Business24
Login / Signup Comunitate
HOT TOPICSMihai Razvan Ungureanu Taxa auto Zona euro Criza economica Curs valutar

Gaddafi

Gaddafi
Loading from

Colonelul Gaddafi - dictatorul Libiei - este simbolul unei epoci. A condus un stat cu o istorie mult mai complexa decit se cunoaste in general si a facut-o intr-un stil care-l singularizeza in istoria recenta. 

La inceputul mileniului intii dupa Cristos, portul Tripoli era "poarta" de intrare a drumului mirodenilor catre Occident, drum care intra in Europa prin bogata seniorie Provence, condusa de familia de Toulouse.


Nu intimplator Raymond de Saint-Giles, conte de Toulouse, unul dintre liderii Primei Cruciade (1096-1099), abandoneaza imediat Iersusalimul cucerit si ataca Tripoli.


Nu apuca sa-si vada visul cu ochii, insa portul-cheie la Mediterana este cucerit de fiul sau doi ani mai tirziu.


Abia destramarea Regatului Crestin de Ierusalim, la finele secolului al Xlll-lea, readuce Tripoli in luma musulmana. La finele secolului al XlX-lea Libia era o tara prea putin interesanta, intinsa si secetoasa, slab populata de triburile de beduini si tuaregi.


Tocmai pentru nu prezinta mare interes pentru puterile vremii, este ocupata in 1912 de modesta Italie, care nutreste proaspete ambitii coloniale. Dupa Primul Razboi Mondial, statutul de tara invingatoare ii permite Italiei sa-si consolideze regimul colonial in regiune.


Ceea ce nu se va mai intimpla dupa Al Doilea Razboi Mondial, cind ONU accepta, dupa furtunoase negocieri internationale, independenta Libiei. Aceasta devine monarhie, rege fiind proclamat printr-un complicat consens tribal, Idis l.


Cariera lui Gaddafi (nascut in 1942) incepe la Academia Militara din Tripoli, pe fondul nationalismului pan-arab ce-l are in centrul sau pe liderul egiptean Nasser, cel care va ramine idolul politic al viitorului "colonel".


Desi educat in Grecia si Marea Britanie, Gaddafi ramine un nationalist feroce si sub acest crez va organiza si va conduce lovitura de stat din septembrie 1969, care aboleste monarhia si proclama Republica Araba a Libiei.


Evident, Gaddafi devine un soi de lider maxim cu un statut constitutional incert, specific dictatorilor. Zacamintele de petrol descoperite in regiune in anii '50 resetasera complet interesul regional si global pentru Libia.


Gaddafi nationalizeaza exploatarile de petrol in 1970, an in care moare si modelul sau politic, Nasser. Datorita petrolului, Gaddafi reuseste sa ridice nivelul de trai al libienilor - cu un PIB de circa 15.000 de dolari pe cap de locuitor, Libia este, in regiune, o oaza de bunastare.


Dar suvoiul de bani - de care dispune mai mult sau mai putin discretionar - il transforma si intr-un constant finantator al unora dintre cele mai sinistre maceluri ale finalului de secol al XX-lea.


Gaddafi a fost mereu o pisica ce a stiut sa danseze pe acoperisul fierbinte.


A profitat de nationalismul pan-arab pentru a incerca sa-i ia locul lui Nasser in constructia unei Ligi arabe in regiune, fara sa reuseasca.


A jonglat cu dibacie intre nationalistii arabi si fundamentalistii jihadisti, incurajind pina la un punct ambele extreme si tradindu-le in acelasi timp pe amindoua atunci cind i-a convenit.


A finantat atentatele aviatice de la Lockerbie si UTA 772 si loviturile de stat din Sierra Leone (unde minele de diamante erau o miza deloc de neglijat), Ciad, Liberia, Iran sau Filipine, toate extrem de singeroase si caraterizate prin atrocitati pe linga care crimele de razboi din fosta Yugoslavie par jocuri de copii.


A stiut cind sa arate pisica Occidentului, dar nu a ezitat sa se intoarca si impotriva palestinienilor, de pilda, atunci cind acestia au semnat acordul de pace de la Camp David.


In plan intern, a stiut sa faca adevarate scamatorii intre liderii formali si informali ai celor circa cincisprezece triburi care formeaza populatia de peste 6 milioane de locuitori a tarii.


Petrolul libian si situarea lui Gaddafi intr-o zona incerta, de frontiera intre nationalism si fundamentalism, au determinat, in numeroase momente, o atitudine suspect de relaxata din partea unor state occidentale.


