O incursiune fascinanta in lumea companiilor si a banilor, o carte de economie care se citeste cu sufletul la gura, asemenea unui roman politist. De ce exista natiuni bogate si altele sarace, care sunt secretele reusitei in afaceri, ce reprezinta revolutia adusa de Noua Economie, care sunt capcanele acesteia si cum putem deschide usile spre succes? De ce youtube.com s-a nascut in America si cum a devenit Harry Potter o uriasa sursa de profit? Raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele sunt in lucrarea de fata, unica in Romania prin modul de abordare a problematicilor si stilul de expunere. O carte semnata de Eugen Ovidiu Chirovici cu recomandarea Bloombiz.
- Apropo de Matrix - a fost tot o serie de filme de succes. De
ce nu s-a lansat moda ochelarilor de un anumit fel sau a costumelor
negre ale "baietilor rai"? De succes au fost si cele doua filme "Men in
black"? De ce nu au aparut monstri care ies din cutii sau pistoale cu
laser care sa-i anihileze?
- Pentru ca Uriasa-Masinarie-De-Marketing nu se pune in miscare
decat atunci cand conditiile sunt pe deplin indeplinite. Ambele filme
mentionate nu se adresau in mod explicit COPIILOR. Au fost savurate si
de copii/adolescenti, nu am nicio indoiala, dar nu in mod necesar de
acestia.
Un adult nu se tranteste in fund pe bordura unei strazi si incepe sa
urle daca maica-sa nu-i cumpara o bagheta magica a la Harry Potter,
zbierand ca vrea un costum si ochelari ca a "oamenilor in negru".
Daca ar fi sa schitam portretul-robot al consumatorului de Harry
Potter, vom vedea ca are intre 10 si 17 ani, acces la Internet, etc,
etc. Pornind de la acest portret-robot, putem incepe sa schitam un
brand-bidon, cu sub-brandurile aferente. Si avem reteta gata.
Daca este sa facem acelasi lucru cu acel consumator de Matrix, intram
pe nisipuri miscatoare - Matrix nu poate fi branduit la fel de bine,
asta-i clar. Se poate face ceva-ceva, dar nici pe departe la
dimensiunile baiatului cu ochelarii rotunzi.
- Bine hai sa-i uitam pe oamenii in negru...Da-mi un exemplu si din alt domeniu, un alt soi de oportunitate.
- Pai, o realitate este ca toti doctorii iti baga-n cap ca unul
dintre inamicii tai numarul unu este perfidul agent secret numit
colesterol, natural born killer si ca el colcaie prin majoritatea
alimentelor din frigiderul tau, asta presupunand ca nu ai trecut la
buddhism si esti lacto-vegetarian. Seara pui capul pe perna si te
gandesti ca-n vreme ce tu dormi linistit, acest asasin ticalos iti
lucreaza incet, dar sigur sistemul cardio-vascular cu tenacitatea unui
ninja pornit pe rele. Rezultatul?
Aprinzi veioza de pe noptiera si te gandesti ce-i de facut. De ce sa te
nu apuci sa cheltuiesti fondul de pensii pe care l-ai format inclusiv
pentru ca asa te-au sfatuit carti ca cele de fata?! De ce sa nu faci
ceva impotriva inamicului care ti-a declarat un razboi implacabil si
caruia chiar tu ii deschizi portile cetatii sanatatii tale, odata cu
omleta de dimineata cu jambon prajit?! Cat va mai dura aceasta situatie
intolerabila?!
- O viata fara colesterol cerem toti, cam asa ar suna sloganul unei revolutii moderne!
- Sigur, hai sa facem ceva! Poate ca totul este o aiureala si
palizii oameni de stiinta care astazi ne vara-n cap chestiile astea nu
sunt mai breji decat omologii lor care ne luau sange-n Evul Mediu sau
ne scufundau in apa rece daca aveam febra. Poate peste zece ani un
laureat al Premiului Nobel pentru medicina ne va spune ranjindu-ne-n
nas ca cel mai bun lucru din lume este o bucata zdravana de colesterol.
Dar, cel putin deocamdata, am convenit ca ne trebuie orice in afara de
colesterol si chestia asta este impartasita de un public larg, corect?
- Corect. La fel cum comertul cu moaste a inflorit la inceputul
Evului Mediu, desi cele mai multe asa-zise moaste erau facaturi
ordinare. Dar oamenii credeau, era o moda ca fiecare nobil sa aiba
macar un dinte de sfant, iar "pelerinii" din Tara Sfanta "gaseau"
dinti, degete sau suvite de par cu nemiluita.
