Business24
Login / Signup Comunitate
HOT TOPICSMihai Razvan Ungureanu Taxa auto Zona euro Criza economica Curs valutar

O stafie bintuie prin Europa

O stafie bintuie prin Europa
Loading from

O criza economia fara precedent in ultimele sapte decenii, un proiect european care tinde tot mai mult sa se farimiteze sub presiunea nationalismelor renascute si a spaimelor sociale si o dramatica disolutie a mitului bunastarii generale renasc “stafia” care a condus, in secolul al XlX-lea, la aparitia comunismului.

Pe masura ce mecanismele ei sunt descifrate mai precis de economisti, sociologi si psihologi, devine tot mai limpede ca actuala criza economica nu este o CAUZA, ci un EFECT al unei maladii mult mai profunde si mai periculoase care, mai ales dupa 1990, a erodat sistemul pe care noi, cei din spatele cortinei de fier, il consideram a fi un ideal.

In deceniile razboiului rece, considerentele ideologice au constituit o frina serioasa in calea a ceea ce am putea numi un capitalism salbatic. “Lumea libera” era profund interesata in a-si demonstra latura umana, opusa gulagului sovietic si nomenclaturii anchilozate a satelitilor Moscovei din Europa sau de aiurea.

In fond, noile state nascute pe ruinele fostelor imperii coloniale (exista la ora aceasta in lume circa 200 de tari, din care o treime au aparut pe harta incepind cu anii ’70) puteau opta pentru o cale sau alta: a “socialismului real” care gravita in jurul Kremlinului sau a democratiei aflate sub pavaza militara/economica a SUA si a aliatilor occidentali. Confruntarea propagandistica era cel putin la fel de importanta ca aceea militara si fiecare dintre cele doua sisteme incerca sa-si “vinda” cea mai buna imagine de marketing posibila.

In cele din urma, sistemul comunist a sucombat prin implozie economica, “artrita” politica si lipsa totala de imaginatie ideologica care sa-l faca apt pentru secolul al XXl-lea – neomarxistii populau mai degraba amfiteatrele universitatilor din vest decit catedrele relicvelor din est. Perestroika si glasnost, imaginate de gruparea din jurul lui Andropov/Gorbaciov nu au fost decit actul final al destramarii unei nomenclaturi mediocre.

In aceste conditii, victoria capitalismului parea atit de categorica incit unii cu crezut cu sinceritate ca asistam la “sfirsitul istoriei” – optiunea mentionata mai sus disparuse, iar mai devreme sau mai tirziu intreaga civilizatie umana avea sa imbratiseze democratia parlamentara si liberalismul economic. Numai ca odata cu finalul razboiului rece, cel putin doua fenomene au inceput sa se manifeste acut.

Pe de-o parte, capitalismul a devenit mai dur – necesitatea propagandei anticomuniste disparuse si nici un adversar pe “piata” ideological nu se arata la orizont. Monopolul, inclusiv in ideologie, este periculos – naste abuzuri aproape inerent. Lacomia corporatista a inceput sa fie privita cu mai multa ingaduinta de niste politicieni mai confortabili instalati in jilturile doctrinare si tot mai dependenti de subsidiile consistente necesare turnirurilor electorale, subsidii – uneori dubioase – provenite tocmai din mediul corporatist.

Aceasta lacomie corporatista a fost virtejul care a condus la crahurile succesive ale anilor ’90 si 2000, culminind cu actuala criza. In termeni reali, angajatii au pierdut in ultimele doua decenii mai bine de o treime din drepturile castigate incepind cu anii ’50. In schimb bonusurile executivilor – noua aristocratie – au atins cifre ametitoare si deseori complet neacoperite in performanta reala.

Pe de alta pare, ideea ca acest model poate implementat ORIUNDE si ORICUM a condus inclusiv la tragedia irakiana, unde viziunea unui Mare Orient Democratic a stat la baza interventiei militare din 2003, a politicii din Afganistan sau Pakistan.

Iar lumea care pina in ’90 era cutremurata de ororile gulagului, de persecutia dizidentilor rasariteni si de penibilul unor lideri de carton cocotati in fruntea “comitetelor centrale”, a asistat acum la macelul unui milion de oameni in Rwanda sub ochii castilor albastre, la tragedia iugoslava, la scandaluri de coruptie care au zguduit inclusiv Comisia Europeana sau NATO.

