''Cronica gastronomica'' a lui Peter Imre: ''Singur la Insieme''

Peter Imre prezinta o cronica gastronomica rezultata din investigarea atenta si obiectiva a 'pietei' de specialitateAcum ca am aflat de la televizor ca primavara nu vine deocamdata, ediilii ar putea sa iasa din starea de stupoare si uluire si sa inceapa sa se pregateasca pentru o noua ninsoare. Asta cere sedinte multe, comisii, comitete, consfatuiri despre cum sa ascuta mai bine lamele utilajelor. Sau macar ar putea sa incerce de acum sa constientizeze ca, pe undeva prin noiembrie, o sa vina iarasi iarna, asa ca o sa fie nevoie de deszapezire si atunci.

Nu pot sa inteleg cum, desi avem aceeasi clima de sute si chiar mii de ani si iarna vine in fiecare an prin noiembrie, primarii nostri tot sunt surprinsi, ca si cum ar avea impresia ca traiesc de fapt la Miami. Cred ca nici atenienii, care chiar ar fi avut de ce sa fie surprinsi cand s-au trezit cu zece centimetri de zapada pe crengile palmierilor, nu au fost chiar asa de paralizati si au facut rost de vreo cateva utilaje de deszapezire in timp util. La noi, cand o sa vina primavara si zapezile vor disparea cu totul, capcanele de tancuri de pe drumuri o sa-si faca iar aparitia si vor inghiti masini intregi. Ce pacat ca nu e an electoral. Asa s-ar mai fi asfaltat strazile. Poate totusi o sa ne ajute anticipatele si o sa primim un nou rand de asfalt. In fine, desi numai primavara nu era afara, am reusit sa ajung in centru la o ora rezonabila, si asta doar pentru ca am avut prevederea sa plec de la birou cu o zi inainte.

Glumesc, desigur, dar adevarul e ca nu suntem prea departe de ziua aceea, la cum se taraie traficul prin Bucuresti. Iar daca mai vine o zapada, m-am hotarat: masina ramane in garaj, iar eu ma propulsez pe schiuri. Mi se pare singura solutie. Probabil ca eram confuzat de nebunia din oras, pentru ca, in loc sa ma indrept catre un loc care sa-mi ridice moralul, am aterizat la un restaurant pe numele lui Insieme. Si atunci m-a lovit: locul se numeste "Impreuna", iar eu eram singur-singurel.

A fost de ajuns un restaurant ca sa-mi declanseze un nou episod de criza existentiala - oare o sa raman "nemaritat?" Ar trebui sa fiu si eu intr-un cuplu, sa fiu impreuna cu cineva, chiar daca nu neaparat pentru a contribui la cresterea demografica a populatiei. Dar mi-am amintit ce mi-a spus un bun prieten, intr-o zi cand ma lamentam mai ceva ca tanarul Werther: "Peter, institutia casatoriei e intr-adevar foarte buna. In casnicie poti sa imparti necazurile - pe care daca nu te-ai fi casatorit nu le aveai". Drept pentru care m-am mai imbarbatat, m-am gandit ca nu sunt singur la Insieme, ci sunt "eu si cu mine" si m-am asezat la masa.

Locul e foarte luminos si placut si indeamna la impreunare - sala e mare de toata lumea se vede cu toata lumea si iti tot vine sa socializezi si sa-ti combini invitatii. Problema e ca proprietarul face parte din categoria admiratorilor florilor de plastic, care sunt imprastiate cu darnicie prin tot restaurantul. M-am gandit ca poate explozia de plasticaraie s-o datora anotimpului rece, dar nu prea cred ca o sa le inlocuiasca cu niste plante vii cand se schimba sezonul. Cu sau fara plante artificiale, am fost putin dezamagit, pentru ca eu ma gandisem ca poate o fi vreun club matrimonial, unde un expert iti face cunostinta cu o persoana de vis cel mai tarziu la felul principal sau macar la desert. Dar Insieme e doar un loc placut, relaxant, fara prea mari pretentii. Si daca n-ar fi trebuit sa ascult la radio stirile despre gripa aviara si revenirea iernii, locul ar fi fost si mai relaxant. As fi preferat sa aud ceva muzica italiana - chiar si o inregistrare de la San Remo, decat buletinul de trafic.

