Business24
Login / Signup Comunitate
HOT TOPICSMihai Razvan Ungureanu Taxa auto Zona euro Criza economica Curs valutar

Big Bang

Big Bang
Loading from

Revenirea economiei globale din socul financiar suferit in 2008 se face cu o dificultate mai are decit se prevedea initial iar "medicii" inca scormonesc prin maruntaiele bolnavului pentru a identifica mai precis cauzele.

Este mult mai complicat decit in trecut; daca in 1929-1933 am avut de-a face cu o criza de "hard", acum "softul" este cel pus in discutie.


Scriam odata ca cea mai importanta mutatie a gindirii economice din ultimele secole a survenit atunci cind Magellan a inconjurat Pamintul, adica a dovedit ca este, intradevar, rotund, deci finit. Pina atunci gindirea - inclusiv economica - pornea de la prezumtia NELIMITARII resurselor.


Atunci a devenit limpede ca aceste resurse sunt LIMITATE, ceea ce inseamna ca daca cineva are acces la ele, o face inevitabil in dauna celorlalti competitori.


Tari aflate in plin avint economic - Olanda, Anglia - infiinteaza Companiile (primele multinationale din istorie), se declanseaza razboaiele coloniale (cele mai dure expresii ale luptei pentru resurse), Spania si Portugalia isi asigura alianta cu Papalitatea prin "Tratatul Marilor". Incepe, cu alte cuvinte, conflictul pentru acapararea "hardului".


Urmatoarea mutatie de amploare intervine atunci cind revolutia tehnologica exponentiala de dupa WW ll deschide caile"Noii economii". In SUA, numarul "gulerelor albe" (functionari) il depaseste pe cel al "gulerelor albastre" (muncitori) inca din anii '50.


Economiile planificate din lagarul comunist ramin in mare masura prizonierii vechii economii, bazate pe "hard" si de aceea socurile energetice (scumpirea acestei resurse) le loveste in plin si creeaza, de fapt, premizele colapsului generalizat din anii '80.


Heralizii Noii economii - o economie bazata pe "soft" - uita avertismentele formulate inca din anii '60-'70 - privitoare la limitele cresterii, la cercul care se inchide (consumul desantat de resurse si consecintele poluarii). Noua economie parea sa aiba un imens avantaj.


Era pentru prima oara in istorie cind se "descoperea" si valorifica la maximum o suma de resurse aparent inepuizabile: cunoasterea, creativitatea, educatia. Un laptop, de pilda, este destul de scump, desi procesul tehnologic de producere al sau nu inglobeaza cine stie ce resurse materiale.


Pe de alta parte, softul care se instaleaza pe el nu consuma, practic, deloc resurse materiale: este cunoastere pura. Si o cunoastere care face ca un produs al carui cost este de citiva centi sau citeva zeci de centi sa fie vindut cu citeva sute de dolari.


Exista diferente, daca vreti, intre costurile (si productivitatea) unui magazine virtual, deschis pe un site, si costul unui magazin amenajat intr-o cladire. Cite magazine poti sa deschizi pe o strada? Evident, putine, atit din punct de vedere logistic dar si din punctul de vedere al cererii de consum.


Aceste limitari nu functioneaza in spatiul virtual: piata este cvasinelimitata daca domeniul este dot.comsi site-ul opereaza in limba engleza iar concurenta nu este preocupanta data iti gasesti o nisa corespunzatoare.


Aceasta revolutie a Noii economii - cantata de comentatori gen Alvin Toffler sau Thomas L. Friedman - si-a avut si isi are indiscutabilele sale avantaje, in pofida crizelor care au culminat cu aceea a dot.com-ului din SUA anilor 2000-2001.


Numai ca efectele perverse nu au intirziat sa apara si aici ajungem la esenta chestiunii. In primul rind, chiar daca stau in Sillicon Valley si rod capetele creioanelor incercind sa imagineze softuri tot mai complexe, cei mai aiuriti dintre cercetatori trebuie sa imbrace niste haine, sa consume niste alimente si sa conduca niste masini prin insorita Californie.


