Ce inseamna puterea?

Scriam in "Argument" ca a vedea cine conduce lumea trebuie sa punem reflectoarele pe cei care detin puterea: ei, mai mult sau mai putin, asa cum vom vedea, conduc lumea. Cine detine, asadar, puterea?

Daca acceptam definitia puterii ca fiind capacitatea de a stabili obiective/decizii si de a asigura implementarea lor practica, avem deja doua componente - posibile - ale puterii. Ele pot fi cumulate sau nu. Trebuie sa operam si o distinctie intre INFLUENTA si PUTERE.

Sa luam doua figuri proeminente ale istoriei: Vladimir Ilici Lenin si Jean Jacques Rousseau. "Contractul social" al lui Jean Jacques Rousseau (7) si ideile promovate de acesta prin celelalte lucrari ale sale au insufletit "secolul luminilor" si au influentat decisiv noua pradigma sociala, politica si economica in Franta, reverberand mai apoi in intreaga Europa si nu numai.

Prin urmare putem afirma fara rezerve ca viziunea acestui mare ganditor a reprezentat o forma de putere asimilabila doar cu PRIMA parte a definitiei: capacitatea de a stabili viziuni/strategii/obiective. Dar Jean Jacques Rousseau a avut o viata mai degraba chinuita, fiind un semimarginal dupa stadardele timpului si nu a condus nici macar o pravalie in Halele Parisului.

A murit sarac si uitat, cel mai probabil in urma unui act suicidar.

Lenin (8) a stiut nu doar sa forjeze marxismul dupa propriile-i obiective si viziuni, dar dincolo de opera scriitoriceasca - coplesitoare mai degraba prin cantitate decat prin calitate - a participat activ la o revolutie, a trimis la plimbare opozitia politica abia infiripata, a purtat un razboi crancen cu fortele albgardiste (pe care l-a castigat), a inceput "exportul de revolutie" care demonstra ca in pofida pacii incheiate cu puterile centrale Rusia nu renunta la ambitiile imperiale (le da doar alta aparenta ideologica) si a reusit, de bine, de rau, sa controleze imensul aparat de stat nascut din cenusa tarismului si biroul politic foarte eterogen al partidului devenit unic.

Asadar, Lenin nu doar a stabilit obiective (prima parte a puterii), dar a si avut capacitatea de a asigura, activ si personal, punerea lor in practica. Lenin a fost, asadar, un personaj mult mai puternic decat Jean Jacques Rousseau si doar trecand aceasta putere prin filtrul consecintelor in plan moral si etic al doilea ramane un personaj "pozitiv" al istoriei moderne in vreme ce primul concureaza la titlul deloc ravnit ca unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei contemporane.

Scriam ca trebuie sa facem o distinctie intre putere si influenta. Am dat exemplul lui Jean Jacques Rousseau si cel al lui Lenin. Dupa aparitia, in Germania, a "Suferintelor tanarului Werther" a lui Goethe (9), a urmat un val de sinucideri. O gramada de tineri au citit romanul pipaind praselele unui pistol cu cremene si apoi si-au zburat creierii.

Deci Goethe a exercitat - fara voie, macar din acest punct de vedere, natural - o influenta covarsitoare in epoca, la fel ca Charles Dickens (10) in epoca victoriana in Anglia sau Mark Twain (11) in tinerele SUA. Au modelat caractere si moduri de-a gandi. Au fost niste formidabili lideri de opinie, dupa o formulare moderna.

Influenta pe care au exercitat-o asupra contemporanilor a fost fara indoiala mai importanta decat a multor lideri militari, politici sau financiari. Insa aceasta influenta nu s-a convertit niciodata in putere, sau in nicio forma de putere acceptabila. Revenind la vremurile mai recente, un asemenea lider de opinie - chiar dincolo de hotarele tarii sale - a fost Andre Malraux (12).

Malraux a fost nu doar un geniu scriitoricesc si autor al unor senzationale memorii, ci si un personaj care a nutrit convingeri politice pe care nu a ezitat sa le propage prin intermediul operelor sale, inclusiv prin cele de fictiune.

A fost apoi ministru si a inventat oarecum ecologia provocand un scandal prin decizia lui de a curata monumentele Parisului. A fost, prin urmare, un personaj care, comparativ cu cei enumerati anterior din aceeasi bransa, la un moment-dat si-a convertit influenta intr-o forma - nu neaparat spectaculoasa, ce-i drept - de putere.

Si aici formulam o intrebare necesara: insotind definitia de mai sus, cate forme de putere au existat de-a lungul istoriei si/sau in lumea de astazi? Cum s-au nascut, cum au interferat unele cu celelalte si ce mutatii au suferit (daca au suferit) de-a lungul timpului?

In general sunt acceptate trei forme de exercitare a puterii: puterea militara (forta coercitiei si garantiile de securitate), puterea economica (capacitatea de a poseda, genera si aloca resurse materiale) si puterea simbolica (cea mai sofisticata dintre formele de putere).

Aceste diferite forme de putere au fost/sunt exercitate de strategi si tacticieni si impartite in varii proportii intre acesti detinatori ai puterii.

Puterea poate cumula la un moment dat TOATE cele trei forme de manifestare (nu mai exista cazuri astazi, dar au existat in istorie si ne vom referi la ele) sau cele trei componente pot interfera, in varii proportii, intr-un mod constructiv sau distructiv (o forma diminuand-o, nu potentand-o, pe cealalta, adica un soi de "canibalism" al puterii care si-a avut rolul sau important si benefic in devenirea umana). Sa le analizam pe rand.