Criza, runda a doua

Criza incepe sa paraseasca domeniul strict
financiar-bancar - lasind in urma cadavre, mari mutilati si imobilizati la pat
in sanatoriile guvernamentale - si coboara spre economia reala: fabrici, firme
de servicii, lanturi de magazine. Bilanturile trimestriale ale companiilor
arata ca dupa razboi iar estimarile pentru viitor sunt inca si mai sumbre, mai
ales in Europa de vest.

Primul
semn prevestitor de recesiune este diminuarea vinzarilor, ca urmare a stresului
social, pierderii increderii in viitor si reducerii - pe anumite segmente - a
puterii de cumparare si a creditului de consum. In mod normal, oferta trebuie
sa urmeze tendinta cererii: si producatorii/importatorii incep sa-si ajusteze
productia (in aceste circumstante, scaderea abrupta a pretului titeiului, de
pilda, este mai degraba un semn rau - industria va consuma mai putin, adica isi
va diminua productia).

Reducerea volumului de bunuri si servicii  - comprimarea productiei - poate avea ca
efect, in functie de amplitudine si durata, concedieri semnificative. Cei
concediati dispar sau aproape dispar ca subiecte de consum iar presiunea pe
deficite creste. Se intra in spirala recesiunii.

Cam
acesta este, pe scurt, mecanismul unei crize "clasice" - criza
financiara a fost una "atipica" prin cauzele care au provocat-o si
prin forta cu care s-a facut simtita de asta data, dupa
"avertismentele" din 1995, 1997, 1998 si 2001.

Criza financiara
preseaza asupra monedelor, sistemelor de dobinzi si lumii bancare. Criza economiei
reale are efecte mult mai ample si mai de durata, inclusiv in plan social. Iar
mijloacele de interventie ale administratiei (guvern, banca centrala, etc) sunt
mai reduse. Poti sa viri o pastila de 700 de miliarde de dolari pe gitul unui
pacient in agonie si sa speri, macar pe termen scurt, ca ai rezolvat problema.

Dar nu poti sa te transformi in cumparator de camasi, excursii, programe de
calculator si utilaje chimice pentru a mentine productia si a stopa eventualele
concedieri. Iar o relaxare fiscala si/sau o ieftinire a creditelor - pentru a
injecta, eventual, bani in economie - 
este exact ceea ce nu te lasa sa faci criza financiara. Trebuie sa bei
cupa amara a comprimarii economice pina la fund si sa veghezi ca inflatia si
neincrederea sa nu erodeze si mai mult lucrurile si sa prelungeasca boala.

Cel putin
trei trimestre de acum inainte economia UE va insemna "singe, sudoare si
lacrimi". Administratiile nationale din zonele atinse de "plaga"
se vor face luntre si punte ca unele afaceri sa nu le scape printre degete,
prin relocari in zone mai sigure, sporind presiunea pe rata somajului.

In
asemenea vremuri, vechea zicala "frate, frate, dar brinza-i pe bani"
devine actuala iar coeziunea comunitara scade odata cu banii
contribuabililor/electorilor.

S-a discutat mult in aceste zile despre
efectele crizei/crizelor asupra Romaniei. Atitudinile
au oscilat de la o euforie ciudata pina la un sentiment catastrofic
nejustificat. "Vaccinat" in anii 1997-2000 contra maladiilor fatale,
asanat de arierate incepind cu anul 2000, cu reguli prudentiale solide si un
instrumentar mai degraba "clasic" decit "futurist"(ne
referim la derivatele numite "toxice" in acest interval), sistemul
bancar din Romania nu avea cum sa fie atins grav de criza cu epicentrul in SUA.

Nu inseamna ca este Fat-Frumos din lacrima, pur si simplu are alt set de
probleme (marje prea mari de lucru, mediu prea putin concurential, personal
slab pregatit pe alocuri datorita expansiunii rapide, speculatii amatoresti,
etc).

Asa ca nu
este de mirare ca am scapat oarecum neatinsi - pina acum - mai ales ca BNR a
tinut foarte ferm miinile pe volan si a contracarat prin mesaje clare semnalele
unor observatori atinsi de o inutila (nu neaparat si inocenta) isterie.

Insa
efectele crizei economice pot fi mai dure. Mai bine de doua treimi din exportul
nostru merge in UE iar acolo consumul/vinzarile scad. Pe marile piete - SUA,
China, Rusia - avem o prezenta nesemnificativa si nici acolo lucrurile nu merg
bine. In conditiile in care deficitul comercial este deja o
problema cronica, ea s-ar putea sa devina acuta in 2009. Iar deficitul preseaza
pe moneda.

De asemenea, Romania este inca sever dependenta de
capitalul investitional strain pentru a-si mentine ritmul de dezvoltare
preconizat (macar 6 la suta crestere a PIB pentru anul viitor). Cum companiile
mai degraba isi restring activitatea in Vest, anumite planuri investitionale
pot fi aminate sine die.

Nu putem nici ignora faptul ca peste 3 milioane de
romani sunt angajati in Italia, Spania, Germania sau Franta - toate atinse de
probleme, alaturi de Marea Britanie sau Irlanda. Romania, care acum are o rata
a somajului foarte redusa (datorita acestui debuseu extern) se poate confrunta
cu repatrieri semnificative si o crestere a somajului.

In aceste
circumstante - asa cum scriam inca din vara - anul 2009 va fi unul mai dificil
si mai volatil pentru noi chiar decit 2008. Digerarea completa a lectiilor
crizei financiare de catre mediul bancar si limitarea efectelor crizei
economice de catre administratie este provocarea anului viitor. An in care se
intra in circumstante nu prea favorabile dupa un turnir politic ce se anunta
singeros si o avalansa de promisiuni (care inseamna bani) complet nerealiste
avind in vedere circumstantele.

Analiza de Eugen
Ovidiu Chirovici.