Sa locuiasca in niste case in constructia carora sunt incluse panouri, caramizi, grinzi si otel si nu soft, sa foloseasca niste autostrazi si poduri care inseamna asisderea bitum, piatra si otel. Preamarirea "softului" i-a facut pe unii sa uite ca fara un "hard" corespunzator, nu ai pe ce "instala" acest "soft".


Ca, pina la urma, te poti lipsi de telefon mobil, laptop si automobil, dar cu siguranta nu te poti lipsi de apa sau hrana. Ca laptele este un produs al fermelor agricole si nu al unei fabrici iar carnea nu rasare in mod miraculous in galantarele magazinelor in urma apasarii unui buton al liniei robotizate de fabricare.


China sau tarile arabe, de pilda, nu au uitat niciodata aceste adevaruri elementare. Iar daca nu produci tu insuti destul de mult "hard" - de la izmene la automobile - atunci trebuie sa le importi. Iar daca nu ai ce vinde in schimb, dezechilibrul balantei comerciale te va scufunda in datorii.


In al doilea rind, sistemul de educatie, chiar in tarile performante din acest punct de vedere, nu mai tine de mult pasul cu cerintele unei economii care a devenit foarte sofisticate si produce mai mult "soft" decit "hard".


Roosevelt a reusit un New Deal trimitind cohortelele de muncitori ratacitori din "hooverville"-uri sa dea la lopata pentru constructia de autostrazi si baraje (cam ceea ce a facut China in ultimul an).


Economia moderna nu mai are nevoie de oameni care sa dea la lopata, are nevoie de oameni tot mai bine educati si tot mai bine pregatiti profesional, insa accesul la educatie si perfectionare a ramas dramatic limitat (consecinta: cresterea fluxurilor de emigratie dinspre tarile sarace, dar cu sisteme de educatie plauzibile, spre tarile bogate, care au deficit de forta de munca bine calificata).


Si asa criza actuala a scos la iveala limitele Noii economii, tot asa cum criza din 1929-1933 a pus in lumina limitele industrializarii.


A dat masura iluziei in care s-au scaldat timp de trei decenii cei care aveau viziunea unor economii in care toata lumea ajunge sa se ocupe de "soft", in vreme ce un soi de mana cereasca face ca "hardul" sa pogoare din cer.


Big Bang-ul speculatiilor impinse dincolo de orice limita a bunului-simt, vinzarea de iluzii a unei prosperitati pe care, de facto, multi traitori in tarile bogate nu si-o mai permit de mult, crearea de false nevoi in dauna celor reale, toate acestea au atins un punct de fierbere vizavi de care nimeni nu a gasit inca solutia pentru a-i cobori temperatura.


Nimeni nu ne spune cum se incadreaza in acest moment Kodak al domnului Toffler, magrebienii de la periferiile Parisului, semianalfabetii care ies de pe bancile liceelor din Bronx si sutele de mii de emigranti saraci care inca se indreapta spre "californiile" prezumtive ale inceputului de secol al XXl-lea.


Cresterea sperantei de viata si imbatrinirea populatiei - cu presiune directa si constant crescuta pe sistemele medicale si fondurile de pensii, de pilda - accentueaza dezechilibrele sistemice intr-un mod nemaiintilnit in istorie. Si sunt doar citeva probleme.


Asa cum am mai scris, actuala criza - chiar daca aparent si-a depasit momentul critic - nu este o criza punctuala, ci o criza de sistem. Sistem care, desi a cintat mereu ode "softului", nu a gasit, paradoxal, mijloacele pentru propria "upgradare".

Sursa: Business24.ro
Articol citit de 4848 ori
Citeste mai multe desprecriza resurse hard soft noua economie big bang

 

acum inteleg de ce nu au facut astia autostrazi in 20 de ani... a

acum inteleg de ce nu au facut astia autostrazi in 20 de ani... au prevazut criza si acum or sa ne dea un harlet si ne punem pe munca...

