Cat de ingrijorati trebuie sa fim?

Joi, 10 Aprilie 2008, ora 09:42
5691 citiri
Cat de ingrijorati trebuie sa fim?

Un diagnostic macroeconomic sever al agentiei de rating Fitch si avertismentele formulate vizavi de evolutia economiei mondiale de conducerea FMI, alaturi de inerentele tensiuni ale unui an electoral au ridicat in ultimele zile temperatura discutiilor publice referitoare la tintele ambitioase pe 2008 ale administratiei de la Bucuresti. Cit de ingrijorati ar trebui sa fim, de fapt?

Este

limpede ca anul in curs este unul mai dificil decit cel precedent pentru

economia romaneasca - si pentru cea continentala si/sau globala, de altfel. FMI

a procedat in ultimele luni la trei revizuiri consecutive ale previziunilor de

crestere iar parerile analistilor indepedenti - de la dl. George

Soros la dl.Tim Badley - sunt dramatic impartite.

Daca

primul, de pilda, este sumbru si vorbeste de o recesiune globala comparativa cu

Marea Criza din 1929-1933, cel de-al doilea subliniaza ca efectele cutremurului

financiar cu epicentrul in SUA tind deja sa se stinga incepind cu al treilea

trimestru al anului 2008.

Pe cine ar trebui sa credem? Revenind in plan intern,

aceeasi intrebare: ar trebui sa-i credem pe analistii de la Fitch, care au

ridicat riscul macroeconomic pentru tara noastra, privind spre volumul

creditelor si spre cursul de schimb, sau pe guvernatorul BNR, dl. Mugur

Isarescu, cel care ne explica faptul ca actualul curs "este mult mai

sustenabil" iar "sistemul bancar este suficient de solid pentru a

evita riscul de sistem"?

Fara a fi

excesiv de optimisti, tindem sa consideram ca diagnosticul Fitch a fost unul

priprit iar predictiile sumbre ale domnului Soros nu au acoperire in realitatea

economica (deloc trandafirie, dar nu catastofica).

A

supraestima efectele "gripei americane" asupra Romaniei este la fel

de gresit cu a le subestima, cum s-a intimplat in ultimul trimestru al anului

precedent, cind administratia centrala parea anesteziata vizavi de aceste

influente. Si avem cel putin citeva argumente.

Romania

se afla in al optelea an consecutiv de crestere economica robusta (chiar daca

ramin niste tare structurale semnificative de tipul deficitului de cont

curent). Inflatia este mai nervoasa, dar tot cu o singura cifra se scrie.

Sistemul bancar a inregistrat o crestere exponentiala a creditelor/clientilor

mai ales pe segmentul de retail, dar intr-o tara cu somajul cvasiinexistent si

cu refexele consumatorilor de buni-platnici, riscul intrarii in vire este ca si

nul.

Societatile financiare nonbancare (SFN), care prin lipsa de prudentialitate

au provocat atitea probleme in SUA, nu sunt prezente consistente in Romania iar

bancile au sisteme prudentiale socotite de unii observatori chiar excesive.

Fondurile de investii nu si-au amputat sever portofoliile, ba chiar apar

jucatori noi pe piata.

Segmentul imobiliar gifie deja sub povara unor cresteri

aparent nefiresti si este posibil sa mai apara corectii pe ici, pe colo, dar

este departe de "spargerea unei bule".

Asadar nu

credem ca exista riscuri majore de derapaj intr-o directie sau alta, insa economistii

si administratorii trebuie sa aiba nervii mai tari in 2008 decit in 2007,

pentru simplul motiv ca traversam o zona de turbulenta mai accentuata iar

evolutiile sunt mai nervoase.

Pot fi perioade cu evolutii - temporare - mai

nefavorabile atit la nivelul bursei monetare, cit si la nivelul bursei de

valori. Dar nu credem ca aceste evolutii vor forma, la un moment-dat, un trend

pe termen mediu.

Pe de

alta parte este limpede administratia trebuie sa fie mai strins la punga, in

conditiile in care agenda politica incinsa naste tentatia unor "mite

electorale" iar bancherii - atit

cei ai bancii centrale, cit si cei ai bancilor comerciale - trebuie sa fie cu

ochii-n patru si sa nu astepte prea curind vreo relaxare a politicii monetare.

Probabil ca vom asista la o noua

corectie a dobinzii de referinta pina la finele verii, dobinda care va atinge

pragul de 10 la suta, urmind ca la toamna, in functie de evolutiile

interne/externe sa devina posibila o coborire a acestui prag intr-o varianta

optimista.

Mai

ramine o intrebare de bun-simt: de ce expertii de la Fitch au o asemenea

perceptie? Raspunsul este simplu, credem noi - intr-o lume intunecata de norii

crizei americane, cind si vreo citiva giganti bancari au inceput sa stranute,

exista tentatia exagerarii sau, cum se zice, "a punerii raului

inainte".

Cind apar crizele, Casandrele isi intra in rol, pe ideea ca mai

bine se inseala decit un investitor sa le reproseze ulterior ca nu si-au

formulat corect predictia vizavi de un ecosistem economic sau altul. Se

intimpla si la casele mari...

Comentariu de Eugen

Ovidiu Chirovici