De ce nu a intrat leul in cura de slabire?

La inceputul anului trecut, cind am riscat o prognoza vizavi de evolutia monedei nationale in raport cu euro, mai multi colegi de breasla m-au considerat excesiv de optimist. Imi asum acest risc si iata, la inceputul lui 2010. Pentru ca si in intervalul urmator, cred eu, leul nu va intra intr-o cura de slabire.

Incepind cu ultimul trimestru al anului 2009, pe fondul unui declin sever al Produsului Intern Brut, un intreg cor antic a inceput sa deplinga soarta monedei nationale si sa-i prevada un imediat viitor sumbru. S-a pomenit si de un curs de circa 5 lei pentru 1 euro pina la finele anului.

Acum, cind putem face socotelile, vedem ca si in 2009 leul ca fost campion in privinta randamentelor economiilor personale. Voi incerca sa explic de ce situatia nu se va schimba in 2010, desi vom continua sa traversam, macar doua trimestre, o perioada de turbulente economice deloc mici ca intensitate.

Sa le luam pe rind.

Declinul consumului - pe o piata sever dependenta de importuri, de la cele energetice la cele alimentare - a redus (inclusiv) cererea de valuta.

Presiunea pe leu s-a diminuat pe masura ce importurile isi amputau nivelul.

Chiar daca in 2010 prognozele iau in calcul o usoara crestere a consmului (mai ales incepind cu semestrul al doilea) aceasta crestere nu va fi suficient de robusta pentru a asista o majorare consistenta a importurilor comparativ cu anul trecut, deci o majorare a cererii de valuta din partea firmelor importatoare.

Intrarile de valuta, pe de alta parte, vor fi mai mari in 2010 din cel putin trei surse.

Prima: transele de imprumuturi de la FMI&UE, blocate in ultimul trimestru al anului trecut.

A doua: investitiile straine directe vor creste, conform unor estimari obiective, cu circa 7-9 la suta comparativ cu anul trecut.

Pe masura ce Europa de vest isi revine din criza (iar primele patru locuri in privinta investitiilor sunt ocupate, in tara noastra, de state UE), se reia procesul investional, green-field, cumparare de active sau sporirea capitalurilor unor investitii deja demarate in anii anteriori.

A treia: banii trimisi de romanii din strainatate au cunoscut un declin in 2009, dupa un trend ascendent constant incepind cu 2000, primul an in care aceste sume devin suficient de semnificative pentru a fi luate in calcul intr-un tablou general al economiei.

Incepind cu 2010 - si semnele au aparut deja - trendul crescator se va relua, tinzind sa egaleze nivelul anului 2008.

Pe de alta parte, Banca Nationala a Romaniei nu dispune doar de o rezerva valutara suficient de consistenta pentru a descuraja atacurile de tip speculativ - a demonstrat deja acest lucru in 2009, cu prisosinta - ci si de o politica de natura sa mentina stabilitatea monetara in vederea marelui obiectiv care este introducerea monedei euro.

Zona de expertiza cumulata la Banca Centrala este, am putea spune, unsa cu toate alifiile.

A traversat crizele succesive de hiperinflatie ale anilor '90 (cu un record maxim in anul 1994, cind rata inflatiei a fost de aproape 300 la suta), a absorbit socurile unor rasunatoare falimente la finele acelorlasi ani, si-a rodat suficient mecanismele de interventie rapida pentru descurajarea speculatiilor pernicioase, pe de-o parte si aprinderea vreunui bec rosu in sistemul bancar comercial, pe de alta.

Toate tentativele unor trezorerii comerciale de a "juca" masluit contra leului, in speranta unor profituri mari si imediate, au fost sistematic demontate de arsenalul BNR, fara macar ca institutia sa uzele de "armele grele" care, conform legislatiei, se afla in rastelul sau.

Am toate motivele sa cred ca aceasta lectie a fost deplin insusita de jucatorii de pe piata si ca lectiile lui 2009 au fost pe digerate si insusite.

Cred, asadar, ca leul va traversa fara emotii majore ultimele unde de soc ale crizei pe care o traverseaza tara noastra, alaturi de economia globala, incepind cu finele anului 2008 si ca moneda nationala va ramine si in acest an campioana randamentelor pentru economiile personale (calculele firmelor vizind moneda in care sa acceseze credite sunt mai complexe, in functie de activitate, durata, etc; nu firmelor se adreseaza demersul de fata, ci persoanelor fizice care decid in ce moneda isi pastreaza economiile personale).

Mare miza "bancara" a acestui an, cred eu, nu va fi lupta impotriva unei potentiale deprecieri abrupte a leului, ci politica de dobinzi. Asa cum am mai afirmat in dese rinduri, sistemul bancar comercial din tara noastra lucreaza, inca, la o amplitudine a marjei care introduce efecte perverse grave in economie.

Ne referim la evolutia preturilor (dobinzile se regasesc in preturi, adica in inflatie), la descalificarea competitionala in raport cu competitorii exerni, care au acces la credite mai ieftine, la un anumit comportament abuziv in raport cu un consumator de produse financiare (comisioane, conditii), etc.

Aici revine Bancii Centrale un rol-cheie (si) in acest an, care, in mod normal, ar trebui sa fie unul de reluare a cresterii economice, chiar daca la un nivel, deocamdata, modest. Reluarea procesului de creditare a economiei reale si un sistem de dobinzi acceptabil sunt ingrediente absolut necesare atunci cind vorbim de relansare.