Apropo de italieni, asa s-au inmultit in ultima vreme ca Bucurestiul asta a ajuns mai italian decat Roma. In locul milionului de romani care au plecat in Cizma au venit vreo doua milioane de italieni, care s-au apucat sa faca restaurante. Unde au fost inainte de ''89 cand lipsea mancarea? Acum nu e mare scofala sa trantesti o pizzerie.

Mi-era foame, asa ca am lasat-o mai moale cu carcotelile si cu depresiile si am comandat niste ciupercute pane, cu sos remoulade, care nu stiu cat erau de italienesti, dar m-au uns la inima, asa de fragede si gustoase au fost. Bune si neingrasatoare si legumele la gratar, cu ulei de masline, mult usturoi si otet balsamic. Iar maslinele pane umplute cu carne tocata m-au facut sa ma gandesc ca locul are un excedent de personal pentru ca sigur cineva e angajat numai pentru a strecura carnea prin orificiul minuscul al maslinelor. Toate ca toate, dar cel putin am avut parte de niste antreuri numai bune, care mi-au mai luat gandurile de la situatia mea ingrata - singur cuc tocmai cand vine primavara, anotimpul iubirii mai mult sau mai putin eterne si dezinteresate. Avand in vedere ca am ajuns intr-un asemenea hal de decadere incat chiar si la un restaurant denumit Insieme eu ma infiintez de unul singur, n-am avut, evident, cu cine sa conversez, asa ca m-am apucat sa meditez. Nu la lucruri tocmai placute, avand in vedere situatia de neinvidiat in care ma aflu. Si ma gandeam ca timpului ii trebuie timp.

Sa ma explic: se pot construi blocuri in timp record, eventual se poate face chiar planul cincinal in 2-3 ani. Dar ca sa capeti clasa si stil e nevoie de generatii. Multe generatii. Ceea ce s-a vazut foarte clar cand ne-am incercat si noi norocul si am facut Balul Operei, de a iesit exact ca snitelul vienez la Bucuresti - dambovitean 100%. Dupa cum cere inalta eticheta, in holul Operei te intampinau niste fatuci de sampling in fuste scurtissime (in toiul iernii) care iti ofereau, in distinse paharele de plastic, cate o inghititura de bautura racoritoare. Doamnele s-au impodobit cu palarii vechi de 200 de ani, care aratau ca un efort creator al unui pusti de 7 ani. Iar un domn la patru ace, in smoching si papion, a fost interpelat de un alt distins oaspete: "Hei, chelner, adu-mi si mie un pahar de vin". Cum era si firesc, la Balul Operei s-au licitat un frigider cu pietre de sticla brenduita si o minge de fotbal (bine ca n-au incins o miuta printre picioarele doamnelor, pe ringul de dans).

Ar mai fi lipsit sa liciteze o buda complet automatizata sau camasa de noapte a Nicoletei Luciu din perioada ei albastra. Cat despre maestrul de ceremonii, Peter O''Toole - nu si-a facut aparitia (o fi avut omul un rar moment de trezie si si-a dat seama unde urma sa ajunga, sau l-a afectat, dupa cum se aude, lipsa biletului de avion si a onorariului). Dar eleganta si rafinamentul evenimentului au fost conferite mai ales de deschidere - Balul Operei la Bucuresti s-a deschis cu Calusarii - frumos le sade baietilor in frac si doamnelor in rochii de seara sa topaie pe ritmurile calusarilor. Daca s-ar fi numit Balul Culegatorilor de Struguri, Balul Mestesugarilor sau al Vanzatorilor de Geci din Angroul Europa ar fi fost ok. Dar stilul si clasa inseamna sa poti sa definesti lucrurile cat mai exact.

