Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

proiecte uriase din dragoste pentru natura

Florin Stoican, Parcul Natural Vacaresti: Niciodata nu am considerat ca mergem la munca atunci cand umblam prin paduri sa masuram arborii batrani

Florin Stoican, Parcul Natural Vacaresti: Niciodata nu am considerat ca mergem la munca atunci cand umblam prin paduri sa masuram arborii batrani


Florin Stoican conduce o schimbare de mentalitate in Romania, construind sisteme functionale in jurul ariilor protejate. A infiintat cu succes Parcul National Buila-Vanturarita in judetul Valcea si Parcul Natural Vacaresti in Capitala, ambele la initiativa cetateneasca, o realizare inedita in Romania.

Mai mult, cu ajutorul comunitatii formate de el la Buila, a creat un impact economic local de 30 de milioane de euro, protejand in acelasi timp valorile culturale si naturale. Numarul de turisti din Buila a crescut in cativa ani de la cateva sute la peste 25.000 pe an.

Din Parcul Natural Vacaresti, Florin vrea sa faca principala atractie turistica a Bucurestiului, o "ambasada" a ariilor naturale protejate din Romania, un loc in care sa fie promovate valorile naturale deosebite ale tarii noastre, la nivel national si international.

Spune-ne mai multe despre tine, evolutia ta profesionala, si despre pasiunea ta care te-a determinat sa pui bazele, acum 15 ani, primului parc national din Romania intemeiat de o organizatie non-guvernamentala.

Pot spune ca in ultimii 15 ani am avut permanent doua joburi: unul ca angajat al unor mari companii si altul ca activist de mediu voluntar in cadrul celor doua ONG-uri pe care le-am fondat: Asociatia Kogayon si Asociatia Parcului Natural Vacaresti.

Am lucrat dupa facultate la un proiect al Bancii Mondiale in cadrul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, la refacerea mediului post-minierit.

Am lucrat geotehnica si consultanta in diferite proiecte pentru a putea avea din ce trai in timpul celor aproape 5 ani cand am fost angajat al Romsilva in administratia parcului national pe care l-am infiintat.

Ultimii 5 ani am fost angajat IKEA, mai intai in echipa de sustenabilitate a diviziei IKEA care se ocupa cu productia in Europa de Sud-Est, lucrand la imbunatatirea conditiilor sociale si de mediu in zeci de fabrici din peste 20 de tari, apoi ca manager de sustenabilitate in echipa care administreaza padurile din Romania.

Toate aceste experiente din administratie si business m-au ajutat foarte mult si in activitatea dedicata activismului de mediu, care nu e deloc lipsita de rezultate.

Am inceput de la mine de acasa, dintr-un sat din Oltenia de sub Munte, unde impreuna cu un grup de prieteni ne-am gandit sa facem si noi ceva pentru locurile unde ne-am nascut. Vazand cum tavalugul civilizatiei incepe sa afecteze muntele unde ne-am nascut si copilarit, prin exploatari forestiere, braconaj, turism necontrolat si multe altele, ne-am gandit sa gasim solutii de a-l proteja.

Fiindca multi studiam stiintele naturii, am facut studiile si apoi demersurile legale pentru protejarea unei mici parti a zonei ca parc national.

Initial proiectul nostru a fost unul exclusiv de conservare a naturii, ulterior insa acesta s-a transformat intr-unul de dezvoltare sustenabila a intregii regiuni, deoarece am realizat ca fara implicarea comunitatilor locale si a vizitatorilor zonei, nu se poate face conservare a naturii cu efecte de lunga durata, iar in acelasi timp ca resursele naturale pot fi conservate si valorificate in acelasi timp destept, in folosul bunastarii comunitatilor locale dar si al vizitatorilor. Apoi, cu entuziasm, daruire si multa munca rezultatele au inceput sa apara.

Cateva dintre rezultatele echipelor celor doua asociatii sunt infiintarea si punerea pe harta a Parcului National Buila-Vanturarita, ce-i drept cel mai mic, dar primul parc national infiintat de o organizatie non-guvernamentala, implicarea in administrarea lui printr-un parteneriat ramas premiera romaneasca, realizarea a zeci de proiecte in folosul naturii, comunitatilor locale si vizitatorilor zonei Oltenia de sub Munte, contribuitia la realizarea, modificarea si blocarea multor legi din domeniul mediului, printre care respingerea legii care prevedea vanatoarea in parcurile nationale, infiintarea si administrarea Parcului Natural Vacaresti, primul parc natural urban al tarii.

In Parcul Natural Vacaresti ati replicat proiectul si ati infiintat primul parc natural urban din Romania. Care este povestea Parcului Natural Vacaresti?

