Am fost invitat prima data la televiziune pe la mijlocul anilor '90.
Lucrurile aveau un ritm lent. Mai intai, m-a sunat un redactor. Ma intreba daca, peste zece zile, as putea participa la inregistrarea unei emisiuni. Mi-a indicat tema. Era interesanta, scrisesem deja despre ea. Gazetarul era deci informat. A vrut sa afle, apoi, daca in urmatoarele zile as putea gasi jumatate de ora pentru a analiza subiectele.
A venit la intalnire, la biroul meu din facultate, cu trei-patru pagini, scrise marunt. Avea structura dialogului, cateva sub-teme si o lista cu intrebari precise.
Am stabilit impreuna care e cea mai buna ordine a ideilor, astfel incat spectatorul sa poata urmari cat mai usor discutia. La inregistrare, am facut un scurt test, dupa care camera a pornit. Am vorbit cu calm si moderatie, cu gandul la cei care urmau sa ne priveasca.
De atunci incoace, lucrurile s-au schimbat dramatic. Invitatiile la TV vin acum, in cel mai bun caz, cu o zi inainte de a intra "pe sticla". ...citeste mai departe despre "Intrati si la noi, pe un breichingniuz?" pe Ziare.com