A asistat de fapt la involutia unei lumi care in doar citeva decenii a ajuns de la William Faulkner la Stephen King, de la Led Zeppelin la Eminem si de la eroismul debarcarii pe “Bloody Omaha” la rinjetele natingi ale tortionarilor din inchisorile irakiene.

A asistat nu la sfirsitul istoriei, ci la sfirsitul iluziilor. Actuala criza  - economica, politica si morala – nu este decit un punct de virf al acestui fenomen de alienare ideologica, intr-o lume care nu a mai nascut barbati de stat si vizionari ca Tom Jefferson sau John Stuart Mill, ci sansonetisti buni doar de talk-showuri de mina a doua.

Stafia care bintuia in “Manifestul partidului comunist” a fost “exorcizata” de mult tocmai de plutonul gros al nomeclaturii bolsevice care a confiscat-o si a transformat-o intr-un sistem gangsteresc si criminal de perpetuare a puterii, cu pretul a zeci de milioane de vieti si destine distruse. Dar o alta, pe acest fond de disolutie, mediocritate ideological si tulburari sociale majore, poate ca este gata sa bintuie batrinul continent si lumea.

Cocktailul coroziv dintre islamismul in ascensiune – violent antioccidental si antidemocratic – nemultumitii care populeaza manifestatiile antiglobalizare, exclusii dintr-o societate care tine tot mai mult sa-si arunce peste bord “surplusul social”, toti acestia, la un moment dat, isi pot gasi un nou stindard comun. Si nu va mai avea importanta ca de aceasta data acest stindard nu va mai fi de culoare rosie.

Sursa: Business24.ro
Articol citit de 6336 ori
Citeste mai multe desprechirovici comunism criza europa stafie

 

Din nefericire aveti dreptate. Lacomia , asa cum bine s-a spus de

Din nefericire aveti dreptate. Lacomia , asa cum bine s-a spus de multe ori este principala cauza a acesei situatii. Si nici nu poti sa te astepti la altcev cind 90% din averea lumii este in mina a 10% din populatia ei...Iar grija de baza a multora din vest a devenit "cum sa muncesc mai putin". Caci si partea cu globalizarea salbatica isi are efectul ei , in nici un caz neglijabil. Fenomenul creditarii in exces nu aparea daca nu era coroborat cu lipsa dorintei de munca a creditatilor, a visului banilor usor cistigati al crditorilor si plecarea in valuri masive a productiei catre state in care munca nu e rusinoasa si nici platita ( explozia demografica ). De fapt , capitalistii s-au purtat cu mina de lucru , indiferent de unde intodeauna la fel. Si intodeauna au respectat doar cerintele minime ale legii (care nu se compara la nivel de protectie a muncitorului - ex: compara un francez cu un indian la conditiile de munca) si ei sunt cei mai putin afectati caci totusi capitalul, cunostintele si afacerile sunt tot la mina lor. In schimb , mina de lucru taie mult din pretentii ca e criza!..."Investitorii" nu pierd caci ce au pierdut erau niste cotatii de piata care azi pot fi mici dar in 10 ani pot fi de zece ori mai mari.
Prin relocarea productiei a plecat insasi baza reala a plusvalorii si astfel a valorii reala a banilor. Iar cel ce a permis acesrt lucru a fost sistemul inventat de bancherii FED de inventare a banilor si introducerii lor pe piata. Pot spune cred destul de corect ca banii ce-i baga acum guvernul (altii inventati) sunt banii exportati prin clauza natiunii celei mai favorizate . Caci 95% duin tranzactiile Wall Street erau doar miscari financiare fara productie in spate. De fapt , e o imensa schema Ponzi care acum a tras linie si s-a prabusit. care s-au retras pina acum , au cistigat , restul...Daca aduni deficitele comerciale din statele occidentale o sa descoperi o cifra care seamana cu alta : injectiile de bani in sistem. Dar daca nu se reia productia , daca plusvaloarea nu se va realiza din nou in aceste state si se va merge tot pe importul produselor, rezultatul va fi...prabusirea finala. Poate si o noua structura globala. Numai ca eu nu-i doresc pe chienzi sau rusi la guvernarea lumii, au demonstrat tendintele dictatoriale si foarte greu le mai iei puterea .De fapt , sunt sigur ca unii baieti deja pregatesc lovituri, tocmai pentru a forta distrugerea democratiei , atit cit mai era. Si asta o plateste tot partea de 90% din populatie...

 

Foarte bine punctate elementele care contureaza perspectiva de an

Foarte bine punctate elementele care contureaza perspectiva de ansamblu.
Analizand acest subiect este destul de clar cred ca sistemul capitalist a cam ajuns la limitele sale.
Nu stiu daca mai conteaza cat bine si cat rau a adus omenirii. Fapt este ca si el ca si cele anterioare ( sclavagist, feudal, marxist) contine in insasi esenta lui propria sa distrugere.
Acest sistem bazat pe: crestere economica cu orice pret, pe epuizarea resurselor, supraproductie, somaj, necesitatea incurajarii consumismului pentru a putea functiona, un sistem finaciar bazat pe iluzii si minciuni, dezumanizarea interesului trusturilor multinationale si multe altele, va trebui la un moment dat sa moara, spre a lasa loc unuia mai bun.
Desigur ca aceasta moarte va fi insotita de convulsii iar nasterea unui sistem nou va fi insotita de chinuri.
Ne place sau nu astea sunt vremurile pe care le traim.Asistam deocamdata la incercarile disperate ale beneficiarilor sistemului capitalist de a-l resuscita.
E adevarat ca la un moment dat fortele entropice vor fi canalizate de un ideal sau altul pentru a misca lucrurile.
Consider ca rolul intelectualilor, analistilor economici si sociali este sa lanseze o dezbatere publica la nivel international prin care sa se gaseasca o cale noua.
Impreuna, mintile deschise si orientate catre schibare, pot gasi un nou modus vivendi pe care apoi sa-l propuna lumii. Acesta ar putea fi intradevar un moment cand umanitatea ar putea sa treaca de la un sistem la altul in mod constient si in cunostinta de cauza si nu ca pana acum impinsa orbeste de fortele tensiunilor sociale.

 

Excelent articolul. Felicitari domnule Chirovici pentru aceasta a

Excelent articolul. Felicitari domnule Chirovici pentru aceasta analiza foarte obiectiva si realista.
Incerc sa imi imaginez viitorul Romaniei in acest context global si cred ca este momentul sa deschidem bine ochii si sa vedem ce se intampla in jurul nostru pentru ca va veni o vreme cand va trebui sa algem fiecare tabara si ar fi bine sa fie tabara castigatoare. Ar fi o adevarata tragedie ca Romania sa ajunga din nou in mainile unui sistem dictatorial sau opresiv, la nici 20 de ani de cand am scapat de ultimul si dupa ce in tot acest timp am platit atat de scump pretul tranzitiei care din pacate inca nu s-a incheiat.

 

Nu puteti evita ceea ce a fost prezis: lumea va fi condusa de ras

Nu puteti evita ceea ce a fost prezis: lumea va fi condusa de rasa galbena.
Toata productia e in Asia. In Occident nu se mai produc din pacate decat vise si speculatii bursiere.
Cand se va decupla bursa de productia reala, occidentul va ramane cu visele, iar Asia cu capacitatile de productie, adica cu economia reala.
Si iata asa se explica misterul prezicerilor pe care toata lumea le lua in ras pana acum.
Trista prostia umana, nu-i asa?

 

Bun articolul , dar un pic cam ...."procomunism" . Si s

Bun articolul , dar un pic cam ...."procomunism" . Si spun asta din perspectiva criticii feroce a unei economii care totusi a functionat . Cauzele reale ale acestei crize nu se cunosc . Daca s-ar cunoaste , s-ar cauta-gasi si remediile . Totusi ceea ce se intampla acum in SUA , este de fapt o interventie "brutala" a statului in mecanismul de piata . Consider ca este cea mai mare greseala , si acest lucru se va vedea in timp prin efecte . Tuturor celor ce vor mai multe informatii le recomand cu caldura filmul "Commanding Heights" unde vor regasi cateva raspunsuri la intrebarea "DE CE?" . Si pentru Liviu - sa stii ca daca undeva in lume se produce mult - Orientul indepartat - sa stii ca se si produce prost . Aici unde sunt eu - la intersectia orientului indepartat cu occidentul , pot vedea cel mai bine asta . Daca vor hotara sa produca si calitativ si cu raspundere , daca vor hotara sa se apuce sa mai si protejeze mediul , abia atunci vom stii daca economia lor e functionala . Altfel .....

 

Problema a fost, ca o odata cu caderea "comunismului" (

Problema a fost, ca o odata cu caderea "comunismului" (in fapt, o dictatura cu elemente de comunism), aparut ca o reactie la niste probleme sociale acute ale capitalismului secolelor trecute, lumea capitalista a considerat, printr-un sofism, ca a disparut problema, nu ca a disparut una dintre solutiile propuse pentru rezolvarea ei. Problemele au continuat, mult diversificate, si cu o intensitate inexistenta de multa vreme, ca si cum capitalismului salbatic i s-ar fi dat mana libera. S-a ajuns din nou exact in acel loc in care s-a legitimat comunismul, ca reactie la abuziri si nedreptati ale capitalului. Acum, la acestea se adauga si distrugerea planetei. Bineinteles, nimeni nu mai este atras de comunismul nediscriminatoriu, fiindca acesta nu poate fi aplicat fara dictatura, din cauza naturii umane, si, chiar si atunci, nu va avea legatura cu idealul teoretic, decat pe aici pe colo. Se cere, insa, a se vedea care dintre observatiile si solutiile propuse sunt bune si trebuie aplicate si care sunt locurile in care idealul comunist este inaplicabil.
Un lucru, cred ca e clar: libertatile sunt un punct de pornire esential. Inclusiv, libertatea de a iti infiinta o companie, de a produce, de a incheia contracte, si de a o conduce dupa propria vointa. Dar nu dupa bunul plac. Libertatea este dreptul persoanei de a face ce vrea, atata timp cat nu ii afecteaza pe cei din jurul lui. Si aici trebuie sa intervina statul, la fel cum intervine in domeniul penal, s.a.m.d. Nu ai voie sa vinzi produse toxice, expirate, sa minti in reclame, sa deturnezi piata, sa faci evaziune, sa folosesti practici neloiale. Aici apare o diferenta imensa fata de legea "capitalismului salbatic". Prima. Fiindca a doua, mai importanta, este un imperativ mai subtil si mai greu de intrezarit de majoritatea oamenilor. Si anume ca statul (noi), nu are alta obligatie fata de nicio firma (in afara de cele care ii revin oricarui cetatean din respectiva tara: libertatea, de care vorbeam, si folosirea rationala a taxelor pentru educatie, sanatate, infrastructura, samd), decat in masura in care firma respectiva produce valoare sociala adaugata. Atat. Nu are obligatia de a ii acorda scutiri fiscale, ajutoare, bani pentru investitii, decat la nivelul la care firma respectiva are un impact pozitiv in societate (altul decat cel pe care il are prin functionarea sa fireasca - unul, deci, nejustificat prin urmarirea profitului, ci voluntar). Firma care beneficiaza de ajutoare trebuie sa fie angajata ca va avea respectivul impact. Este un contract, ca oricare altul. Statul nu are obligatia de a ingadui bunul plac, in numele libertatii. Acesta este un lucru care, la nivel individual, nu este permis nimanui, dar cumva firmele se simt indreptatite sa zbiere ca din gura de sarpe cand le este atins bunul plac propriu. Cartelurile, aranjamentele de pret, practicile ilegale de manipulare a pietelor, produsele toxice nu sunt drepturi si libertati ale companiilor, pentru ca, asa cum spuneam, aduc atingerea libertatilor si drepturilor altor companii si cetatenilor.
Statul nu trebuie sa isi privatizeze investitile proprii (evident, cele profitabile, fiindca pe celelalte nu le cumpara nimeni), pentru ca prin aceasta nu reprezinta interesele cetatenilor sai). Banii intra mai putini la buget (chiar daca firma este mai putin profitabila - demonstrabil), statul pierde din mana niste instrumente de politica economica si sociala, energetica, samd, pe care si le-a construit, drept si cinstit, din banii lui, nu din banii companiilor, si de care are nevoie. Preturile la produsele respective cresc, aproape intotdeauna (asa se face rentabilizarea), ceea ce aduce prejudicii suplimentare cetateanului-actionar (statul sunt eu). Nu exista nici un palier motivational sau vreo justificare legala pentru care statul ar trebui sa isi vanda propriile active. Iar cei care spun ca statul nu e in stare sa administreze doar fiindca e stat nu observa o multime intreprinderi de stat extrem de profitabile si ignora faptul ca, si la stat, oamenii au un cap, doua picioare si doua maini. Problema este exclusiv una de control. Si acolo unde statul nu isi face treaba, nu exista remediu pentru o societate. Un stat care nu e in stare sa isi administreze activele, nu are nici capacitatea de a controla ca activele instrainate sunt gestionate corect, legal si in beneficiul cetateanului, cu atat mai mult, cu cat drepturile de implicare sunt, in aceasta a doua varianta, mult reduse, iar scopurile intrebprinderii nu mai au legatura cu cele ale societatii, ci exclusiv cu obtinerea profitului (deci exista, intotdeauna, la intreprinderile privatizate, o oarecare deresponsabilizare).
Firmele statului trebuie sa raman la stat. Cele caer nu merg trebuie facute sa mearga, nu vandute, caci dupa aceea, chiar daca vor merge mai bine (ceea ce nu e olbigatoriu), beneficiul lor social va fi mult mai mic. Si nu am vorbit, inca, despre impactul asupra fortei de munca.
Oblitatia pe care o au fabricile de stat, una legitima, este de a concura in mod loial. Asta este altceva. Dar obligatia statului de a isi privatiza activele (mai ales cele profitabile) este o aberatie.
In alta ordine de idei, statul are obligatia de a asigura ca dreptul muncii respecta drepturile omului, nu doar o conjunctura oarba, de moment.
De asemenea, ca domeniile si strucutra economiei si modul de exploatare nu distrug natura sau mediul social, obligatii morale pe care companiile private le ignora in corpore, pana la instituirea lor legala, si chiar si dupa aceea. Pe firme le intereseaza banii, nici mediul si nici oamenii. Aici trebuie sa intervina statul. Evident, nu prin limitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului (acela de a o opera o companie, printre altele). Asigurandu-se, insa, ca omul respecta drepturile altor oameni. Si apoi prin stimulente si ajutoare, pe care le obtin numai cei care dau ceva in schimb, prin angajamente legale, cei care duc societatea in directia pe care o doreste cel care acorda ajutoarele. Statul nu are dreptul (sunt banii mai si ai dumneavoastra) sa dea acesti bani unora, doar pentru ca acestia sa isi umple buzunarele. Acesta se cheama furt din buzunarele mele, chiar daca firmele (amorale) zbiara dupa ei.
Scurtez aici o discutie foarte lunga. Sunt doar cateva considerente despre modul in care trebuie sa intervina statul, in echilibrul intre bunul plac si libertatea salbatica a individului economic, care frizeaza legea junglei, si, pe de alta parte, limitarea excesiva a acestor libertati, pentru evitarea acestei situatii de fapt.

