Citesc si vad la televizor ca "ciuca Europei", "falimentara si indisciplinata" Grecie a reusit intr-o singura luna sa aiba din turism venituri ce depasesc un miliard de euro. Vad ca, in pofida grijuliilor atentionari pe care Ministerul Afacerilor Externe de la noi le transmite despre dificultatile ce pot aparea ca urmare a manifestatiilor si grevelor din Grecia, romanii nu pregeta sa plece cu zecile de mii in concediu pe plajele grecesti.
Oare ce am putea face in Romania pentru a fi si ea la fel de atractiva pentru turistii straini? Evident, nu putem avea nici soarele, nici apa albastra a Egeii si nici savoarea proaspetelor fructe de mare, dar nici nu cred ca am avea nevoie.
Dupa parerea mea, este gresit sa mai credem ca peisajul si conditiile naturale sunt in continuare o conditie sine qua non a dezvoltarii turismului. Chiar daca elementele naturale sunt importante, ele nu mai sunt determinante din momentul in care turismul a devenit un serviciu cu atribute industriale.
"Industria turismului" se bazeaza, dar si genereaza in mod continuu, politici si modele de dezvoltare din ce in ce mai elaborate care descopera sau creaza atractivitati mult mai variate si mai interesante decat clasicul peisaj, fie el marin sau montan, decat diferentele climatice sau decat facilitatile curative. Este deja cunoscut turismul cultural, citadin, religios, culinar, bacchusian, de cazinou sau chiar de prostitutie. Practic, turismul a devenit o activitate de cerere si oferta bazata pe punerea in valoare a unor factori de avantaj comparativ, din cele mai variate domenii, capabili de a fi transformati in factori de avantaj competitiv.
Tranzitia de la artizanat la industrie
Am o deosebita stima pentru actualul ministru, doamna Maria Grapini. Am remarcat de multi ani indarjirea si inteligenta cu care a aparat cauza patronatului roman si lupta sa pentru un mediu economic mai favorabil acestuia. Am deplina incredere in buna sa intentie si in efortul vizibil pe care il face pentru a revigora turismul dar, cu sincera prietenie, trebuie sa-i spun ca deocamdata nu am nicio dovada ca va reusi sa ridice turismul romanesc de la stadiul de artizanat la cel de industrie.
Initiativele domniei sale, masurile pe care le-a luat, intentiile pe care le-a declarat nu reprezinta, dupa parerea mea, decat incercari de a repara pe ici sau pe colo un sistem care de mai bine de douazeci de ani nu a beneficiat de niciun concept de dezvoltare, de nicio strategie si de niciun program serios de investitii.
Mai mult decat o incercare de romanizare a lui Disneyland prin Dracula Parc si cateva partii de schi acolo unde nu prea ninge, nu s-a facut nimic. Hotelierii de pe litoral de abia si-au tras sufletul in concurenta cu bulgarii, pensiunile agroturistice au suferit de lipsa infrastructurii, siturile arheologice sunt in paragina iar Delta e din ce in ce mai poluata.
Ceea ce ar trebui sa existe cat mai curand posibil este un concept al dezvoltarii turismului, sau, mai precis, o politica a turismului care sa nominalizeze si sa prioritezeze obiective in concordanta cu dezvoltarea economica de ansamblu si cu indicatorii convergentei reale la nivel UE. Doar asa cred ca am putea deveni o tara cu o industrie turistica apta sa puna in valoare factorii de avantaj comparativ pe care ii avem, de la conditii naturale la traditii, cultura, arta,etc.
Iata ce cred ca ar trebui sa constituie o minima schema de lucru a acestei strategii de politica a turismului:
In acest caz, cui ne adresam? Ce categorie de cetateni straini sunt acum interesati? Ce categorie sociala, ce grupa de varsta, ce nationalitati?
Desi initial UE si FMI s-au opus reducerii TVA in turism, guvernul grec a reusit sa obtina acordul printr-o demonstratie competenta a avantajului pe termen mediu pe care aceasta reducere ar avea-o asupra deficitului bugetar. In Franta, inca din 2010, TVA in restauratie (restaurante, baruri,unitati de alimentatie self service de camping) s-a redus considerabil pentru a promova turismul. Oare Guvernul roman nu ar putea face acelasi lucru?
Exemplul cel mai edificator este cel al Bucurestiului care, din lipsa de interes a arhitectului sef al Capitalei si a primarilor de sector degradeaza aspectul general al orasului si mai ales al zonelor notate pe gid ca fiind "perle ale capitalei". Practic, nu exista stalp, gard, statuie sau arbore de la piata Revolutiei pana la piata Unirii si Centru Vechi pe care sa nu fie lipit un afis pe care scrie "Sapam puturi de adancime". Este o poluare vizuala care atesta nu numai nesimtirea celor care le-au lipit (care isi dau si numarul de telefon) dar si nesimtirea acelor alesi sau functionari publici care permit o asemenea profanare a peisajului bucurestean pe care ni-l dorim admirat de turisti.
Iata cum riscam sa cadem din lac in put, adica de la fruzulita la putul de adancime.