Campanie, dar sa stim si noi

Joi, 22 Noiembrie 2007, ora 16:01
955 citiri
Campanie, dar sa stim si noi

Zi de zi campania pe care am trait-o a lasat un gust de absenta a politicii, lipsa a vanei, a nervului care sa te faca sa te opresti pe strada uitandu-te la un afis si sa te gandesti la mesajul vreunui partid sau sa muti canalul tv ca sa cauti din proprie initiativa o dezbatere electorala. Sunt mai multe lucruri care au dus aici si voi incerca sa le enunt, pe rand.

In primul rand alegerile europene au ceva specific si nou pentru Romania: sunt alegeri cu o singura lista nationala. Fiecare partid cu lista lui. In fata acestei provocari, simpla la prima vedere, partidele au reactionat greoi. Indecizia lor de a promova: doar lista intreaga, doar o parte a ei, doar liderii de lista, doar reprezentantii partidului dintr-un anumit judet, doar candidatii de pe locurile eligibile sau doar acele persoane care sunt "noi" in politica, a dus la o confuzie ampla. S-a adaugat si faptul ca partide precum PLD sau PNG si-au promovat cate un singur lider, "locomotiva", care intamplator erau si candidatii obisnuiti ai partidelor la prezidentiale, dar si faptul ca, pe ansamblu, fiecare partid a ales o alta modalitate de a prezenta lista proprie.

Am avut un camp de campanie in care taberele erau neclar definitie: oameni, grupuri, liste, parti de lista. S-au nascut confruntari disproportionate si curioase. Oameni impotriva unor liste, grupuri de candidati contra liste si tot asa. La o dezbatere erau prezenti oameni perfect necunoscuti, la alta lideri ai partidelor, care nu candidau, dar care se confruntau mai aprig decat daca ar fi facut-o.

Lipsa de pregatire si comprimarea in doua luni (in cazurile bune) a campaniei desfasurate de partide a dus la situatia in care mai multe partide au facut simultan campanie de crestere a notorietati unor candidati si campanie de mobilizare, si de captare de noi votanti. Adica totul deodata, de-a valma. Un efort de acest tip are in, mod firesc, o constructie de mai lunga durata. Confuzia a fost garantata din nou.

Din punct de vedere al strategiei generale toate partidele au parut ca se rezuma la actiuni minimale de mobilizare a acelui electorat pe care il "cunosteau" din 2004, de la alegerile anterioare. Actiunile destinate captarii de noi votanti au fost timide si s-au regasit de exemplu la PNL, care a incercat sa valorifice succesul unor politici guvernamentale, sau la partidele mici, fara bazin semnificativ, precum PC, care a incercat sa se reconstruiasca pe un mesaj de "demnitate nationala".

Curioasa a fost gandirea PD care a incercat mai degraba sa nu se expuna pentru a nu afecta acest urias bazin de suport cu care s-a trezit efectiv de a doua zi dupa alegerile 2004. PD a parut ca prefera sa lase sa mearga lucrurile de la sine si sa isi anunte prezenta discret, timp in care a stat sa inteleaga ce e cu acest bazin de vot si ce poate face cu el, macar pentru viitor. Singura miza, reusita in parte, a fost asocierea cu Basescu, atata vreme cat singura explicatie pentru acest bazin de vot, in acest moment, este tocmai eticheta publica de "partid al lui Basescu".

PSD a fost intr-o dilema, recunoscuta recent si de Mircea Geoana intr-un interviu, de a-si mobiliza electoratul traditional sau de a merge catre noul electorat de stanga. Pana a decis ce sa faca mai clar, campania a cam trecut. In rest, ca si ceilalti, a mers cu viteza intai, mobilizand ce stia ca se poate mobiliza.

Impactul strategiilor pentru referendum a dus, de asemenea, la confuzie. In special PNL si PSD, pe langa anumite piedici administrative, au refuzat lupta cu Basescu complet. Basescu, de cealalta parte, a fost fortat, in lipsa unei opozitii active, sa vorbeasca si in numele acesteia, sa formuleze si punctele lor de vedere, pentru a avea ce critica. Si s-a uzat. Absenta confruntarii pe acest subiect, care a apucat sa fie "legat" destul de bine de momentul europenelor, a intretinut atmosfera plictisita.

Tot discutiile despre referendum au mai avut rolul de a induce o atmosfera de tranzitie de la un tip de sistem electoral la altul, de neclaritate despre cum si pe cine votam.

Ca o particularitate, incercarile de comunicare online, pe bloguri, prin clipuri video sau jocuri si caricaturi au fost si ele lipsite de vlaga si ar fi de ajuns ca un observator sa ia pulsul si sa citeasca insemnarile mai serioase din perioada de campanie din "blogosfera" romaneasca, pentru a sesiza ilaritatea pe care au starnit-o majoritatea acestor actiuni.

Poate la fel de importanta ca toate aceste observatii e si cea legata de context: partidele nu au avut ca principal subiect de confruntare publica alegerile europene in acest interval. Chiar daca o analiza media ar putea sa gaseasca termeni precum "alegerile europene" ca fiind deominanti in geografia de mesaj a campaniei.
Pur si simplu, evenimentele exterioare campaniei, chiar daca au avut si ele un impact in campanie, au preocupat mai mult actorii politici. Dezbaterile aprinse, cele unde s-a consumat energia acestora, au fost in alta parte: situatia din Italia, afirmatiile lui Cioroianu in diverse contexte, situatia ministrului Remes, codul penal samd.

E interesant ca nici nu au avut loc alegerile si partidele deja se cearta pe formulele de guvernare sau pe dezbaterile politice ce vor urma dupa 25 noiembrie. Ar fi firesc, oricine isi face planuri de viitor; dar cum toate aceste planuri depind de ce se va intampla duminica, la cele doua scrutinuri, poate ar fi fost mai util ca partidele sa se preocupe de scorul lor si de stabilitatea acelor bazine de sustinere pe care vor sa construiasca politici, guverne, aliante si altele. E posibil oricand ca participarea anemica, rezultata din toata aceasta campanie dezolanta, sa dea peste cap acele rezultate "asteptate", de care toti par siguri. Au mai fost destule exemple.

Cristian Andrei, Senior Consultant and Manager, Agentia de rating politic