Bostina: 350 euro pe ora, onorariul unui avocat de top

Cum arata piata avocaturii din Romania in momentul
acesta?

In aceasta perioada de adolescenta, cine face regulile?

Clientul, in acest
moment. Este, de o buna perioada de timp, o dictatura a clientului. El
hotaraste daca are nevoie de avocat , cat isi poate permite sa plateasca unul. Pe
de alta parte, regulile in domeniu le fac guvernantii si parlamentul. Legea
avocaturii a mai fost modificata chiar la sfarsitul anului trecut, intr-un sens
bun pentru ca s-au mai lamurit cateva aspecte, mai degraba fiscale.

Ce aspecte?

Existau multe
neclaritati cu privire la cine ar fi subiectii de impozitare- societatile de
avocatura, cabinetele de avocatura, avocatii in sine. S-a reusit sa se
reglementeze acest aspect, atat din punct de vedere al impozitului pe profit
cat si al TVA-ului. Deci pot spune ca statul si-a facut datoria de a ne
reglementa modul in care vom plati taxele. Mai departe, ramane ca noi sa lucram
cat mai bine sa le putem plati.

Care este valoarea pietei in acest moment?

Depinde de unde o
privim. Din punctul de vedere al al avocatilor, valoarea pietei este infinita.
Practic, limita o stabilim noi prin modul in care reusim sa ne organizam si sa
ajungem la clienti, prin felul nostru de a aborda toate problemele pe care ni
le aduc clientii la cunostinta. Daca ar fi sa vorbim din punctul de vedere al
cifrelor, mi-e greu sa spun o valoare a pietei.

Singurul in masura sa
stie este Ministerul de Finante. Acolo se centralizeaza toate declaratiile
fiscale depuse de avocati, care, in acest moment, sunt aproape 15 000. Anul
trecut am vazut estimarile, 150-200 milioane, dar nu stiu cat sunt de exacte.
Ma feresc sa dau o cifra.

Cat de greu este sa creezi un brand pe piata avocaturii
din Romania?

In acest moment este
greu. Parafrazandu-l pe Marin Preda, nu mai are timpul rabdare cu noi. Am avut
sansa deosebita sa ne cream cabinete individuale de avocatura imediat dupa Revolutie.
Economia Romaniei de dupa 1989 a avut un inceput de dezvoltare foarte lent,
ceea ce inseamna ca am beneficiat, pe de o parte, de aceasta rabdare a
economiei, pe de cealalta parte, nu am avut nicio concurenta externa. Piata, asa
cum era ea, mica si in dezvoltare, era in intregime a noastra.

Asta ne-a permis sa
dezvoltam brand-uri puternice. In prezent, este foarte greu pentru ca deja
exista in mintea clientilor o matrice despre cum ar vrea sa arate si ce ar vrea
sa faca un avocat. Pentru cineva care este la inceputul carierei este dificil
sa creeze un nume deoarece clientii vor ca tu sa dispui de tot ceea ce este
necesar ca sa le rezolvi problemele.

Asta inseamna o baza
materiala deosebita, un numar mare de avocati, cunostinte acumulate de-a lungul
timpului, nu doar juridice ci si despre cum functioneaza economia si relatiile
interumane. Daca ne uitam la piata avocaturii din ultima perioada, o sa vedem
ca nu s-a produs nici o mutatie. Societatile de avocatura de succes sunt
desprinse din altele care, desi au inceput de la 0, beneficiau totusi de un
backgound.

Cat de mari sunt onorariile avocatilor din Romania? La ce
nivel discutam?

In zona avocaturii de
afaceri, Romania se aliniaza la nivelul UE. Ne adaptam in functie de puterea de
plata a clientului si de importanta problemelor. Exista o plaja larga de
onorarii care incepe de la 50 de euro/ora lucrata, pentru firmele mari si medii
si merge pana la 300-350euro/ora, in functie de avocat si complexitatea
problemei.

La aceste venituri se
adauga onorariul de succes, care se stabileste ca un procent din valoarea
litigiului. Exista o medie de 100-150 de euro, pe ora, care este foarte des
intalnita in Uniunea Europeana, cu exceptia Marii Britanii, unde situatia
difera.

