Orientul Mijlociu, cel mai mare butoi cu pulbere. Sa nu-i subestimam puterea!

Pe masura ce America isi consolideaza statutul de tara independenta energetic, exista un risc major ca Statele Unite si aliatii sai occidentali sa considere Orientul Mijlociu ca pe o zona lipsita de orice importanta geopolitica.

Dar aceasta impresie s-ar putea dovedi a fi falsa: un Orient Mijlociu in flacari poate destabiliza lumea in mai multe feluri, scrie economistul Nouriel Roubini intr-un editorial pentru Project Syndicate.

In primul rand, chiar si acum, tarile producatoare de petrol ar putea influenta piata globala asa cum au facut-o in 1973, 1979 si 1990 prin sistarea productiei de petrol.

In al doilea rand, razboaiele civile din regiune au aratat ce efect au valurile migrationiste revarsate asupra altor tari.

O disolutie integrala a Orientului Mijlociu ar da peste cap intreaga Europa si ar afecta si economiile din Iordania, Turcia sau Liban, deja supuse unei presiuni rezultate in urma razboiului civil din Siria.

In al treilea rand, lipsa de perspectiva si saracia in care vor fi aruncate milioane de tineri arabi i-ar face pe acestia sa gaseasca un singur vinovat pentru soarta lor: Occidentul, oferind si un nou bazin de recrutare pentru grupari teroriste de genul ISIS.

Pana acum, Statele Unite au cheltuit 2.000 de miliarde de dolari in cadrul operatiunilor militare derulate in Afganistan si Irak, iar rezultatul pare sa constea intr-o instabilitate si mai mare a acestor tari.

Daca Occidentul nu va gasi rapid o cale de a detensiona situatia din Orientul Mijlociu, nu prin folosirea armelor, ci prin alocarea resurselor financiare menite sa creeze locuri de munca si dezvoltare economica, instabilitatea regiunii nu va face decat sa creasca.

Iar o astfel de situatie si-ar pune amprenta asupra Statelor Unite si a Europei, ca si asupra intregii economii globale, pentru decenii la rand.

Zonele de care lumea ar trebui sa se teama

Riscurile geopolitice globale par sa se fi concentrat pe arcul care se intinde din Magreb pana la granita afgano-pakistaneza, observa economistul Nouriel Roubini.

In vreme ce imaginea idealurilor Primaverii Arabe se acopera de praful desertului, instabilitatea geopolitica se extinde in intreg Orientul Mijlociu.

Din cele trei tari initiale cuprinse de febra "Primaverii Arabe", Libia a devenit un stat aproape dezmembrat, Egiptul s-a intors sub un regim autoritar, iar Tunisia este destabilizata economic si politic de atacurile teroriste, constata Roubini.

Contagiune de violenta

In zona africana, conflictele violente care au macinat nordul continentului au inceput sa se raspandeasca in Africa sub-sahariana, regiunea Sahel, cea mai saraca si distrusa din punct de vedere ecologic, fiind acum intrata sub influenta gruparilor jihadiste.

La fel ca in Libia, razboaiele civile incep sa ia amploare in Irak, Siria, Yemen si Somalia, toate aceste state fiind pe punctul de a se prabusi.

Turbulentele din regiune, pe care Statele Unite si aliatii sai nu au ezitat sa le alimenteze in incercarea de a dobora regimurile politice din Irak, Libia, Siria sau Egipt, ameninta acum sa destabilizeze alte tari considerate sigure.

Fluxul de refugiati din Siria si Irak ameninta sa dea peste cap ordinea si securitatea existente in tari precum Iordania, Liban sau chiar Turcia, ultima manifestand oricum inflexiuni de autoritarism sub regimul Erdogan.

Intre timp, conflictul nerezolvat dintre Israel si Palestina, ca si prezenta Hamas in Fasia Gaza sau a miscarii Hezbollah in Liban sunt alte amenintari cronice de ciocniri violente cu Israelul.

Un razboi islamic

In toata aceasta masa fluida neclara se disting doua forte care isi disputa superioritatea asupra regiunii: puterea sunita din Arabia Saudita si cea siita din Iran.

Batalia pentru controlul regiunii se revede in inclestarile care au loc intre cele doua factiuni ale religiei islamice in Irak, Siria, Yemen, Bahrain si Liban.

Recenta suspendare a sanctiunilor economice impuse Iranului, ca urmare a semnarii acordului nuclear, va da sansa liderilor siiti de la Teheran sa finanteze din plin adeptii din tot Orientul Mijlociu.

Ceva mai la est, Afganistanul, unde talibanii ameninta sa preia iarasi puterea, si Pakistanul, confruntat cu o constanta amenintare a militantilor islamisti din tara, reprezinta alte doua state semi-esuate.

Zona care dicteaza crizele

Remarcabil este ca, in ciuda focurilor izbucnite in tot Orientul Mijlociu, pretul petrolului s-a prabusit.

In trecut, conflictele din regiune au stat la baza a trei episoade de recesiune globala.

In 1973, razboiul Yom Kippur declansat de Israel impotriva tarilor arabe a cauzat a triplare a pretului combustibilului si a pus pecetea stagflatiei pe economia globala (stagnare economica, somaj ridicat, inflatie - n.red) intre 1974-1975.

Revolutia iraniana din 1979 a generat un alt embargo al petrolului, iar pretul ridicat al carburantilor a fost factorul declansator al perioadei de stagflatie inregistrata intre 1980-1982.

Ultima criza a fost marcata de invazia Irakului in Kuweit in 1990, dupa incendierea puturilor petroliere ale micului stat din Golf, pretul petrolului crescand din nou abrupt. A fost semnalul care a declansat si criza globala din 1990-1991.

De aceasta data insa, pretul petrolului nu mai pare sa dea frisoane cumparatorilor, aceasta si pentru ca, spre deosebire de episoadele anterioare, turbulentele din Orientul Mijlociu nu au mai generat o criza in aprovizionarea cu combustibil.

Chiar si in teritoriile irakiene controlate de Statul Islamic, productia de petrol merge inainte, acesta fiind vandut apoi de diversi intermediari pe pietele straine.

Si pe masura ce sanctiunile impuse Iranului se vor ridica treptat, nici nu se intrevede o eventuala viitoare criza a petrolului.

O lume scaldata in petrol

Lumea de acum pare cu adevarat inundata de supraproductia de petrol.

Prin exploatarea rezervelor din zacamintele de sist din SUA si Canada si cea a rezervelor maritime din Mexic, continentul american pare ferit de influenta preturilor dictate de seicii din Orientul Mijlociu.

In plus, America de Sud se lauda cu largi depozite de hidrocarburi care se intind din Columbia pana in Argentina, la fel cum o fac si tarile din estul Africii: Kenya si Mozambic.

Cu toate acestea, lumea ar face bine sa nu subestimeze puterea si importanta geopolitica a Orientului Mijlociu, subliniaza inca o data, laureatul premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini.