Daca din punct de vedere politic razboiul din Georgia a virit diplomatia mondiala cu picioarele in apa rece, din punct de vedere economic, aparent paradoxal, efectele par a fi nule. In vreme ce ministri de externe ai tarilor NATOse intrunesc pentru a formula o viziune comuna vizavi de gestul Federatiei Ruse , nici pretul petrolului si nici alte imponderabile majore pentru pulsul economiei globale nu dau semne de nervozitate la marile burse.
Economia mondiala pare sa fi digerat rapid si fara efecte secundare conflictul militar/diplomatic ce opune de citeva zile bune famelica armata georgiana batalionelor rusesti.
Ciinii razboiului nu mai pot musca din evolutiile financiare?
Sigur, nu este deloc asa. Numai ca desi desfasurat intr-o arie-cheie din punct de vedere al circuitelor energetice - zona Caspica-Marea Neagra - conflictul georgian a avut, inca de la inceput, o desfasurare predictibila iar analistilor si consilierilor nu le-a fost greu deloc sa-si faca temele corect. Cel mai mare dusman al economiei - imprevizibilitatea - a lipsit din aceasta ecuatie.
Nu stim inca ce l-a determinat pe Saakasvili - cel care-si molfaie cravata in timp ce vorbeste misterios la telefon - sa traga cu alice-n ursul de la Rasarit. Nu are rost sa ne jucam nici de-a psihanalistul Jung, nici de-a imbatabilul agent 007 James Bond. Dar era limpede ca rusii vor riposta iar aceasta riposta va spulbera asa-zisa armata georgiana.
Pecedentul kosovar a deschis o cutie a Pandorei din punct de vedere al dreptului international, precedent de care vulpile batrine de la Moscova au stiut sa profite. Diplomatii si specialistii in drept international public sunt inca in cautarea unor terminologii si reflexe potrivite acestei stari mai degraba de facto decit de jure.
Putini analisti se asteptau, cred eu, ca liderul georgian sa-si incinga fruntea cu o banderola a la Rambo, sa arunce-n aer gazoducte si oleoducte si sa inceapa gherila urbana.Si mai putini se asteptau ca parasutele trupelor NATO sa pluteasca pe cerul de la Tbilisi.
Riposta diplomatica a Frantei si Germaniei, nucleul dur al UE - dincolo de un ton mai aspru sau mai moale - s-a inscris si ea in limitele predictibilitatii, de vreme ce Europa de vest este dramatic dependenta energetic de Rusia si, in adincul sufletului, nu doreste sa-si sacrifice relatiile privilegiate cu Moscova pentru un presedinte aventurier si scapat poate si din haturile "prietenilor" din Washington DC.
Administratia americana, pe de alta parte, are nevoie de Rusia in grava chestiune iraniana si in zona turbulenta a Afganistanului. De asemenea, in pofida unei stari emotionale adesea exacerbate de massmedia, interventia militara s-a inscris in limite "rezonabile" - nu am avut, macar pina acum, de-a face cu atrocitati de tipul jugoslav, cu purificari etnice, masacre in masa si gropi comune: Rusia a pastrat friiele, lasind loc de dialog.
Efectele economice pot sa se vada, insa, pe termen mediu si lung, in functie de ceea ce va urma.
Lectia georgiana poate sa grabeasca acele proiecte menite sa reduca dependenta energetica a UE de Rusia, intarind relatia transatlantica. In cazanul vrajitoarelor care sunt Balcanii Eurasiei - o adevarata "pusculita" energetica a secolului al XXl-lea - s-a demonstrat ca Rusia poate oricind inaspri tonul si juca mai dur decit in ultimul deceniu si jumatate.
Ucraina, unul din pivotii-cheie ai politicii transatlantice din regiune - poate cel mai important - are toate motivele sa-si piarda somnul si sa-si clarifice mai rapid optiunile pentru viitor, de vreme ce summitul NATO de la Bucuresti nu i-a adus rivnita invitatie de aderare la Alianta.
Inca o data - a se vedea interventia americana in Irak din 2003 si evolutia pretului mondial la titei din acea perioada - se dovedeste ca temperatura economica nu creste neaparat proportional cu aceea militara, diplomatica sau politica.
Crizele economice isi contin propriile cauze/resorturi si condottiertii finantelor nu fredoneza neaparat aceleasi arii ca liderii partidelor politice sau sefii de guvern.
