Nouriel Roubini explica de ce economia mondiala se duce in jos

Prognozele privind performantele economiei globale devin tot mai pesimist, pe zi ce trece. Economistii FMI tocmai au revizuit in scadere prognoza de crestere economica globala, dar acest lucru nu mai este de mirare, crede Nouriel Roubini.

Intr-o analiza publicata in Project Syndicate, economistul cunoscut si sub numele de "Dr. Doom" sustine ca sunt prea putine puncte luminoase in pietele globale si chiar si acelea incep sa paleasca rapid.

Performanta minima

In randul economiilor dezvoltate, SUA se remarca cu o crestere economica de 1% inregistrata pe ultimele doua trimestre, in vreme ce programele de relaxare cantitativa initiate in zona euro si Japonia nu reusesc sa genereze rezultate care sa depaseasca acest punct critic, remarca Roubini.

Investitiile din Marea Britanie stau sub semnul incertitudinii, ca urmare a referendumului ce va fi organizat in luna iunie, iar Norvegia, Canada si Australia traverseaza o perioada nefasta din cauza prabusirii preturilor materiilor prime.

In pietele emergente majore situatia este si ea pusa sub semnul intebarii. Rusia si Brazilia, doua dintre cele cinci tari BRICS, sunt in recesiune, iar Africa de Sud abia da semne de vitalitate.

China trece printr-o perioada de descrestere economica abrupta, iar India merge bine doar pentru ca "in regatul orbilor, orice chior devine rege", dupa cum explica chiar guvernatorul bancii centrale, Raghuram Rajan.

De altfel, cele cinci state BRICS sunt tributare inca unui sistem de capitalism de stat, nu au facut pasul catre reformarea pietelor si se dovedesc dependente de conditiile economice din plan extern.

Potential redus

Din punct de vedere al potentialului de crestere economica, atat economiile dezvoltate, cat si cele emergente se afla pe o panta descendenta.

Gradul ridicat de indatorare reduce nivelul investitiilor, ceea ce se traduce printr-o scadere a productivitatii (accentuata si de fenomenul de imbatranire a populatiei in anumite piete: Rusia, China, Coreea de Sud).

Fenomenul de inegalitate sociala tine, de asemenea, sa avantajeze corporatiile si indivizii cu averi considerabile, acestia fiind beneficiarii circulatiei capitalului dinspre paturile inferioare fara a mai reinvesti acesti bani.

Intregul peisaj economic pare sa conduca catre o zona in care cresterea economica anemica se poate impune ca noul trend la nivel global.

Rata ridicata a somajului pe termen lung erodeaza abilitatile lucratorilor si capitalul uman, iar cum inovatia se ascunde in noi investitii, lipsa acestora duce la un nivel scazut al productivitatii.

Reforme cu efect intarziat

Un numar atat de mare de factori care trag in jos potentialul de crestere economica necesita adoptarea unor reforme structurale, dar chiar si acestea ameninta sa isi faca efectul abia dupa mult timp. Faptul acesta da un avantaj nesperat oponentilor reformelor economice.

Gradul mare de indatorare din sectorul public, ca si din cel privat implica adoptarea unor masuri de economisire in detrimentul cheltuielilor facute in investitii.

Masura pare logica, dar mixul de politici economice adoptate pe rand in SUA, Europa si mai nou in pietele emergente s-ar putea sa nu reprezinte cea mai fericita alegere.

Alegerea facuta de cele mai multe guverne, cea a restrangerii fiscale, a aruncat povara cresterii economice strict in spatele politicilor monetare neconventionale implementate de bancile centrale.

In acelasi timp, lipsa de simetrie dintre tarile debitoare si cele creditoare a erodat si mai mult nivelul investitiilor. In vreme ce primele sunt nevoite sa economiseasca mai mult, cele din urma nu se vad nevoite sa creasca, in acest moment, nivelul cheltuielilor.

Este un cerc vicios in care criza ciclica a redus potentialul de crestere, iar acest lucru implica o mai mare slabiciune economica. Nu exista solutii facile pentru a rezolva aceasta dilema.

Datoriile nesustenabile vor trebui reduse rapid si intr-o maniera obisnuita, pentru a evita o perioada lunga de recuperare a creditelor existente. Insa, o restructurare a datoriilor publice se dovedeste dificila, la fel cum implementarea unor astfel de masuri pentru creditele din sectorul privat pare improbabila, crede Roubini.

Reformele structurale sunt o necesitate, dar o astfel de masura poate aduce costuri prea mari pentru o economie aflata deja in criza.

Politicile monetare neconventionale par greu de abandonat, daca este sa luam in seama anuntul facut de Rezerva Federala prind mentinerea unei dobanzi de referinta reduse pe o perioada mai lunga decat cea anticipata de jucatorii din piata.

In acelasi timp, politicile fiscale, in special cele care stimuleaza investitiile si incurajeaza consumul, raman blocate ca urmare a gradului ridicat de indatorare si a politicii de austeritate prost aplicate.

Este ceea ce FMI denumeste "noua mediocritate", Larry Summers a caracterizat drept "stagnare seculara", iar chinezii au botezat-o "noua normalitate".

Sa nu ne amagim, insa! Nu este nimic normal intr-o economie care accentueaza gradul de inegalitate si, in unele tari, a dezlantuit o reactie populista impotriva comertului, globalizarii, migratiei, inovatiei tehnologice si a politicilor de liberalizare a pietelor, puncteaza Roubini.