 

Pentru cesare: Ar mai fi un detaliu; sa existe bani sa va plateas

Pentru cesare: Ar mai fi un detaliu; sa existe bani sa va plateasca:).

 

Domnule Chirovici cu ce vom iesi din criza, cu hardul sau cu soft

Domnule Chirovici cu ce vom iesi din criza, cu hardul sau cu softul? Analiza mi se pare foarte interesanta, cu argumente solide si o viziune macro foarte realista. De ce anume are nevoie Romania de hard sau de soft? Cu hardul e destul de greu ca toate companiile merg in china. Iar cu softul e imposibil mai devreme de 10 ani. La cum se face scoala in Romania nu vad si la cat de pregatiti sunt romanii nu vad cum am putea ajunge o mare forta pe piata resurselor umane instruite.

 

Excelenta analiza, domnule Chirovici. ca de obicei. Ce parere ave

Excelenta analiza, domnule Chirovici. ca de obicei. Ce parere aveti despre acuzatiile aduse FMI, cum ca ar fi contribuit la declansarea crizei, mai mult sau mai putin, pentru a face rost de "clienti"?

 

Aveti o privire de ansamblu cvasiperfecta. Felicitari, dle Chirov

Aveti o privire de ansamblu cvasiperfecta. Felicitari, dle Chirovici.

 

Exista doua modele economice distincte si interdependente care ma

Exista doua modele economice distincte si interdependente care marcheaza economia mondiala. Primul este cel al SUA, caracterizat de o piata interna de bunuri si servicii precum si de un system financiar bancar superdezvoltate, in care productia industriala a inregistrat o scadere accentuate in ultimii 30 de ani, fiind in mare parte externalizata, in goana catre profit, catre tari care pot furniza o fota de munca ieftina si calificata. Prin faptul ca, prin Federal Reserve, tipareste dolarul si implicit contoleaza creditul, SUA poate sa importe oricate produse fara sa-i pese de enormele deficte comerciale externe care s-au acumulat in ultimii zeci de ani. Acleas lucru este valabil si cu deficitul bugatar al SUA, care va ajunge sa depaseasca 2 trilioane de dolari annual si care, in ultima instanta, va fi acoperit cu emise de moneda. Al doilea model economic, total diferit de primul, este cel al Chinei caracterizat de o piata interna redusa si de o activitate industriala si de export extreme de dezvoltata, fapt ce a generat excedente de balanta comerciala importante si, implicit, reserve valutare enorme precum si debitori de marca in randul carora se distinge SUA , CU PESTE 1,7 trilioane dollari. Restul ecomomiilor lumii se incadreaza intre aceste doua extreme. De exemplu Germania, tarile scandinave, Cehia si Polonia sunt mai apropiate de modelul chinez, in timp ce Anglia este mai aproape de modelul American. Ce este interesant este ca cele doua modele nu pot exista unul fara celalalt: China nu ar putea sa produca atat de mult fara existenta SUA care sa absoarba aceste produse. SUA nu si-ar fi permis un sector financiar etat de dezvoltat daca nu ar fi avut jn China, India si alte tari asiatice, sursa de plus valoare pe care sa o achizitioneze cu bani fara acoperire. Stricarea acestui echilibru face ca orice schimbare in actuala paradigma sa duca la prabusirea intregului system, de aceea nu se gasesc inca solutii de iesire din criza. Nimeni nu vrea sa recunosca ca pentru iesirea sustenabila din criza, este nevoie de scimbari profunde in insasi sistemul de propulsie al economiei capitaliste actuale, care este cresterea consumului si implicit, sistemul de valori si de nevoi ale omului. Dupa parerea mea, singura solutie de iesire sustenabila din criza este renuntarea la egoismul exacerbat care domina societatea incepand de la nivelul individului, constientizarea responsabilitatii pe care o avem fata de generatiile viitoare si a obligatiei de a prezerva si inobila mostenirea materiala si spirituala ce ne-au fost transmise de inaintasii nostrii. Omenirea trebuie sa-si gaseasca alte satisfactii care sa-i motiveze indivizii catre creatie, identificarea de noi resurse si spiritualitate. Trebuie sa inlocuim dragostea de material cu dragostea de semeni:copii, vecini, concetateni, conationali, intr-un cuvant OAMENI. Aceatsa transformare va avea sigur loc, dar, tare mi-e insa frica ca ea va surveni dupa o catastrofa, cataclysm sau conflict de proportii epice ce va face ca prea putini oameni sa se mai bucure de efectele ei.

 

Felicitari pentru analiza cuprinzatoare si pentru cursivitatea sc

Felicitari pentru analiza cuprinzatoare si pentru cursivitatea scrierii, doua constante pentru duneavoastra. Se coaguleaza din ce in ce mai mult ideea ca la asa problema globala solutia este individuala si cred ca asa este si rosuit sa fie. Asta nu inseamna ca cei ce pot purta lumina si cei care pot privi in zare trebuie sa se resemneze, din contra! Impartasesc si temerea lui Carol ...
Un proverb tibetan spune: "Desi cu toti privim acelasi cer, nu vedem acelasi orizont!" ... un motiv in plus de speranta si responsabilitate din partea celor ce vad mai bine ...

 

@Weber: daca-mi permiti, in Romania, resursele (atatea cate mai s

@Weber: daca-mi permiti, in Romania, resursele (atatea cate mai sunt), sunt o mostenire a unei societati <<multilateral dezvoltate>>, deci nu au o orientare stricta. In ultimii 20 de ani, ne-am cam batut joc de ele: pentru soft, e suficient sa ne uitam la reforma reformei reformelor invatamantului pentru a ne da seama ca pe termen lung doar cu soft n-o sa putem trai, iar pentru hard, chiar daca s-ar intoarce mana de lucru din vest, tot nu avem cum sa ne batem de la egal la egal cu tari precum China, cat timp la noi munca ramane mult mai scumpa si nici macar fabricile neproductive ale lui Ceausescu nu le mai avem. Nici resurse materiale nu prea mai avem, de altfel. Totusi, cred ca in Romania s-ar potrivi o politica de mijloc, in care sa profitam de ce avem. Putin soft ici, putin hard colo...(intr-un fel. tot o societate multilateral dezvoltata :) ). Ne trebuie insa ceva ce nu avem chiar deloc: o coerenta politica si a masurilor economice (apropos de reforma, reformei, reformei...). Un stat puternic si coerent in sprijinirea sectorului privat productiv (de bunuri si/sau servicii), ar fi cel mai important ingredient. PS: in acest moment, dara ar fi avut infrastructura, Romania ar fi terbui sa teraca la urmatorul nivel: sa renunte la industrii cu valoare adaugata mica, precum textilele si sa treaca la cele cu VA mare, precum constructia de masini, rezolvand astfel, si problemele cu softul (ex: patrarea inginerilor competenti) si cu hardul.

 

Un articol extraordinar. Felicitari domnule Chirovici! Dupa aces

Un articol extraordinar. Felicitari domnule Chirovici!
Dupa acest diagnostic parca e mai usor sa prescrii un tratament...regasirea cailor catre unitate poate fi o solutie dupa un secol XX segregar si infatuat.

 

Numai ca d-l eoc trebuia sa scrie acest articol si sa continue pe

Numai ca d-l eoc trebuia sa scrie acest articol si sa continue pe aceasta directie inca de acum 10 ani, acum este cam tirziu si cu fiecare secunda ne afundam in mocirla fanteziilor bolnave ale tuturor Friedmanilor si Cohen-lor din lume.
Va place su nu dar acum 45 de ani se plecase pe un drum foarte bun, numai ca au vebnit banditii de Petre Roman si gasca sa ne vinda baliverne si apoi acei consilieri USA numiti "asasini economici" sa ne inderpte lucrurile, pe principiul na-ti-o frinta ca ti-am dres-0 !
Restul sunt teorii si onirisme manageriale si marketizate pentru prosti!