Nu este chiar o replicare a unui proiect, ci o utilizare a experientei acumulate cu parcul national din provincie. Dupa o perioada in care am lucrat acasa, in Administratia Parcului National Buila-Vanturarita, m-am intors in Bucuresti, exact un pic inainte ca Helmut Ignat si Critian Lascu sa scoata Vacarestiul din anonimat prin articolul publicat in mai 2012 in revista National Geographic.

S-a nascut ideea protejarii zonei, imbratisata si de catre autoritatile de mediu, iar prietenul Cristian Lascu m-a rugat, invitat si convins sa ma alatur grupului de initiativa pentru infiintarea parcului.

Eu am coordonat cercetatorii care au intocmit studiul de fundamentare stiintifica pe baza caruia s-a primit avizul de infiintare din partea Academiei Romane, apoi am continuat alaturi de grupul de initiativa, care a fost completat de Dan Barbulescu si apoi s-a transformat in Asociatia Parcului Natural Vacaresti, demersurile de infiintare ale primului parc natural urban al tarii.

Suna simplu dar nu a fost deloc asa, a fost mai greu pe plaiurile dambovitene decat in provincia olteneasca, aici fiind vorba de alte vremuri, alte institutii si alte interese. In cei peste 4 ani cat au durat demersurie a trebuit sa convingem 4 ministri ai mediului si echipele lor despre importanta acestui proiect si s-o luam de la capat la fiecare noua schimbare, pana ce in final, in 2016 am obtinut Hotararea de Guvern pentru infiintare.

Parcul Natural Vacaresti are insa o importanta cruciala pentru conservarea naturii Romaniei, tocmai pentru ca este primul parc natural urban al tarii, situat in mijlocul capitalei. Potentialului urias al acestui loc este acela de educatie ecologica, fiindca este in inima turistica si demografica a tarii, dar si de promovare a valorilor naturale ale tarii, avand o foarte mare vizibilitate si expunere media.

Practic, natura ne-a oferit o lectie si sansa nesperata, reintorcand-se cu de la sine putere intr-un loc care a fost ras cu buldozerul, aratandu-ne puterea acolo unde ne astaptam cel mai putin la asta, in mijocul celei mai poluate capitale europene. De asta am ales pentru parc sloganul "Natura la usa ta!", pentru ca natura a venit singura, iar noi nu trebuie sa facem altceva decat sa-i deschidem usa si s-o primim cum se cuvine.

In luna octombrie, eforturile tale au fost rasplatite si ai fost numit unul dintre primii trei Ashoka Fellows din Romania. Ce inseamna aceasta distinctie pentru tine?

Eu nu o consider distinctie, desi mi-e foarte clar ca este si o recunoastere a rezultatelor avute prin organizatiile pe care le conduc, mai ales ca vorbim de munca unor oameni frumosi care au facut toate astea in mod voluntar, toti fiind ca si mine cu joburi, familie si alte obligatii, dar alegand sa-si puna la bataie o parte din timp, energie si resurse pentru proiectele si actiunile noastre.

Cred insa ca este mai degraba o uriasa oportunitate, care-mi ofera posibilitatea dezvoltarii proiectelor la o scara mult mai mare si cu un impact mult mai puternic.

Intotdeauna mi-am dorit sa fac mult mai multe, mult mai repede si mult mai bine, iar acum cred ca am tot ce-mi trebuie sa fac asta.

Suportul cel mai important oferit de Ashoka este accesul la o retea globala uriasa de oameni cu idei care au schimbat in bine intregi societati si comunitati si sustinatori ai acestora, asa ca sper sa pot folosi la maxim oportunitatea de a face parte din aceasta comunitate.

Cum a fost competitia pentru acest titlu?

Nu am privit-o niciodata ca pe o competitie, ci ca pe o oportunitate din care oricum m-as fi ales cu ceva, cel putin la nivel de experienta personala si organizationala. Cand cei de la Ashoka Romania m-au cautat pentru a le spune despre proiectele mele, inca nu auzisem despre organizatie si abia ulterior am aflat ca sustinerea lor nu este pentru proiecte si organizatii, ci pentru oameni care au idei bune si potential de a schimba sisteme si mentalitati si de a genera impact pozitiv prin punerea lor in practica.

Mie mi-e foarte clar ca ce am facut pana acum reprezinta niste proiecte punctuale cu un impact pozitiv, insa procesul de pregatire pentru a intra in selectia globala, parcurs cot la cot cu echipa Ashoka Romania, mi-a deschis noi orizonturi si perspective, dand aripi gandurilor mari la care pana acum ma gandeam mai mult ca la niste vise.

Concret, ce influenta va avea acest nou statut si cum te va ajuta sa-ti duci la indeplinire planurile?

Cel mai concret lucru este acela ca de acum inainte voi avea posibilitatea de a ma dedica 100% proiectelor organizatiilor mele, pentru ca devin pentru prima data in viata oengist 100%.

Apoi, pentru ca in activitatea mea mereu am simtit lipsa accesului la informatii, mai ales la bunele exemple similare cu ceea ce faceam eu, dar si a mentoratului si exemplelor de pionieri ai conservarii, mi se pare extraordinar ca pot acum nu numai afla usor despre astfel de oameni, dar pot si beneficia direct de experienta acestora. Adica daca cineva pe lumea asta a inventat roata, de ce sa o mai fac si eu inca o data, cand o pot lua de unde e si o pot face mai buna? Reteaua mondiala Ashoka si accesul facil la informatie din zilele noastre ofera perspective si posibilitati aproape infinite.

Si nu in ultimul rand trebuie mentionate resursele pe care reteaua suport a organizatiei Ashoka le poate mobiliza si de care pot beneficia si proiectele mele.

Spune-ne mai multe despre planurile tale pentru Romania.

Mereu am mers pas cu pas si la fel o voi face si de aici inainte. Doar ca acum cred ca ma pot uita mult mai departe, la o cu totul alta scara.

Vrem sa construim in Parcul Natural Vacaresti o "ambasada" a ariilor naturale protejate din Romania, un loc in care sa fie promovate la nivel national si international valorile naturale fantastice ale tarii noastre. Pentru ca Vacarestiul este in Bucuresti, principala poarta de intrare a strainilor in tara, acolo unde vizibilitatea este cea mai mare.

Vrem sa facem tot aici si un centru national de educatie de mediu si un hub al conservarii naturii, pentru ca Vacarestiul are avantajul de a se afla in capitala, in mijlocul a 15% din populatia tarii, acolo unde sunt mai toate autoritatile si sediile celor mai multe companii.

Mai vrem sa continuam programul de dezvoltare durabila a regiunii Oltenia de sub Munte, bazata pe existenta acolo a Parcului National Buila-Vanturarita, ca proiect pilot de dezvoltare durabila a unei regiuni sarace din zona unei arii naturale protejate. Apoi vrem sa exportam know-how-ul nostru si sa ne implicam si in alte proiecte de dezvoltare a unor regiuni si comunitati locale din jurul ariilor naturale protejate.

Eu cred cu tarie ca Romania are o mare sansa de dezvoltare sanatoasa, bazata pe patrimoniul natural si cultural, ce poate fi valorificata prin conservare.

Pentru un om de rand care munceste 9-18 si abia mai are timp pentru familie, pare imposibila ideea de a te implica in cauze in care crezi si a realiza proiecte majore in acest sens. Si totusi tu si alti antreprenori sociali ati demonstrat ca se poate. Care e secretul?

Secretul e sa te implici in ceea ce-ti place. Astfel iti poti folosi timpul liber facand lucruri utile si pentru altii, fara sa-ti dai seama ca asta ar reprezenta vreun efort in plus.

Noi cand am infiintat parcul national am pornit de la ideea ca daca tot mergem pe munte, de ce sa nu si facem ceva pentru el?

Niciodata nu am considerat ca mergem la munca atunci cand umblam prin paduri sa numaram urmele animalelor sau masuram arborii batrani, cand cautam fosile sau cand exploram pesteri, cand ascultam legende locale si vorbeam cu mesteri populari, nici macar cand marcam trasee turistice, amenajam trasee tematice, spatii de campare sau caram in spate materiale pentru reconstructia refugiilor turistice din varf de munte. Se pot face toate astea fara sa simti, alaturi de prieteni si familie, cu voie buna si cu satisfactii pe masura.

Greutatile au venit si vin din alta parte, nu din lipsa de timp, idei sau resurse, mai exact de la oamenii si sistemele lor, iar consumul nostru, irosirea resurselor, frustrarile, dezamagirile si esecurile sunt mai greu de depasit decat toate celelalte eforturi la un loc.

E mult mai greu sa te ridici si sa o iei de la capat cu entuziasm si energie dupa lovituri primite de la legiuitori care dau legi strambe ce-ti pot distruge intr-o clipa eforturile de-o viata, de la reprezentanti ai autoritatilor care nu dau doi bani pe mediu si oameni, de la vizitatori care distrug munca unor voluntari facuta pentru ei, de la localnici care nu inteleg ca parcul e al lor si in folosul lor.

As prefera sa mai car iarasi o vara intreaga scanduri pana in varful muntelui impreuna cu prietenii din asociatie decat sa-mi macin nervii si energia prin grupuri de lucru unde ma lupt sa minimizez efectele distructive ale unor legi contra naturii sau sa umblu o iarna intreaga prin zapezi pana la piept dupa urme de lupi si rasi, in loc sa merg la zeci de intalniri repetitive cu autoritatile care parca sunt mai mult antinatura si anticetateni decat in favoarea lor.

Ce sfaturi ai pentru cei care ar vrea sa calce pe urmele tale in antreprenoriatul social, dar inca nu au curaj?

Sa nu se dea batuti. Sa creada ei in primul rand intr-o idee buna. Apoi sa creada in oamenii buni care se vor aduna de la sine in jurul celui cu o idee buna. Iar ideile bune si mari trebuie cautate in problemele mari si arzatoare.

Apoi mai trebuie urmat un algoritm aproape matematic care la mine a dat mereu roade atunci cand a fost corect si cu rabdare aplicat: investitia in cunoasterea problemei, identificarea solutiilor de rezolvare a acesteia, gasirea de resurse pentru punerea in practica si apoi urmarirea rezultatelor pe o perioada cat mai lunga si corectarea din mers a greselilor inevitabile.

Si inca un sfat specific pentru noi romanii: sa nu va lasati coplesiti de valul celor care se pricep cel mai bine la ce fac altii si abia asteapta sa faceti ceva ca sa va spuna ei cum ar fi trebuit facut mai bine!

Organizatia globala Ashoka a selectat trei romani sa faca parte din cea mai mare retea de inovatori sociali din lume

Ashoka a anuntat primii trei romani inclusi in cea mai mare retea globala de antreprenori sociali, care ii va sustine sa dezvolte solutiile inovatoare in Romania si in intreaga lume.

"Fiecare Ashoka Fellow ajuta in medie 230.000 de oameni pe an la nivel global, iar Board-ul Ashoka a vazut in Paul, Dorica si Florin acest potential de a transforma sisteme complexe in domeniile lor de activitate. Astazi sarbatorim realizarile unor oameni care au dat dovada de creativitate, spirit antreprenorial si fibra etica pe masura ideilor care revolutioneaza jurnalismul de investigatie, serviciile adresate persoanelor cu boli rare si protectia mediului din Romania." - Corina Murafa, Country Director, Ashoka Romania.

Cine sunt cei trei romani?

Cei trei romani sunt Paul Radu, Director Executiv, Organized Crime and Corruption Reporting (OCCRP) si Rise Project; Dorica Dan, Presedinte, Centrul NoRo, Alianta Nationala pentru Boli Rare, Asociatia Prader Willi Romania; si Florin Stoican.

Florin Stoican capaciteaza o miscare de cetateni activi care creeaza sisteme functionale in jurul ariilor protejate din Romania. A infiintat cu succes Parcul National Buila-Vanturarita si Parcul Natural Vacaresti, ambele la initiativa cetateneasca, un efort in premiera in Romania. Mai mult, cu ajutorul comunitatii formate de el la Buila a creat un impact economic local de 30 milioane euro, protejand in acelasi timp valorile culturale si naturale. Numarul de turisti din Buila a crescut in cativa ani de la cateva sute la peste 25.000 pe an. Din Parcul Natural Vacaresti, Florin vrea sa faca principala atractie turistica a Bucurestiului, unde se vor amenaja spatii pentru promovarea tuturor ariilor naturale protejate din Romania.

"Acum 15 ani am infiintat primul parc national din Romania intemeiat de o organizatie non-guvernamentala. Am realizat insa ca nu se poate face conservarea naturii fara sa tinem cont de comunitatile locale si ne-am transformat proiectul intr-unul de dezvoltare a zonei Oltenia de sub munte. Am adus astfel 300.000 euro in comunitate care au adus valoare locala de zeci de milioane de euro. In Parcul Natural Vacaresti am replicat proiectul si am infiintat primul parc natural urban din Romania unde vrem sa dezvoltam o ambasada a ariilor protejate si un centru educational national de mediu". Florin Stoican, Presedinte, Asociatia Kogayon; Fondator, Parcul National Vacaresti si Parcul National Buila-Vanturarita.

In ce va consta sprijinul Ashoka

  • O bursa individuala in primii 3 ani de fellowship, adaptata in functie de necesitati pentru a le permite sa se concentreze pe ideile de inovare sociala;
  • Interactiunea cu alti antreprenori sociali din reteaua de peste 3.600 de Ashoka Fellows;
  • Accesul la oprtunitati de dezvoltare adresate specific comunitatii de Ashoka Fellows (ex: Globalizer);
  • Accesul la oportunitati de finantare, parteneri si consultanti pro bono;
  • Fellowshipul Ashoka inseamna comunitate si sprijin pe viata. Organizatia se va asigura ca fiecare fellow beneficiaza de cea mai buna pregatire, coaching personalizat si consultanta de care are nevoie pentru a-si atinge potentialul solutiilor si a rezolva in mod strategic provocarile identificate.

Antreprenorii sociali sunt persoane cu solutii inovatoare si sistemice la cele mai mari provocari ale societatii: sociale, culturale, economice sau de mediu. Ashoka este organizatia care a pionierat conceptul, construind reteaua de antreprenori sociali inca din 1980.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3399 ori