Florin Mondialu si fondurile europene

Daca vrei sa te angajezi portar trebuie sa indeplinesti o serie de conditii stipulate de lege (inclusiv un minim de studii). Avocatii sunt absolventi de Drept si se inscriu in Barou, medicii studiaza (foarte) multi ani pina ce primesc parafa. La fel contabilii, autorizati pe diverse trepte de o organizatie profesionala de profil, declarata de utilitate publica (mai nou Ministerul Economiei si Finantelor a reglementat si domeniul consultantilor fiscali).

Insa pentru a-ti scrie pe frontispiciul pravaliei "Eurohiperconsulting" sau alta denumire pompoasa nu ai nevoie nici macar de trei clase primare. Iar pentru un apelant la asemenea servicii este dificil - daca nu imposibil - sa aleaga griul de neghina in aceasta puzderie firme si firmulite care au impinzit o Romanie ce asteapta un suvoi de aur de la Bruxelles. Suvoi care poate fi dijmuit, daca stii sa vinzi iluzii legate in coperti inscriptionate cu parola magica "proiect".



Companiile mari au propriile compartimente de cercetare/consultanta, compartimente capabile sa elaboreze inclusiv eventuale proiecte destinate programelor europene. Sau pot apela, nu-i asa, la firmele cu notorietate, dar cu tarife pe masura (romanesti si/sau straine). Drama incepe la nivelul companiilor mijlocii sau mici, mai deloc informate, al caror personal este minim, al sutelor de mii de patroni potential eligibili pentru un program sau altul, dar care nu cunosc limbi straine, nu folosesc Internetul ca vehicol de culegere de date utile si care pot lesne cadea prada "consultantilor" de ocazie.

Iar daca proiectul rezultat este respins, pseudocosultantul va invoca "birocratia guvernamentala", "sistemul de pile", "eurobirocratia" si asa mai departe - nu va spune nici in ruptul capului ca asa-zisa lui opera nu facea doua parale si nici macar nu respecta tipicul prevazut in proceduri. Am cunoscut o asemenea companie care vindea pur si simplu Ghidul de proceduri, printat de pe un site guvernamental, prezentindu-l ca pe o gaselnita de ultima ora. O alta oferea la un pret deloc mic un CD cu informatiile de pe site-ul oficial al MIMMTPL - site de care intreprinzatorii nici nu auzisera.



Cind se vorbeste de fondurile europene si de gradul de absorbtie - minuscul deocamdata in cazul Romaniei - se uita ca pe circuitul Bruxelles-Palatul Victoria-Destinatar(i) public sau privat mai exista o veriga: consultantul care intocmeste proiectul.

A le cere potentialilor beneficiari sa cunoasca in detaliu aceasta problematica si, eventual, sa isi intocmeasca singuri proiectele echivaleaza cu a crede ca atunci cind te imbolnavesti trebuie sa devii medic si sa te vindeci singur, sa inveti contabilitate si sa-ti intocmesti balantele in loc sa angajezi o persoana autorizata iar daca ai probleme de rezolvat in Justitie trebuie sa citesti vreo zece tratate de drept comercial.

Un clip publicitar din acest domeniu este construit dupa urmatorul scenariu. In spatele unui birou elegant (european, nu-i asa?!) sade un functionar incruntat si cu ochelari (semnul intelectualului), cu un aer de stapin, nu de servitor public, iar o serie de personaje - "primarul" (are un inutil accent ardelenesc), "femeia de afaceri" (aer de fotomodel si taior ultimul racnet), "antreprenorul" (dupa alura si haine zici ca-i angajat la Citigroup) - vin hotariti, purtind in miini planse color si proiecte copertate si cu litere aurii.

Aceasta imagine este desprinsa din lumea iluziilor in care se traieste la Palatul Victoria. In Romania reala primarul de comuna are computer pe post de mobila, intreprinzatorul este un semisclav pe mosia fiscala a Guvernului iar femeia de afaceri cara marfa cu roaba de la Selgros.



Un alt aspect este legat de coruptie. Experienta programelor de preaderare - Sapard, Ispa si Phare - arata cum aveau cistig de cauza "proiectele" intocmite de firme de consultanta apartinind - intimplator - verisoarei primarului sau finului prefectului. Un mijloc oarecum legal de dijmuire (prin comisioanele practicate) a banilor europeni.

Iar acum avem de-a face cu o miza mult mai consistenta si pe termen mai lung. Problema este ca verisoara sau finul sunt si pluta pe de-asupra si fiecare proiect care primeste "reject" de la Bruxelles inseamna o oportunitate reala pierduta pentru un intreprinzator sau o localitate.



Exista doua posibile solutii pentru rezolvarea acestei chestiuni. Prima ar fi acreditarea societatilor de consultanta, in baza unui set de criterii de competenta dovedita (studii, experienta, etc) de care o comisie guvernamentala (la fel ca in cazul agentiilor de turism, de pilda, care primesc un atestat, in asa fel incit beneficiarul sa nu pice pe mina escrocilor/veleitarilor).

Cu riscul ca in Romania noastra draga aceasta comisie sa devina rapid o sursa de spaga si de "selectie" dupa criterii deloc obiective (verisoara si finul de mai sus ar primi cu certitudine atestatul). In plus, ar apare probleme legate de aquis-ul comunitar (capitolul "Libera concurenta"). A doua ar fi o asociatie profesionala, dupa modelul contabilitatii, care sa ateste calitatea de consultant dupa o examinare bazata pe criterii clare. Cu un alt risc - asociatia sa devina o "casta inchisa" si sa nu admita intrarea pe piata de profil a unor potentiali concurenti.



Pina una-alta in realitate amatorismul si dansul la limita traficului de influenta sunt la ele acasa in domeniul proiectelor pentru fonduri, se pierd oportunitati importante iar Guvernul face clipuri anoste si construieste site-uri pe care 90 la suta dintre intreprinzatori nu le acceseaza niciodata.

Un studiu din 2006 arata ca media de virsta in antreprenoriatul IMM este de peste 50 de ani si ca doar 9 la suta dintre patroni folosesc un computer (sub 20 la suta citesc constant un ziar). In aceste conditii, informarea despre fondurile europene folosind asemenea vehicole poate fi declarata nula si neavenita pentru companiile mici sau mijlocii.



Si apropos de Florin Mondialu si manele...Pe cind primul text cu "Mi-am tras consultanta/Si dusmanii moare!"?!



Un comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici.