Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Constantin Rudnitchi: Nu trageti in Dan Diaconescu!

Constantin Rudnitchi: Nu trageti in Dan Diaconescu!


"Cazul Diaconescu-Oltchim" este in fapt produsul clasei politice si al economiei romanesti. De 22 de ani, clasa politica din Romania vinde iluzii, inseala asteptarile si isi tine promisiunile din campania electorala doar o saptamana dupa castigarea alegerilor.

Astazi, Dan Diaconescu a ajuns "inamicul public numarul 1" al politicienilor dupa ce a semnat o oferta de 45 milioane de euro pentru achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de la Oltchim. Toata lumea, de la politicieni la publicul larg, sta cu sufletul la gura pentru a vedea daca Diaconescu va plati sau nu suma pentru care s-a angajat. Dar, Diaconescu nu face altceva decat ceea ce a invatat de la politicienii romani: promite, este ambiguu in ceea ce priveste efectuarea platilor si generos in promisiuni. Dan Diaconescu duce pe culmi nebanuite ipocrizia de 22 de ani a politicienilor romani.

O lista lunga de privatizari ratate

In 22 de ani, au fost ratate nenumarate privatizari. Motivele au fost extrem de diverse. O lista scurta a companiilor care au avut parte de privatizari nereusite poate cuprinde nume precum Tractorul Brasov, Roman Brasov, Electroputere Craiova, UMEB, Combinatul Siderurgic Resita, Electrotehnica, Rodipet si multe altele. De altfel, Dan Diaconescu dar si alte mijloace media au alcatuit, de-a lungul timpului, liste cu sute de intreprinderi care dupa privatizare si-au redus drastic activitatea sau nu mai functioneaza deloc.

Motivele pentru care privatizarile au esuat sunt extrem de diferite. Fabricile privatizate au fost taiate ca fier vechi, au fost afectate de disponibilizari de personal, le-a fost restransa activitatea sau au fost transformate pur si simplu in proiecte imobiliare. Cauzele nu tin exclusiv de privatizare, ci si de management, de incapacitatea administrativa a statului, dar peste toate avem un fir rosu: privatizarea a transformat din radacini fostele companii de stat. In bine sau in rau.

De-a lungul timpului, contractele de privatizare au incercat sa protejeze interesele companiei in fata posibilelor viitoare devieri ale investitorilor. Contractele au inclus clauze de protejare a locurilor de munca sau au impus realizarea unui cuantum de investitii. A foslosit la ceva? In majoritatea cazurilor, nu. Pentru ca nicio institutie a statului nu a reusit sa controleze respectarea contractului.

Facilitati acordate degeaba

Privatizarile din ultimii 22 de ani au inclus o serie intreaga de facilitati pentru investitori. De la Daewoo Automobile pana la Nokia, multe companii au primit scutiri de taxe vamale, scutiri de la plata TVA, ajutor de stat si stergeri sau esalonari de plata a datoriilor la bugetele de stat. Cu toate acestea, nimic nu i-a oprit pe investitori sa plece din Romania atunci cand conditiile pietei pe plan international sau situatia financiara complicata companiei-mama i-a fortat sa o faca.

Astazi, cand Dan Diaconescu nu a platit actiunile pe care le-a licitat este amenintat de la nivelul cel mai inalt al Executivului ca i se va face o plangere penala si ca este pasibil sa fie acuzat de inselaciune. Nimeni nu a platit pentru privatizarile ratate. Cu atat de multe precedente, plangerea penala impotriva lui Diaconescu nu ar fi decat o razbunare impotriva unui competitor politic.

La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeana, privatizarile nu se mai pot face prin conditionarea investitorilor prin diverse clauze contractuale. Daca s-ar impune pastrarea locurilor de munca, Comisia Europeana ar considera ca se acorda ajutor de stat. Daca s-ar cere prin contract realizarea unui anumit nivel de investitii, Comisia Europeana ar interpreta clauza respectiva ca ajutor de stat. Daca s-ar aplica metoda negocierii directe, ar exista suspiciunea ca exista un "tain" pe care il primeste cineva.

Pe baza acestor reguli europene, Dan Diaconescu a avut cale libera pentru a participa la licitatie si de a oferta o suma irezistibila pentru concurenti. Ba chiar, Diaconescu a putut licita chiar in numele "poporului roman".

Nu exista reguli perfecte pentru verificarea bonitatii

De asemenea, in ultimii 22 de ani, nu au existat reguli infailibile pentru a stabili bonitatea unui investitor. S-a spus ca ar fi nevoie de garantii mari pentru participarea la licitatie. Se uita ca garantiile in sume mari ii descurajeaza chiar si pe investitorii strategici. Dintr-un motiv simplu: nimeni nu risca sa piarda sau sa-si blocheze o suma importanta intr-o licitatie pe care o poate pierde.

S-a cerut ca in numele bonitatii sa fie selectate companiile cu experienta si renume in domeniul companiei care se privatizeaza. Dar marile companii, cu unele exceptii, au evitat privatizarile din Romania. De asemenea, oferta unui investitor de renume din domeniul companiei privatizate a nascut suspiciunea ca acesta doreste sa inchida sau sa restranga activitatea firmei pe care doreste sa o achizitioneze. Sa fim realisti: nu exista clauze procedurale perfecte pentru ca vanzatorul sa se asigure de bonitatea investitorului. O demonstreaza istoria de 22 de ani a privatizarilor din Romania.

Astazi, Dan Diaconescu a putut negocia cumpararea a 54% din actiunile Oltchim, in concordanta cu procedurile vanzatorului, fara verificari de bonitate.

Intre transparenta privatizarii si circul politic

De 22 de ani, cerem transparenta in privatizare. Astazi, o avem. A existat o privatizare televizata care, fara indoiala, a fost interesanta. Privind la televizor, te puteai intreba cum au decurs miile de privatizari si de negocieri derulate in ultimii 22 de ani in spatele usilor inchise. Procedura de licitatie a fost corecta, din punct de vedere legal. A fost chiar un adevarat exemplu de transparenta. Circul, care a fost invocat, nu a fost in procedura de licitatie, ci in specularea politica a procesului de privatizare.

Astazi, Dan Diaconescu a dus transparenta la limita extrema. In stilul sau caracteristic, speculand politic, Diaconescu a gasit prilejul ideal pentru a castiga puncte electorale.

De 22 ani, privatizarea si restructurarea companiilor de stat s-au facut sub impulsul unui acord cu FMI. In ultimii ani, am descoperit ca privatizarea a dus la dezindustrializarea Romaniei si a marit deficitul de balanta comerciala prin cresterea importurilor. Este adevarat ca privatizarea a adus si eficientizarea unor companii care si-au gasit un investitor solid.

Politicienii, vanzatorii de iluzii

De 22 de ani, politicienii romani au vandut, in numele privatizarii, iluzii. Au vorbit despre eficientizarea companiilor, despre relansarea economiei, despre eliminarea pierderilor si despre aducerea de bani la buget. Din toate acestea s-au intamplat foarte putine.

Astazi, Dan Diaconescu a supralicitat la maximum vanzarea iluziilor privatizarii. A afirmat ca va cumpara combinatul chimic "pentru popor". Este insa greu de inteles cum se impaca declaratiie privind atragerea unui investitor strategic cu ideea subscrierii de catre intregul popor a actiunilor la Oltchim. Si pentru ca iluziile sa fie aduse la paroxism oferta de privatizare a lui Dan Diaconescu include si o serie obiective imposibil de atins: cresterea locurilor de munca de la 3.000 la 30.000 de persoane in industria conexa, investitii de doua miliarde euro si atingerea unei cifre de afaceri de 20 miliarde euro. Nu este vorba despre un plan de afaceri in adevaratul sens al cuvantului pentru, ci doar despre o insiruire de tinte aflate la marginea imposibilului. Ceea ce aduce si mai multe semne de intrebare asupra capacitatii lui Dan Diaconescu de a achita actiunile Oltchim.

De 22 de ani, politicienii au fost in razboi sau in amor cu investitorii, in functie de raportul in care s-au aflat cu compania privatizata: la putere sau in opozitie.

Premierul Ponta se antepronunta

Astazi, premierul Victor Ponta a facut o afirmatie unica in ultimii 22 de ani: s-a pronuntat inainte de semnarea contractului si de expirarea termenului de plata asupra capacitatii de plata a lui Dan Diaconescu. Mai exact, Ponta a afirmat ca Diaconescu nu are bani. Pe ce se bazeaza? Nu a explicat.

Politicienilor nostri din ultimii 22 de ani le-a placut la nebunie sa amestece politica, afacerile si imaginea publica. Politicienilor le-a placut sa fie in centrul atentiei, sa manevreze mass-media, dar si sa imbine afacerile cu politica. Le-a placut sa "ia tainul" si sa impleteasca interesele si banii companiilor de stat cu cele de partid si cu afacerile personale.

Dan Diaconescu nu s-a lasat mai prejos. Astfel, Dan Diaconescu are acum in mana "un cocktail Molotov" format din media, politica si mai nou economie. Totul altoit pe criza economica. Daca "cocktailul" ii va exploda in mana sau in fata concurentilor politici, ramane de vazut. Dan Diaconescu este bomboana de pe tortul privatizarilor romanesti. El este chiar creatia cea mai populista a evolutiei clasei politice. De aceea, clasa politica il merita cu prisosinta pe Dan Diaconescu.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 1891 ori