Desi se stia ca este unul dintre finantatorii odiosului atentat de la Munchen, cind echipa olimpica a Israelului a fost macelarita de un commando al gruparii "Septembrie negru", Gaddafi a continuat sa fie tolerat de comunitatea internationala.


Abia in 1986, pe fondul ofensivei generalizate impotriva inamicilor lumii libere, administratia Reagan decide un bombadament nocturn impotriva unor tinte din Tripoli.


Gaddafi scapa viu, dar una dintre fiicele sale este ucisa - un alt prilej exploatat din plin de "colonel" pentru a se victimiza in fata natiunii.


Recent, Gaddafi a fost socotit un interlocutor "valabil" de administratia Berlusconi, de pilda, desi in 1977, inainte sa proclame "Jamahiria" (un soi de inventie politica confuza si nebuloasa, ca mai toate actele sale), liderul de la Tripoli ii expulzase din tara pe toti cetatenii italieni.


La fel, presedintele francez Nicolas Sarkozy l-a primit intr-o vizita oficiala la Paris. Se parea ca unul dintre cei mai longevivi dictatori ai lumii se "rebranduieste" pentru secolul al XXl-lea, cu acelasi succes dintotdeauna.


Omul care a finantat, printre altele, militiile RAF din Sierra Leone, cei care taiau miinile oamenilor care indrazneau sa mearga la vot, sau care ucisese cetateni americani in atentatul asupra cursei UTA 772, era imbratisat de liderii unor tari din primul esantion al democratiei globale si semna contracte comerciale cu guvernele unor tari "libere".


Culmea este ca nu oprobiul international se pare ca i-a venit de hac "colonelului" cu sceptru de rege si nici macar bombele de pe avioanele F 16.


Ci tocmai paienjenisul complex al structurilor tribale care caracterizeaza inca din punct de vedere social populatia Libiei.


Si care au profitat de revoltele din regiune pentru a porni ofensiva indelung asteptata impotriva unui personaj tot mai epuizat si tot mai lipsit de suport popular real.


Ca orice scamator politic, Gaddafi a reusit in cele din urma sa-i nemultumeasca pe toti.


Pe fundamentalisti, pentru ca nu si-a ascuns dorinta unui amantalic sordid cu Occidentul. Pe nationalistii de alta data, pentru ca parea sa faca prea multe concesii jihadistilor.


Pe liderii tribali, pe care nu a mai reusit sa-i atite unul impotriva altuia, ca-n vremurile "bune", pe fondul unei emancipari informationale cvasiabsente pina in urma cu un deceniu sau doua.


Gaddafi reprezinta finalul unei epoci in nordul Africii si in Orient. Acea epoca in care o populatie amorfa politic, abia iesita din epoca coloniala, era manipulata si manipulabila in numele unor lozinci lipsite de cea mai elementara consistenta.


In cea mai buna alternativa, el va reprezenta tranzitia intunecata de la statutul colonial, la cel al unei reale independente. O independenta care, de data asta, poate fi inteleasa, asumata si generatoare de real progres national.

Sursa: Business24.ro
Articol citit de 4576 ori

 

Jean-Yves Moisseron, economist la Institutul de Cercetare si Dezv

Jean-Yves Moisseron, economist la Institutul de Cercetare si Dezvoltare din Franta, un paradox al evenimentelor din lumea araba este ca revolta se extinde din tarile sarace (Egipt si Tunisia) in Bahrein si Libia. Nivelul de trai al locuitorilor din Bahrein este, conform statisticilor de ultima ora, identic cu acela al locuitorilor din Franta. PI-ul Libiei este mai mare decat cel al Turciei, Romaniei si Braziliei. Totoata, Libia este de doua ori mai bogata decat Tunisia. Demonstratiile si confruntarile de strada dintre nemultumiti si fortele de ordine sau sustinatorii actualilor lideri din Yemen, Bahrein si Libia sunt consecintele unei mutatii istorice ignorate de catre regimurile absolutiste din tarile mentionate - EPOCA CUNOASTERII, EXPLOZIA INFORMATIEI. Este vorba, in viziunea lui Moisseron de discrepanta intre dezoltarea economica si accesul la informatie care cetermina o viata inscrisa in postmodernitate si regimurile politice depasite, incarnate in cele mai multe cazuri in sefi batrani, depasiti si imobili. Populatia Libiei insa este tanara, 80% dintre locuitori locuind in orase unde asculta Al-Jazira, este conectata la informatia de ultima ora, utilizeaza internetul, are acces la schimburi comerciale si retele de socializare din lumea intreaga, un tablou care evoca o schimbare ireversibila.
Mutatiile politice din Egipt, Libia si Tunisia pun in evidenta ca s-a dus vremea liderilor politici autoritari care doresc o populatie bogata si educata, dar fara acces la democratie.

