Capitalismul: bun sau rau?!

Marti, 17 Martie 2009, ora 22:59
7000 citiri
Capitalismul: bun sau rau?!

Niciodata capitalismul nu a fost mai mult pus in discutie ca SISTEM in ultimele doua decenii, adica dupa implozia URSS si a sistemului planificat, in ansamblu, ca incepind cu vara anului 2008. O suscesiune de crize care a culminat cu ultima - cea mai dura - a virit munitie un pustile tuturor inamicilor ideologici ai acestuia.

In primul rind, cred ca ar fi interesant sa ne intrebam despre ce fel de capitalism vorbim? De aceea eu, unul, am preferat intotdeauna, ca terminologie, folosirea sintagmei economie de piata libera decit a cuvintului "capitalism", drag secolului al XlX-lea.

Atit Brazilia sau Paraguayul, cit si SUA sau Suedia, de pilda, sunt state capitaliste, ca structura a economiei. Asemanarile intre ele - din toate punctele de vedere - sunt foarte vagi.

De aceea au fost consacrati o serie de indicatori care pun mai exact un diagnostic decit catalogarea abrupta a unei economii/societati ca fiind sau nu capitalista; vorbim de gradul de libertati economice (mult mai mare in SUA sau Regatul Unit decit in Brazilia sau Romania), de FUNCTIONALITATEA economiei (cu criteriile sale specifice), de gradul de echitate sociala, adica de modul in care se distribuie/redistribuie avutia creata/atrasa in interiorul unei natiuni (coeficientul Ginnie, de pilda), de indepedenta Justitiei si de coerenta legislativa, de eficienta institutionala, etc.

Mereu economia mondiala a avut cicluri de flux/reflux. O criza majora a fost, de pilda, atunci cind Regatul Spaniei, datorita coloniilor sud-americane, a invadat continentul european cu atit de mult aur si mai ales argint, incit a provocat o criza monetara generalizata.

O criza de sistem a fost si aceea cind speculatiile anapoda pe bonurile cailor ferate mai ales au provocat, in 1847, un crah la marile burse de pe batrinul continent.

Marea criza a intrat in istorie sub aceasta denumire (desi durata ei a fost relativ scurta, intre 1929 si 1933) pentru ca s-a globalizat rapid - economiile nationale erau mult mai interdepedente decit in trecut - aparuse radioul care permitea si analfabetilor sa "asiste" la dezbateri publice iar crahul financiar venea sa se adauge ranilor inca proaspete ale Marelui Razboi.

Dar nu era nici prima - si, din pacate, urma sa fie nici ultima - criza de proportii.

Din toate punctele de vedere, ceea ce numim, generalist si simplist, capitalism, a cunoscut, de-a lungul "nasterii" sale oficiale, incepind cu industrializarea - care apare in nordul Angliei/sudul Scotiei spre finele secolului al XVlll-lea - numeroase scoli de gindire, flux si reflux al interventionismului de stat (si nu doar din cauza alternantei la puterea politica a stingii/dreptei), cresterea sau descresterea gradului de reglementare, etc.

Viziunea asupra a ceea ce numim protectie sociala s-a schimbat - in bine - in ultimul secol chiar si statele cele mai neaos "liberale". Karl Marx plingea de mila copiilor exploatati in fabrici de capitalisti verosi.

Dar acelasi Marx - de provenienta mic-burgheza urbana - habar nu avea ca viata unui copil in mediul rural, in acele vremuri, era mult mai grea; erau trimisi in fabrici copiii care erau socotiti prea plapinzi pentru munca mai dura din agricultura.

Viata proletariatului londonez de la jumatatea secolului al XlX-lea ar face parul maciuca unui cotemporan din UE. Numai ca viata unui taran de Sussex din aceeasi perioada era inca si mai grea.

Unii observatori sugereaza ca exemplele Chinei, Indiei sau ale unor tari islamice ar fi o alternativa paluzibila, invocind dinamica de netagaduit a acestor economii.

Putem privi lucrurile din acest unghi, la fel cum pentru unii intelectuali interbelici URSS era o alternativa la sistemul capitalist din tarile lor? Este la fel de gresit si astazi, ca si atunci.

Dinamica Indiei sau Chinei s-a bazat COVIRSITOR pe dinamica globala, nu invers. Marxistii care cu pipa-n gura faceau politica prin cafenelele Parisului ar fi trebuit sa traiasca macar un an in fericita tara a lui Stalin sau in aceea la fel de fericita a lui Mao.

Deci dincolo de critici retorice la adresa unui sistem despre care nimeni nu pretinde oricum ca ar genera raiul pe pamint, cred ca ar trebui sa analizam cu mai multa atentie care sunt LECTIILE actualei crize si unde anume s-a gresit dramatic in ultimele decenii.

Concluziile recentului summit G20 cred ca au fost corecte si le vom rezuma pe scurt:

1. Absenta reglementarilor pe pietele financiare a avut consecinte grave, mai ales in conditiile vitezei lumii afacerii de astazi (as adauga eu ca hiperreglementarea risca sa provoace blocaje cu consecinte la fel se serioase).

2. Institutiile financiare internationale - FMI&BIRD  - trebuie reformate pentru a-si asuma efectiv rolul de preventie/interventie.

3. Intr-o lume a interdependentelor tot mai accentuate, este important ca reglementarile sa fie adoptate GLOBAL, pentru a nu crea "oaze de nonreglementare" de unde sa emane "toxicitatea" spre celelalte zone. Daca SUA, de pilda, adopta reguli de joc strinse, nimic nu ne spune ca o parte din capital nu ar "fugi" spre zone mai prietenoase.

4. Pozitia "arbitrilor" jocului economic - banci centrale, comisii, agentii - trebuie intarita iar coruptia care conduce uneori la cumpararea acestor arbitri de catre jucatorii pietei sa fie cit mai limitata cu putinta.

Este limpede ca nu doar un punct de vedere ideologic/doctrinar a determinat o anumita pozitie a administratiei americane fata de reglementarea pietelor financiare, ci si interventia unor lobbby-uri suficient de puternice.

5. Dezvoltarea unei etici - daca nu si a unei morale - a afacerilor care sa "umanizeze" actuala cultura de corporatie, cultura care naste monstrii capabili sa sacrifice tot pentru un contract urmat de un bonus. Poate suna pretios/pretentios, dar un capitalism lipsit complet de etica si morala este o jungla si nu o lume in care sa-ti doresti sa traiesti.

Economia globala va depsi aceasta criza, asa cum le-a depasit si pe celelalte. Economia de piata - cu toate nuantele ei - este departe de a-si fi epuizat valentele iar fiecare criza a constituit totodata si o lectie pentru prezent/viitor si a nascut premizele schimbarii.

Mai dure ca si consecinte si mai durabile in timp se pot dovedi insa, in conditiile de astazi, derapajele politice. Renasterea nationalismelor - a se vedea IRA in Regatul Unit sau ETA din Spania (ca si agitatiile din Catalonia), asprirea discursului Ligii nordului din Italia, etc - incetinirea marilor proiecte geopolitice (cel Unional, de exemplu), renasterea unei extreme stingi turmentate si lipsite de viziune doctrinara, radicalizarea unui segment al populatiei si atragerea lui spre extremisme de tot felul, izbucnirea fanatismului religios, totate acestea sunt pericole mai mari decit criza insasi.

In 1933 economia isi revenise din criza; dar monstrii politici care s-au nascut din aburii supei saracilor au condus omenirea la a doua conflagratie mondiala.

#bani, #capitalism, #criza, #sistem , #Editorial