Cand doctorul Ciomu ne opereaza de criza

1. Nu are rost sa (re)capitalizezi Eximbank, pe ideea ca vei relansa exporturile. Marea problema a exportatorilor sunt COMENZILE (mai precis anularea acestora ca urmare a diminuarii severe a consumului in Uniune) si nu CAPITALUL. In plus, aceeasi entitate bancara, pentru aceleasi motive - un deficit comercial urias care rezulta dintr-o diferenta descalificanta intre amploarea importurilor si subtirimea exporturilor (nu mai vorbim de primitivismul sctructural al ultimelor) - a mai fost capitalizata consistent in anul 2005.

Rezultatul? Deficitul comercial a atins un nou record; asta pentru ca inainte de bani ai nevoie de INSTRUMENTE DE LUCRU  si de specialisti. Cred ca pentru multi "experti" nici macar nu este limpede job description-ul acestei institutii in peisajul comercial-bancar. Poti sa afirmi senin ca te vei reorienta spre alte piete doar daca nu ai exportat nici macar scobitori la viata ta. O reconfigurare reala a geometriei de export - chiar daca ar fi posibila in contextul crizei GLOBALE- dureaza ani si nu luni de zile.

2. Nu are nici un rost, la fel, sa capitalizez CEC pentru a sprijini IMM-urile (teoretic) in absenta unui instrumentar de lucru adecvat. Mai precis, ce va face CEC (mai nou si "bank" in coada)?! Va acorda credite cu dobinzi mai mici? Si atunci cine va bonifica dobinda si prin ce sistem financiar, de vreme ce nu se sufla o vorba despre asta? Ce instrumente financiare specifice IMM-urilor are puse la punct CEC, in vreme ce bancile comerciale concurente lupta de ani buni pentru acest segment eterogen oricum de clienti? Intrebari retorice, fireste.

Carul este deja pus inaintea boilor (metaforic, desigur). Timp in care mii de firme trag obloanele sau isi comprima activitatea. Iar IMM-urile care au apelat DEJA la credite (in euro mai ales) in anii anteriori intra accelerat in insloventa. Probabil ii va salva CEC Bank printr-o reteta miraculoasa.

3. Nu poti sa cresti indirect costul locului de munca prin majorarea contributiei sociale, chiar daca bugetul asigurarilor trebuie cirpit pentru ca a fost nerealist croit din start. Pentru ca asta inseamna indemn la munca la negru, evaziune si chiar concedieri, iar ce cistigi (virtual) pe mere, cheltuiesti pe pere. Dimpotriva, pentru a incuraja patronii sa MENTINA locurile de munca in conditii de comprimare economica, trebuie reduse presiunile de orice fel si nu strinsa menghina.

4. Nu te obliga nimeni la inceputul anului sa faci declaratii de nici un fel vizavi de posibilele imprumuturi pe care le vei contracta - si era clar ca ai nevoie macar de o suma undeva intre 7 si 10 miliarde DOAR pentru deficitele previzibile - nici pro FMI, nici contra FMI. Comisia Europeana nu poseda propriile mecanisme de monitorizare preventiva (toate statele UE sunt membre ale FMI). In conditiile in care "prognozele" Comisiei de specialitate de la Bucuresti nici macar nu le baga cineva in seama - dupa un milion de "chifle" care mai de care - nu exista nici un furnizor de expertiza interna credibil.

In aceste conditii, intii faci riguros socotelile si apoi lansezi o discutie publica pe aceasta tema. Iarasi, am senzatia ca anumiti domni habar nu au cu ce se ocupa, fiecare in felul ei, institutii cum ar fi FMI, BERD, BEI, etc. si cam care sunt modalitatile de accesare si folosire a potentialelor credite obtinute. Si - atentie! - cam cit dureaza negocierile si accesarile propriu-zise de transe de imprumut. Numai domnul Ciorbea s-a laudat ca a incheiat, in 1997, in doar trei luni un acord cu FMI, inghitind fara lamiie supa domnului Poul Thomsen; am simtit cu totii in perioada 1997-1999 ce-a iesit din asta.

5. Un deficit angajat atit de strins - cum a fost cel pe baza caruia a fost construit bugetul de stat  - suna bine in urechile negociatorilor Fondului, carora cuvintul magic "austeritate" le este cel mai drag din lume. Numai ca trebuie sa traiesti cam pe alta planeta daca intr-adevar crezi - ca economist - ca il vei si respecta, adica vei realiza efectiv VENITURILE programate si CHELTUIELILE planificate. Eu, unul, am intrat pentru prima oara in cladirea FMI din DC in urma cu cincisprezece ani, invitat de Agentia pentru Informatii a SUA (USIA).

Nu stiu ce facea domnul Pogea pe atunci - cu tot respectul pentru domnia-sa - si poate ca e mai bine pentru linistea mea ca cetatean roman nici sa nu stiu. Doar ca imi fac datoria sa-l previn ca baietii aia nu inghit gogosi iar cu ei - domnul Tanasescu poate sa-i explice mai bine -  se discuta cu laptopurile in fata, pe numere si nu pe vorbe.

Ma opresc aici - as putea sa mai insir inca zece bilbe si lucruri care unui om care traieste in lumea reala ii provoaca stupoare si pe care le-am auzit in ultimele luni. La care se adauga o foarte grava problema de comunicare, care induce un grad si mai mare de confuzie, in vreme ce viitorul fost purtator de parole lupta prin discoteci (impotriva agentilor secreti ai crizei, probabil).

Dar concluziile sunt clare: Romania nu are la aceasta ora un plan anticriza coerent, nu s-a reusit capacitarea sinergiilor nationale - specialisti din partide, patronate, sindicate, think-tank-uri independente, etc, - chiar daca noi nu avem un Rand Corporation, din nefericire. Asta in conditiile in care suntem cu apa la nari iar din aprilie va incepe valsul.

Istoria tragico-picanta - in Balcanii nostri si tragediile devin pina la urma subiect de "bancuri" - nu a retinut diagnosticul care l-a adus pe masa de operatie pe nefericitul pacient al "celebrului" doctor Ciomu. Dar a retinut aberantul rezultat al bisturiului "medicului" cu pricina. Daca lucrurile vor continua asa la Palatul Victoria, tare mi-e teama ca soarta economiei romanesti va fi asemanatoare cu a pacientului susmentionat. Iar pretul va fi pe masura. Dar  vorba aceea, noi cu noi, ei cu ei.