- Excelent exemplu, pentru ca, asemenea in cazul Harry Potter, aveam
o nisa de piata clara - nobilii, manastirile (daca aveau moaste, erau
vizitate mai des, primeau mai multe donatii, deci nu-si permiteau sa
ramana de caruta), negustorii mai instariti. Dar sa revenim la perfidul
asasin. Pai daca ne e teama de el, intreprinzatorii isteti ne ofera
arma cu care ne putem apara: produsele care nu contin colesterol!
Fermele de crestere a strutilor nu au aparut in Romania sau aiurea
pentru ca aceste pasnice (ne)zburatoare ne-au devenit antipatice si
vrem sa le taiem ca pe curcani dupa ce le indopam zdravan, ci pentru ca
a lor carne nu il contine pe inamicul public numarul unu. Sau, daca
vrem dimineata o omleta nonucigasa, de ce sa nu batem in castron
continutul oualelor de prepelita?!
- Deci gama produselor fara colesterol va prospera?
- Nu in mod necesar. Daca tara este saraca, oamenilor putin le
pasa de colesterol si se vor orienta oricum, in majoritate, pe
criteriul pret, chiar daca produsele colcaie de faimoasele "E"-uri sau
de asasinul colesterol.
Dar vei gasi o nisa de consumatori dispusi sa scoata din buzunare mai
multi bani pentru a-si conserva, macar teoretic, sanatatea. Dar iti dai
seama ca daca maine se va afla ca, intamplator, colesterolul nu este
atat de criminal precum pare, proprietarii de ferme de acest tip
trebuie sa-si revizuiasca toti indicatorii.
Si poate ca afacerea devine nerentabila si in loc de ferma de prepelite
sau struti trebuie sa te reorietenzi spre constructii - daca e sa luam
cazul economiei romanesti de astazi. Am vrut sa subliniez doua lucruri.
Primul: necesitatea studierii pietei, o piata sparta in nenumarate mici
nise, asa cum iti spuneam zilele trecute, permanent si atent, pentru ca
piata este intr-o continua miscare. Doi: necesitatea flexibilitatii,
pentru ca ceea ce este valabil astazi, maine se poate risipi ca fumul.
Mai ales in Noua Economie. Daca nu este upgradat, cel mai bun program
IT de astazi poate deveni maine un produs mort, depasit, pentru ca alti
un milion de tineri isi forteaza creierii peste tot in lume pentru a
produce ceva mai bun, mai util si mai interesant decat ce exista astazi
pe piata. Sa nu traiesti cu impresia ca daca astazi ai dat lovitura -
si poate chiar ai dat-o, palpabila prin profitul pe care l-ai adunat in
conturile tale si ale actionarilor - maine va fi la fel.
Din pacate nu asa au gandit actionarii si executivii care la inceputul
anilor 2000 se aruncau in cap de pe poduri in America, oameni care in
urma cu o saptamana erau milionari si aveau ipoteci pentru case de
milioane de dolari.
- Asadar traditia chiar nu mai conteaza?!
- Mi-ai mai pus aceasta intrebare. Nu, traditia conteaza.
Urmasii batranului Levi nu au disparut de pe piata, asemenea unui
elefant obosit care se duce sa moara intr-un cotlon nestiut din jungla.
Doar ca transpira mult mai mult si trebuie sa gandeasca mult mai mult,
atata tot. Pentru ca daca nu o fac, cu tot respectul, da, vor muri.
Sigur ca brandurile deja consacrate au un avantaj: miliardele investite
in marketing, capacitatea de a sustine divizii de cercetare importante,
de a plati creiere performante, etc, toate acestea sunt atu-uri
formidabile. Dar nici ele nu-ti garanteaza viata linistita intins pe o
canapea in tapiteria careia iti sunt ascunse averi sigure.
Ba chiar asa-zisa traditie a devenit si ea, ti-am mai spus, o nisa de
piata. In alimentatie produsele naturale, in confectii modelele
"clasice", in industria automobilului traditia exlusivista a unor
modele tip Roll-Royce. Dar si ultimul, de exemplu, trebuie sa tina cont
ca cel mai conservator consumator vrea telefon mobil incorporat la bord
(are nevoie de el) si un sistem audio-video de ultimul racnet.
- Mi-e dor de dulceata bunicii. Teoretic - nu mai stiu daca bunica facea dulceata...
- Si-atunci va veni un intreprinzator care prin brand, ambalaj,
denumire, etc, iti va sugera ca ceea ce infuleci este exact ca ceea ce
facea bunica ta. Stii ca exista in lume o asociatie numita Enoh - dupa
personajul biblic de care fara indoiala ca 90 la suta din populatia
Americii nu a auzit sau crede ca este jucator in NBA - care grupeaza
afacerile de familie vechi si care au reusit sa ramana in afaceri de
familie, fara sa fie inghitite de marile corporatii?
Mandre ca nu s-au lasat inghitite de rechinii globalizati si care au
reusit sa isi poarte corabioarele prin toate furtunile economice timp
de - unele - patru, cinci sute de ani?