 

or sa vada libienii pe dracu cand o sa pice gaddafi. cu 5$ isi fa

or sa vada libienii pe dracu cand o sa pice gaddafi. cu 5$ isi fac plinul la masina. mancarea se gaseste...vor libertate. or sa vada ei ce iseamna asta peste 5 ani!

 

Exact ce scriam si eu. In general publicul tinde sa atribuie asem

Exact ce scriam si eu. In general publicul tinde sa atribuie asemenea miscari unor "conspiratii" externe si analizeaza mai putin conditiile interne. Populatia Libiei este foarte tinara, cu acces la internet si cu o educatie superioara celei medii din regiune. Dar nu trebuie ignorate aspectele tribale, care conduc la o formula sociala conmplet diferita de una europeana, de pilda, si care joaca un rol important in declansarea si desfasurarea unor evenimente de acest gen.

 

Pentru Luna_Crystal: Cred ca exista o greseala in definirea acest

Pentru Luna_Crystal: Cred ca exista o greseala in definirea acestor premise: Produsul intern brut nu indica si o distributie uniforma a avutiei catre populatie. Indicele Gini sau alte metode de masura ar putea oferi informatii aici.

Per ce raporteaza institutul de statistica al Libiei - si probabil realitatea e mai "dura" - (http://af.reuters.com/article/investingNews/idAFJOE52106820090302), pare mult mai plauzibil ca bogatia este concentrata, majoritatea populatiei fiind saraca.

Somajul raportat este de 21%, dimensiunea unei familii este in medie de 7 membri, iar jumatate din familii au doar 1 membru care aduce venit.

--------

Deci cred ca atat saracia cat si limitele puse asupra libertatilor au contribuit la revolta actuala.

 

Nu judecati rata somajului in Libia dupa criterii occidentale/eur

Nu judecati rata somajului in Libia dupa criterii occidentale/europene. In zona subsahariana inca mai exista populatie nomada sau seminomada, iar in general femeile nu muncesc. Coeficientul Gini poate fi inlocuit prin raportarea PIB/loc la salariul mediu, de pilda.

Domnule Chirovici, ce impact credeti ca au avut retelele sociale

Domnule Chirovici, ce impact credeti ca au avut retelele sociale asupra protestelor din Egipt? In 1989, dupa caderea Zidului Berlinului, Francis Fukuyama a scris un eseu celebru numit "Sfarsitul Istoriei", despre guvernarea lumii de catre democratiile liberale. Este posibil ca internetul, respectiv retelele sociale sa ajute la sfarsitul dictaturilor brutale?

 

"Sfirsitul istoriei", scrisa pe fondul prabusirii comun

"Sfirsitul istoriei", scrisa pe fondul prabusirii comunismului, a fost una dintre cele mai mari dovezi de naivitate politica din istorie. Atentatul din 9/11, crizele economice, Afganistanul, Irakul si ascensiunea Chinei sunt tot atitea dovezi ca "Marea Lume Democratica" mai are de asteptat. Retele de socializare joaca acelasi rol pe care in anii '20-'30 l-a jucat radioul (cu un rol-cheie in ascensiunea nazismului in Germnaia)sau televiziuna in anii '70-'80. Comunicare rapida, acces cvasiinstantaneu la "informatie", etc, etc. Ceea ce nu inseamna ca fara Facebook regiunea nu ar fi luat foc.

 

Cu diferenta notabila ca, spre deosebire de anii '30 sau '80, i

Cu diferenta notabila ca, spre deosebire de anii '30 sau '80, in prezent, retelele sociale ofera posibilitatea interconectarii indivizilor avand interese comune. Nu am naivitatea de a crede ca internetul ofera accesul la putere (de fapt, Hitler a castigat elecoratul german cu o masina pentru fiecare familie, dandu-le germanilor senzatia de putere; tehnologia orbeste insul facandu-l sa se creada liber, puternic, emancipat etc.), dar macar iti da posiblitatea de a relationa, de a vinde/cumpara/schimba produse si servicii, de a plasa capital, sedii in orice colt al lumii, de a te exprima si invata din reactiile celorlalti, de a participa la experientele celorlalti. Poti dona zece euro unei fundatii umanitare din Africa/Cucuietii din Deal la fel de bine cum ai posibilitatea de a opera o schimbare reala (in bine sau in rau) a propriei persoane. Multi spun ca internetul tampeste si paralizeaza, eu insa cred ca, spre deosebire de televizor care prosteste 100% si transforma omul intr-un instrument pur pasiv, internetul, cu toate aspectele negative, ofera posibilitatea de a-ti dezvolta capacitatea de analiza si critica (bine, omul, in toate timpurile si locului la avea de ALES, nu va fi scutit de vederea pomului ispititor) si de a-si pune in practica talentul si initiativele realiste si oportune. Iar daca televiziunea si radioul puteau fi controlate integral de partid, de stat sau de catre alte centre de putere, internetul este atat de rapid, de flexibil si de ieftin incat scapa - macar partial - ochiului vigilent al stapanirii.

