Dupa tsunami urmeaza furtuna financiara?

Marti, 15 Martie 2011, ora 22:50
6144 citiri
Dupa tsunami urmeaza furtuna financiara?

Oamenii de stiinta ne asigura ca radiatiile centralei nucleare de la Fukushima nu pun in pericol sanatatea globala, macar deocamdata. In schimb avem motive sa credem ca dezastrul japonez va afecta o economie mondiala ce gifiie inca dupa criza din 2008-2010.

Economia nipona este cea de-a treia mare economie a lumii, dupa SUA si, recent, China. Desi a fost depasita in 2010 de aceea din urma, ramine discutabil daca acest colos financiar a fost cu adevarat detronat de pe locul al doilea.

In primul rind, ea a fost mult mai afectata de recenta criza mondiala - fiind mai conectata la fluxurile internationale speculative - decit China.

Fara dezastrul de acum citeva zile anul 2011 ar fi putut sa o ridice la pozitia initiala.

In al doilea rind, economia nipona este mult mai sofisticata din punctul de vedere al contributiei stiintifice si tehnologice decit cea chineza.

Nu am mentionat cele de mai sus pentru a paria pe unul sau altul dintre titanii Asiei, in ceea ce priveste viitorul.

Ci doar pentru a sublinia uriasul rol pe care Japonia il joaca in complicatul puzzle financiar/comercial global. Relativ lipsita de resurse proprii,

Japonia este unul dintre marii importatori. Orice diminuare a importului nipon este o catastrofa pentru toata lumea - la fel ca America.

De asemenea, Japonia este un conglomerat financiar ale carei banci de investitii sunt legate ombilicar de sistemul global.

Orice "virus" strecurat in softul nipon se propaga mai devreme sau mai tirziu in sistem (este valabil si pentru moneda nationala, a treia moneda ca importanta, dupa dolar si euro).

Mai este un aspect, mai putin luat in seama de specialisti. Este vorba de sistemul de mentalitati, sistem vizibil si in modul de producere/gestionare a avutiei.

Si merita sa ne referim la macar doua componente ale acestuia. Prima se refera la modul in care functioneaza paradigmatic intreaga societate nipona.

La fel cum doctrina Yoshida a consacrat in anii postbelici un anumit tip de dezvoltare, vechea istorie japoneza a consacrat un concept unic in lume, sintetizat de cuvintul "armonie".

Mai precis, din punct de vedere "oficial", toata viata nipona - economica, sociala, politica - este caracterizata de o nestirbita armonie. Noi, europenii, mai degraba am sintetiza acest concept prin "ascunderea gunoiului sub pres".

Din acest unghi, societatea nipona este exact opusul celei capitaliste occidentale, forjate mai ales in creuzetul reformei religioase incepute de Martin Luther.

In Occident - mai ales in cel protestat (SUA face bazal parte din acest sistem, cu toate particularitatile sale indiscutabile) - totul trebuie sa fie transparent, de la viata politica la aceea economica.

Totul se discuta in piata publica, raspunderile sunt colective. Nimic nu trebuie sa ramina ascuns (nici macar bordelurile, a se vedea, ca ramasita istorica, celebrul "cartier rosu" din Amsterdam).

In Japonia nu exista asa. "Armonie" inseamna ca totul merge bine, iar daca nu merge, raspunderea nu este niciodata colectiva, ci doar individuala.

Societatea, in ansamblul ei, este fata tagada buna si "armonioasa", eventual greseste "X" sau "Y".

Institutia dureroasei sinucideri rituale a aparut tocmai dintr-o asemenea ratiune: prin acest act singeros, cineva deresponzabiliza intregul, care isi vedea in continuare de "armonia" lui nestirbita.

In economie, asta se traduce in "pastrarea obrazului" prin zugravirea in roz a situatiei, chiar si atunci cind aceasta este departe de-a fi asa.

Orice economie nationala isi are "putregaiurile" sale, pitite prin bilanturi, statistici si raportari ce nu pot fi verificate de altii.

Japonia are mai multe asemenea "putregaiuri", datorita incapatinarii - ca rezultat al mentalitatii descrise mai sus - decit alte tari.

Cu ocazia unei asemenea catastrofe, cum a fost recentul cutremur, asemenea lucruri incep sa iasa la iveala si nici macar un magician nu le mai poate ascunde.

Tot asa cum, daca este sa ne referim la modesta Romanie, cutremurul din 1977 a fost inceputul sfirsitului pentru o economie care isi mascase prea multe dintre esecuri cu cifre indoielnice in anii precedenti. Inerenta resetare care va urma, cu sau fara "armonie", poate rezerva surprize extrem de neplacute investitorilor internationali.

In alta ordine de idei, Japonia este tara cu cel mai inalt grad de protectie sociala din lume.

Acolo a functionat cu succes, incepind cu anii '30, un sistem care a esuat, in varii variante, peste tot in alta parte a lumii. Si asta tot in urma unui cataclism, marele cutremur care aproape ca distrus tara dupa Marele Razboi.

Acest sistem naste acum o presiune enorma asupra componentelor "plasei de siguranta" sociala: societatile de asigurari, de pilda. Iar societatile de asigurari si fondurile de pensii sunt cele mai mari concentrari financiare, cu plasamente in mai toate zonele sistemului.

Nu in ultimul rind trebuie mentionat faptul ca bursa de la Tokyo este mai volatila decit altele de talie asemanatoare din lume tocmai datorita faptului ca se bazeaza intr-o masura mult mai mare decit acestea pe speculatii imobiliare.

Cea mai mare avutie in Japonia este terenul, data fiind densitatea populatiei, mai ales daca acel teren se preteaza dezvoltarilor imobiliare. Iar piata imobiliara, prin natura ei, este fluctuanta, cu sau fara criza.

Un cutremur de anvergura celui care s-a produs este tocmai "glontul de argint" de care o asemenea economie avea nevoie cel mai putin. Incorect gestionat, el poate preschimba intregul esafodaj al sistemului financiar nipon intr-un joc de domino.

Evident, cu influente nefaste asupra sistemului global.

In concluzie, cred ca nu trebuie ignorat noul risc de sistem care s-a adaugat recent celoralalte doua in economia globala (ne referim la criza alimentara si la criza energetica).

Mai ales ca vine intr-un moment in care acest sistem abia dezmorteste madularele dupa celalalt "cutremur", celui financiar global.

#criza, #cutremur japonia, #cutremur tsunami japonia, #dezastru natural, #eugen ovidiu chirovici, #japonia , #Editorial