 

D-le EOC, nici in anii 20-30 nu a fost o criza de hard, ci tot un

D-le EOC, nici in anii 20-30 nu a fost o criza de hard, ci tot una de soft, vezi schemel Ponzi( Golgman Sachs &comp pe atunci) cu care se lucra si atunci, dar pe hirtie si nu pe laptop! Totulpleaca de la soft si vom avea numai crize din ce in ce mai dese !
mai citit fratilor si renuntati la ignoranta ca argument !

 

Am o problema: Eu cred ca cei care controleaza cu adevarat parghi

Am o problema: Eu cred ca cei care controleaza cu adevarat parghiile stiau si au lasat voit lucrurile sa mearga asa.
China devine incet incet un mare frate al SUA :consumul creste , bursele si creditul chinez e in top, modelul de societate de consum e in plina dezvoltare. daca SUA nu facea aceasta politica , China era fratele mai mare al Coreii de nord. va place Corea de Nord? Cum iti faci din dusman aliat? Cumparandul sau...lasand-ul sa te cumpere! De ce mai exista Coreea de Nord ? Pentru ca China o permite/vrea. De ce ? Pai eu zic ca fac efectiv un studiu de caz , un experiment gigantic cu milioane de participanti .Toti stau pe margine si privesc ce se intampla.Cand si cum se reactioneaza. Vor mai merge vreodata chinezi in aceasta directie? Foarte putin probabil. Si cum nu poti ignora o populatie asa de mare (va amintiti bancul cu ultimul chinez la Moscaova)...La fel si India: nu are servicii de asistenta sociala de stat, trebuie sa te descurci sau ...mori !
Daca ma duc undeva departe si privesc totul global, luand in calcul variantele , s-ar putea sa descopar ca de fapt e un scenariu scris de cei mai tari sociologi si pe care noi il urmam. Isaac Asimov a inventat termenul de "ecuatii psiho-istorice" de tip sociologice. Daca ele si exista?
Eu nu cred in intamplare . Si daca guvernul ala mondial nu exista deja trebuie inventat.
Asta numai cu grija sa nu apara vreun individ de genul "Magarului" care subjuga tot...

 

vor iesi din criza cei care vor cupla cel mai eficient hardul cu

vor iesi din criza cei care vor cupla cel mai eficient hardul cu softul

hard-ul nu-l putem ignora, deocamdata, pana nu ne transformam toti in ingerasi spirituali ... nu e cazul inca, asa ca hardul va mai avea un cuvant de spus ...

softul are valoare numai in raport cu cat de bine da plus valoare hardului ... asa apare hard-ul tot mai inteligent, tot mai maleabil, capabil de a face tot mau mult de a raspunde unor nevoi tot mai sofisticate functie de cat de mult soft putem sa ii bagam pe gat hardului ....

numarul combinatiilor e practic nelimitat! ganditiva numai cate molecule organice diferite cu proprietati tot mai sofisticate se pot face manipuland numai hidrocarburile! sunt milioane de substante chimice, combinatii posibile, organismele vii stau marturie a coplexitatii posibile la care se poate ajunge

biotehnologiile, nanotehnologiile dar bazate pe mecanica organsmelor vii la scara moleculara nu asa cum se chiniue acum cu roti dintate nanometrice ... astea vor reprezenta viitorul de aur al omenirii ...

consum redus si eficient de resurse materiale ... de hard .. consum redus si eficient de energie, la partea asta organismele vii bat la poponet toata tehnologia secolului XX ...

si pana la urma descoperirea unui lucru elementar, ca un om pentru a fi fericit daca e lasat in pace si nu e tras in toate partile, exploatat, infometat, terorizat, manat cu biciul razboiului si al lipsurilor materiale de colo colo pe fata planetei se multumeste pana la urma cu foarte putine resurse! un acoperis deasupra capului, un pic de haleala, sotie/sotii + copii, si gramada de prieteni cu care sa se distreze nonstop stand cu burta la soare!

nu are nevoie de mai mult!