 

Vad ca nimeni nu observa si s-ar putea sa gresesc eu, dar nu prea

Vad ca nimeni nu observa si s-ar putea sa gresesc eu, dar nu prea cred.
Tripoli din Liban era "poarta de intrare a mirodeniilor" si tot Tripoli din Liban a fost in zona de ocupatie a cruciatilor.

 

Exista intr-adevar o confuzie frecventa intre Tripoli(Liban) si T

Exista intr-adevar o confuzie frecventa intre Tripoli(Liban) si Tripoli (Libia). Ambele au fost cucerite de crestini in timpul cruciadelor si ambele au fost readuse in lumea muslmana de arabi, respectiv de mamelucii rasculati din Egipt. In Tripoli(Liban) inca exista "turnul lui Saint-Gilles", in amintirea familei de Toulouse, ca si in Libia. Etimlogic, numele vine de la "cele trei orase" ulterior reunite intr-unul singur, ca si in cazul Libanului.

Luna, referitor la ultimul aspect, nu considera internetul ca fii

Luna, referitor la ultimul aspect, nu considera internetul ca fiind lipsit de control si un mijloc mai democratic decit celelalte dintre massmedia. Dimpotriva, este cel mai controlabil si ofera, pentru un "observator" extern, cele mai multe informatii despre utilizator, de la datele biometrice si pina la convingerile politice.

 

eu tare mÄ? îndoiesc de faptul cÄ? victoria

eu tare mÄ? îndoiesc de faptul cÄ? victoria rebelilor È?i ejectul lui gadafi va reprezenta pe bune tranziÈ?ia de la regimul colonial la independenÈ?a realÄ? a libiei!

ce patrioÈ?i pot fi Ä?ia care pentru a avea un acces mai mare la veniturile din petrol, cÄ? sÄ? nu fim naivi Ä?sta e principalul motor al rebelilor din benghazi, îÈ?i distrug cu bunÄ? È?tiinÈ?Ä? propria È?arÄ? într-un rÄ?zboi civil!?

iar dictatorul gadafi o fi fost mai ciudat È?i mai nebun dar nu se poate spune sÄ? nu a avut grijÄ?, în limita posibilitÄ?tilor, de proprii cetÄ?È?eni!

aÈ?a cum aÈ?i subliniat în articol. nivelul de trai nu era chiar jalnic graÈ?ie veniturilor din petrol! deci sÄ?rÄ?cia nu are de ce fi un motiv pentru a declanÈ?a un rÄ?zboi civil!

libertÄ?ti politice insuficiente? pÄ?i astea nu le obÈ?ii distrugÃandu-È?i È?ara! ce viitor democratic poate avea un stat care se scufundÄ? în sÄ?rÄ?cie? îÈ?i închipuie cumva patrihoÈ?ii rebelilor din bengazi cÄ? dupÄ? ce vor învinge o vor duce mai bine? ha!

apropo de bunÄ?stare È?i de grija pentru proprii cetÄ?È?eni:
wikipedia.org : Great Manmade River

printre specialiÈ?ti e catalogatÄ? ca a opta minune a lumii, proiect finalizat de transformare a deÈ?ertului libian într-o oazÄ? prosperÄ?

ciudat ... cum a terminat proiectul, cum pac la rebeliune! nu la fel de repede dar pe aproape, cam cum a fost cu ceaÈ?cÄ? în '89, cum a plÄ?tit datoriile cum i-au dat eject!

da, dictatorul Ä?la nebun! nu mai pare la fel de nebun nu? cam astea sunt preocupÄ?rile nebunului vizavi de prosperitatea propriului popor ....

mie nebuni È?i criminali mi se par rebelii nu gaddafi ... dacÄ? doar lipsa de democraÈ?ie era problema lor. asta cred cÄ? se putea obÈ?ine fÄ?rÄ? rÄ?zboi civil!