Romania are o adevarata problema cu retrocedarile. Care
este solutia iesirii din aceasta criza?

Daca as sti solutia
iesirii din aceasta criza, probabil as fi in politica. Nu cred, insa, ca
Romania are o problema. Dificultatile pornesc de la faptul ca factorul politic
a incercat de-a lungul timpului diverse rezolvari. Romania are probleme, prin
comparatie cu statele foste socialiste - Polonia, Cehia Slovacia, Ungaria - in
prezent membre ale UE, in care aceasta situatie s-a rezolvat relativ mai
repede. Depinde de perspectiva.

Daca ne raportam la
realitatile de la noi, aceasta problema este rezolvata tipic romaneste. A
pornit intr-o directie, a continuat intr-alta si acest mers in zig-zag
caracteristic societatii noastre continua si in prezent. Sunt interese politice
diferite fie de a proteja proprietarii, fie chiriasii.

Instantele dau si ele
solutii diferite. Ma astept, totusi, ca, in cativa ani, aceasta problema sa fie
rezolvata. Au aparut diverse solutii, de tipul Fondul Proprietatea , prin care
s-a incercat o rezolvare definitiva, dar nici acum nu s-a ajuns la o multumire
deplina a fostilor proprietari.

Vorbeati mai devreme de mutatiile care au aparut in piata
si ca din anumite firme de avocatura s-au desprins altele. Reluand firul, vom
asista la fuziuni intre casele de avocatura in perioada urmatoare?

Nu cred si, cand spun
asta, ma bazez pe doua lucruri. In primul rand, ca sa apara necesitatea
fuziunii ar trebui sa existe proiecte suficient de mari sau clienti care sa
aduca aceste proiecte ce ar determina lucrul in comun al avocatilor.

Un scurt exemplu:
pentru o finantare a extinderii metroului londonez, in valoare de 2,5 miliarde
lire sterline, exista o firma care lucra doar la asta cu 155 de avocati. In
prezent, in piata, nu exista astfel de situatii. Sigur, ele ar putea fi
dezvoltate doar de statul roman, insa lucrarile mari de infrastructura sunt
fragmentate. Niciodata nu se liciteaza o autostrada in intregime, ci loturi.

In al doilea rand,
exista orgolii foarte mari intre avocatii coordonatori, fiecare are impresia ca
stapaneste cel mai bine lucrurile si cred ca va mai dura pana cand vom ajunge
la acea maturitate care sa aduca renuntarea la orgoliu necesara unei fuziuni
intre casele de avocatura. Deci nu vom asista, ani buni de acum incolo, la
astfel de fuziuni.

Care sunt atuurile avocatilor romani in fata celor
straini ?

Sa facem o
distinctie. Exista avocati care au venit in tara cu numele si avocati straini
care au venit in Romania si ca persoane fizice. Acestia din urma sunt mult mai
putini. E drept ca si Uniunea Nationala a Avocatilor a avut mult timp o
politica restrictiva, nepermitand accesul avocatilor straini pe piata din
Romania, insa dupa aderare lucrurile s-au mai relaxat.

Reprezinta o concurenta?

N-as spune, mai
degraba reprezinta un plus pentru ca aduc experienta pietelor din care provin.
Referitor la firmele straine care au venit in Romania, daca mergeti la Baroul
Bucuresti, veti avea o surpriza uriasa. S-ar putea sa nu gasiti nicio societate
de avocatura straina inregistrata aici.

Ce se intampla? Sunt
societati de avocatura romanesti, care, in baza unei intelegeri "isi pun o
alta palarie". Este un lucru evident la nivel mondial ca marile case de
avocatura au incetat acum doi ani expansiunea internationala, preferand un sistem
de aliante cu avocati locali.

Le dau voie sa se
foloseasca de nume, transferand know-how si clienti, pe ideea "am o prezenta
locala dar nu ma incarc cu problemele ei". In acest moment, as putea spune ca
exista o concurenta intre avocatii romani care poarta diverse palarii: unele cu
nume propriu, altele cu nume de "firma". Exista o aparenta, mai
degraba, ca in Romania sunt societati de avocatura straine, in realitate sunt
doar foarte putini straini. Sunt avocati romani care lucreaza in asociere cu
firme din strainatate.

Totusi, aceasta
"Marie cu alta palarie" va afecteaza cumva? Vorbim de brand
awareness. O casa de avocatura prezenta in Romania, fie numai cu numele, va
poate crea probleme?

Nu ne creeaza probleme. In Europa, in
acest moment, se confrunta in lumea avocaturii doua tendinte: cea de tip
anglo-saxon in care clientul te alege, bazat pe referinte, pe puterea ta de
organizare, pe numarul de avocati, pe ce-ai reusit sa faci inainte si cea de
tip mediteranean in care relatia avocat- client 
este extrem de personalizata, nu presupune firme cu un numar mare de
avocati, ci doar avocati bine pregatiti in care clientul are o incredere
deosebita, bazata pe o relatie de prietenie.

In Romania, aceste doua tendinte s-au
intalnit si s-au impletit, facand misiunea avocatilor romani de doua ori mai
grea. Pe de o parte, pentru rezolvarea unor probleme mari ar trebui sa practice
o avocatura de tip anglo-saxon. Pe de alta parte, clientii romani sunt extrem
de prietentosi si tin foarte mult la increderea pe care le-o inspira avocatul.
In general, aceste "Marii cu alte palarii" lucreaza pentru clientii
pe care-i trimit avocatii straini, clienti care erau obisnuiti cu avocati si
reguli de la ei de acasa.

Ar fi fost foarte greu ca noi sa facem
efortul sa convingem un client austriac pentru care snitelul e mancarea
traditionala, ca sarmalele sunt mult mai bune. Avocatii care lucreaza pentru
firmele straine au piata lor bine stabilita, cu reguli, s-au adaptat foarte
bine, stiu ce vrea piata respectiva. Pe de alta parte, cum v-am spus si la
inceput, in Romania este extraordinar de multa piata neacoperita si asta
inseamna ca avocatii romani au suficient loc de expansiune.

Anul trecut s-au publicat rezultatele
unui studiu global facut in 50 de tari dezvoltate din lume privind gradul de
acoperire al cererii pe servicii juridice de catre avocati. Pe locul 1 in lume
era orasul Seattle din SUA in care cererea era acoperita in proportie de 42%.
Nu stiu daca Romania a facut parte din lotul celor 50 de tari intrate in acest
studiu, insa imi place sa cred ca acel 42% este un ideal la care noi mai avem
inca mult de visat.

Nu cred ca este nevoie ca avocatii
romani sa depuna eforturi mari si foarte mari pentru a convinge clientii care
lucreaza cu avocati straini ca sunt mai buni decat ei.

Sectorul imobiliar a
inregistrat o perioada de stagnare in ultima parte a 2008. Probabil si
castigurile caselor de avocatura de pe acest segment au scazut. Compenseaza
veniturile provenite din falimentele multor firme aceasta pierdere de pe piata
imobiliara?

Ca sa va raspund, ar trebui sa facem o
mica comparatie cu domeniul sanatatii. Acei medici care lucreaza in clinici
specializate risca, la un moment dat, sa piarda din pacienti daca lucrurile nu
merg bine in acel domeniu. Cei care lucreaza intr-un spital, vor avea in
permanenta de lucru.

Astfel, pentru societatile de
avocatura de tip full-service care au lucrat si in domeniul imobiliar,
reorientarea este mult mai usoara si castigurile nerealizate din aceasta zona
pot fi compesante din alte zone.

Pentru avocatii specializati pe o
singura piata, va fi mai dificil. Vor fi nevoiti fie sa astepte, fie sa se
reorienteze spre anumite domenii care se pare ca vor avea mai mult succes.

In acest moment, nu am sesizat o
reteta a succesului, dupa cum nu am sesizat nicio matrice a reorganizarii, o
reteta a fericirii pentru un avocat. Sunt lucruri diferite care tin si de
abilitatea avocatilor de a simti unde merge piata, ce vor clientii si de a le
oferi ceea ce au nevoie.

