor europeni. Acesta nu este insa unicul punct de vedere posibil. Pentru multi dintre europenii de pe continent, piata unica nu are drept principala caracteristic a comertul liber, ci pe cel "echitabil". Intr-adevar, principalul sau aspect nu este legat de comert, ci mai curand de reglementari si integrare. Din punct de vedere istoric, piata unica a fost promovata cu cel mai mare avant in anii 1980, de catre Jacques Delors, un socialist francez, care a privit-o ca pe un pas in directia unei mai puternice uniuni politice.
Potrivit acestor principii, piata unica nu este menita sa fie una competitiva si eliberata de restrictii, ci unita de standardele care o reglementeaza si de nivelurile comune ale protectiei sociale. In virtutea pietei unice, politicienii de pe continent au promovat moneda unica, bazele de impozitare sincronizate si mai multa coordonare fiscala. Niciunul dintre aceste lucruri nu este strict necesar pentru functionarea unei piete unice.

Insa ele sunt importante in cazurile in care piata unica reprezinta o cale spre mai buna integrare - asa cum par sa considere Franta, Italia, Germania si cum par sa creada multi dintre eurocratii de la Bruxelles. Comisarul pentru industrie, GAAnter Verheugen, a comentat: "Oamenii acestia sunt de parere ca mai multe legi echivaleaza cu mai multa Europa". Timp de ani de zile, cele doua abordari au reusit sa coexiste. In ciuda faptului ca Delors era presedintele Comisiei atunci cand ea a fost creata, detaliile privitoare la piata unica au fost puse la punct, in marea majoritate a lor, de un comisar britanic ales de Margaret Thatcher, Lordul Cockfield.

Uneori, avea castig de cauza viziunea lui Delors, alteori cea a lui Thatcher. Acest fapt ar putea constitui o surpriza pentru eurosceptici, insa in decursul ultimilor ani viziunea britanica a fost cea care e dobandit anvergura. Cand a ajuns la conducere Comisiei, actualul presedinte al acesteia, Jose Manuel Barroso, a afirmat ca ?agenda de la Lisabona? pentru reforma economica urma sa constituie principala lui prioritate, mai degraba decat vreun salt institu- tional major precum Constitutia (desi el dorea si acest lucru). Presedintia sa a initiat mai putine legi comparativ cu predecesorii sai. Directoratul sau privind competitia "si-a bagat nasul" in zone noi precum cartelurile energiei si tarifele telefoniei mobile.

Barroso a promis adesea sa reduca birocratia fara sfarsit de la Bruxelles. Cu toate acestea, perioada de inceput a Comisiei Barroso se poate dovedi una de apogeu a pietei unice in varianta britanica. In ultimele luni s-a asistat la o recuperare a ritmului reactiei continentale. Cea mai importanta "creatura" reglementatoare din ultimii ani, numita REACH, este pe cale sa fie aprobata de Parlamentul European. Acest ?monstru?, creat inaintea infiintarii Comisiei conduse acum de Barroso, va impune o serie de noi reguli in domeniul industriei chimice. Putine dintre reglementarile inutile pe care Barroso le-a propus spre eliminare au fost, intr-adevar inlaturate. Barroso insusi a sustinut un fond european menit sa ofere compensatii lucratorilor care si-au pierdut locurile de munca din cauza globalizarii. Marea Britanie se afla in continuare sub presiunea exercitata de partenerii sai in directia schimbarii atitudinii fata de o directiva UE care instituie saptamana de lucru de 48 de ore.

In contextul in care Europa sufera pierderi in fata asiaticilor si a americanilor ce muncesc mai multe ore, ea pare disperata sa opreasca putinii oameni care vor sa munceasca mult de la a o face. Exista o ostilitate similara fata de lucratorii din Est. La inceputul acestui an, un tamplar danez, care remarca faptul ca tamplarii polonezi pot face aceeasi munca pentru un sfert din salariu, a afirmat cu brutalitate ca "nu este genul de competitie pe care il dorim in Europa". Mai rau, beneficiile aduse de piata unica par surprinzator de modeste in ochii multor europeani.

Verheugen insusi a apreciat pretul implementarii reglementarilor UE la suma de 600 de miliarde pe an. In acest context, nu constituie un motiv de surpriza faptul ca un sondaj recent arata ca oamenii de afaceri britanici considera, majoritatea lor, ca pretul reglementarilor depaseste beneficiile aduse de piata unica. Este corect sa recunosti ca exista indoieli in legatura cu toate calculele privind costul beneficiilor privitoare la reglementari. Uniunea Europeana este mai mult decat o piata unica, exista multe alte beneficii aduse de statutul de membru UE. Reglementarile presupun, bineinteles, o serie de costuri - daca lucrurile nu ar sta astfel, reglement arile nu si-ar atinge scopul. Daca birocratia UE nu ar exista, o mare parte din ea ar fi reinventata la nivel national. Este tot atat de adevarat ca zelul descentralizarii este inca viu in unele parti ale Comisiei.

Cu toate acestea, este evident ca beneficiile pietei unice s-au dovedit a fi mai mici decat au sperat entuziastii, iar costurile au fost mai ridicate. Totodata, judecand dupa climatul schimbat in randul opiniei publice fata de piata unica, exista putine persoane dispuse sa faca ceva in acest sens.

Bloombiz, Rompres

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 809 ori