Nu cred totusi ca haosul i-a afectat prea tare pe printisorii si printesele autohtone, care s-au comportat ca intr-o sambata seara la hipermarket. Apropo de participanti, domnul Bogdan Olteanu, ministru responsabil pentru relatia cu Parlamentul, ce-o fi cautat la acest bal? O fi venit din partea unor mestesugari sau vrea sa faca o legatura indestructibila intre Guvern si mestesugarii organizatori ai balului? Dilema de Insieme...

Dupa ce-am vazut ce a iesit la Opera, mai bine luam franciza de la carnavalul de la Rio - ca mascarada tot avem din belsug. Un pic de organizare ne-ar mai trebui. Apropo de organizare, cu cativa ani in urma, un oficial german s-a plans unui demnitar de-al nostru ca o mare parte din crima organizata din Germania ajunsese monopolul romanilor. Al nostru l-a ascultat atent, i-a cantarit argumentele si i-a spus, intr-un final: "Herr Cutarita, nu neg partea cu hotia sau cu prostitutia, Dar nimeni nu ne-a acuzat vreodata ca suntem organizati". O sarmanta trasatura nationala, care s-a vazut din plin si la Balul Operei. Imi inchipui dezamagirea printeselor de bani gata care asteptau cu inima tremuranda sa-l atinga pe Peter O''Toole, care a avut incredibila onoare de a se afla in apropierea lui Brad Pitt in timpul filmarilor la Troia. Ce lovitura trebuie sa fi fost cand au vazut ca nici macar fostul Caligula nu si-a facut aparitia. Bietele printese - venisera sa-si gaseasca printii, dar toata lumea stie ca inainte trebuie sa saruti o gramada de broaste raioase.

Dupa ce am tot obsesionat pe tema evenimentului de la Opera, mi-am adus aminte de zicala: "Ori la bal, ori la spital". Si m-am gandit ca, decat la un asa bal, mai bine la spital. Revenind insa la lucruri mai placute, am mai incercat la felul principal un muschi de vita cu gorgonzola, ciuperci de padure si nuci la care se vedea ca bucatarul chiar si-a dat silinta.

Cat despre tagliatelle al pesto, cred ca bucatarul e indragostit, pentru ca a uitat de paste si le-a fiert pana au ajuns un morman moale, naclait intr-un sos alb. Pacat ca au stricat atata parmezan. Chelnerii mi-au amintit de setul acela de reguli pentru partea feminina, care circula pe Internet. Printre ele - "Daca pui o intrebare, sa stii ca va veni si un raspuns". Asa si chelnerii - vazand gramada mucilaginoasa de paste ramasa aproape neatinsa in farfuria mea, m-au intrebat: "Nu v-a placut?" La care eu, cu sinceritate debordanta: "Deloc". Moment in care, ca si cum nu se asteptau la un raspuns, s-au blocat si n-au mai stiut ce sa spuna. Nici "Va aducem altceva in loc", nici "Iesi din restaurant, nerecunoscatorule!" Nu m-au impresionat nici pastele la cuptor cu ciuperci, usturoi, pui si rosii, asa ca asteptam cu nerabdare desertul ca sa-mi inec amarul intr-o cantitate impresionabila de zaharuri. Dar nu m-a bucurat decat placinta cu mere si inghetata (proaspata, facuta in casa si ornamentata cu un guguloi de inghetata de la Metro). In rest, clatitele sunt tari si uscate ca obrazul unei doamne de 80 de ani, iar tiramisu are o crema care imi aminteste de prajiturile indopate cu margarina din perioada comunista.

Pana la urma, singurul lucru cu adevarat bun de la Insieme a fost ca nu m-a deranjat nimeni si, din meditatiile mele solitare, s-a mai nascut un articol numai bun de torturat cititorii.
peter.imre@zf.ro
Str. Toamnei nr.85. Rezervari la: 021 / 210 15 56

AMOS News