Vom asista la
falimente in acest sector?

Nu cred ca vom asista la falimente ci
la un fenomen al nerealizarii viselor avocatilor care au crezut ca prezenta in
aceasta piata i-ar putea ajuta in dezvoltarea lor.

Vom mentine ritmul de
crestere de 30% si in 2009?

Ritmul de crestere al pietei
avocaturii este si el determinat de ritmul de dezvoltare a economiei, de cum
reusesc avocatii sa acopere nevoile din piata, de competitia care exista intre
avocati. Nu stiu daca se va mentine acest ritm de crestere dar se poate observa
o alta tendinta in piata: incercarea societatilor mari de avocatura de a intra
pe piete "conexe".

Exista societati de consultanta fiscala sau in
alte domenii specizalizate pe diverse industrii, exista avocati care se gandesc
foarte serios sa lucreze in zona falimentelor.

Ceea ce vad eu este mai degraba o
incentinire a ritmului de crestere a propriului business, a dezvoltarii
intensive, si o incercare de a se dezvolta extensiv, de a intra pe piete
conexe, pe care le cunosc bine. Exista si un avantaj sub forma accesului direct
la client, increderea pe care ti-o da clientul, posibilitatea de a-ti folosi
brandul deja creat si in alte afaceri. Este practic o incercare de a acoperi un
segment mai mare din nevoile clientului.

Ritmul de crestere va incetini anul
acesta dar cred ca vor fi din ce in ce mai multi avocati care vor prefera sa-si
investeasca resursele castigate din avocatura in business-uri conexe. De
asemenea, cred ca am putea asista la o perioada 2009-2010 in care avocatii se
vor infiltra pe piata lichidatorilor si a consultantilor.

In cifre, cu cat
estimati ca va mai creste piata, in 2009?

M-as bucura daca va continua sa
creasca. Noi ne-am fixat acelasi obiectiv pe care l-am avut si anul trecut,
15-18%, si ,avand in vedere modul in care am inceput anul acesta, sunt foarte
optimist ca-l vom respecta. Poate altii isi fixeaza obiective mai ambitioase,
dar conteaza si baza de plecare. Una este un 
ritm de crestere de 30% daca pleci de la ceva foarte mic, alta este un
ritm de crestere de 10% daca pleci de la un business deja consolidat.

Care este onorariul
unui entry-level?

Depinde foarte mult de ce pregatire
are acest avocat care doreste sa intre in firma. Daca vorbim de entry-level si
ne referim la avocatii care au terminat facultatea si au promovat acum examenul
de Barou, v-as putea spune ca onorariul lor este de 800-1000 euro brut.

Daca vorbim de avocati care au deja o
experienta si au lucrat in cabinetele lor sau alte societati, este o chestiune
de negociere intre noi si ei in care apreciem nu numai cunostintele ci si
experienta dobandita.Nu exista o cheie clara ci o interventie a elementului
subiectiv.

Care sunt planurile
pe 2009?

Continuam sa ne extindem, avem deja 15
sedii secundare in tara si vrem sa ajungem la un numar de 20. Incercam sa
deschidem inca un birou in afara Romaniei, pe langa cele trei pe care le avem
deja.

In plus, incercam impreuna cu o firma
mare de audit din Italia sa constituim o companie de audit. Cea mai mare mutare
in piata, in 2009, va fi continuarea proiectelor foarte ambitioase pe care
le-am demarat la sfarsitul anului trecut. Vor fi niste lucruri absolut noi pe
piata de avocatura autohtona.

Vezi interviul video: 

Bostina: 350 euro pe ora, onorariul unui avocat de top



Bostina: Orgoliile impiedica fuziunile intre casele de avocatura



Bostina: Casele de avocatura full-service vor trece mai usor prin criza, spre deosebire de cele specializate



Bostina: Tendina caselor de avocatura in 2009, extinderea pe piata lichidatorilor si a consultantilor

Un interviu de Oana Cazan