 

stiti care e cea mai mare temere a mea?....si e o simpla parere..

stiti care e cea mai mare temere a mea?....si e o simpla parere..legata de criza asta economica atat de mediatizata...ca e o mare facatura...ca e o mare minciuna pentru atingerea unor scopuri bine stiute de unele persoane care au interesul de a da lumii intregi senzatia unei crize economice nemaivazute si nemaiauzite!

 

Se poate sa fie adevarat un singur amendament am a aduce. Cam toa

Se poate sa fie adevarat un singur amendament am a aduce. Cam toata lumea incearca sa invarta marea intelingenta in jurul economistilor, psihologilor, sociologilor si mai ales juristilor. Daca stau bine si ma gandesc dret nici una din aceste categorii nu are nici macar o umbra de legatura cu productia. Toti sunt extraordnari in teorii care mai de care mai stiintifice dar in practica majoritatea esueaza. Nu cumva ar fi cazul sa intrebati si inginerii (cei cu adevarat productivi) cam cum vad ei lucrurile? Probabil ca daca s-ar inceta sa se tot filozofeze pe imparitirea firului de par in patru toti acesti, teoretici specialisti ar ajunge la rezultate mult mai concludente, cu mult mai putin efort, si intr-o perioada de timp mai scurta.
Probabil insa ca multi nu doresc sa cunoasca parerea inginerilor (oameni simpli cu simt practic mai dezvoltat) tocmai pentru ca lumea inconjuratoare se bazeaza pe principii clare definite de oameni tehnici ci nu poeti.
Cu siguranta daca legile Tarii asteia ar fi scrise de ingineri nu ar mai exista atatea confuzii si milioane de interpretari. Dar la ce folos sa-i bagati in seama pe ingineri? Si de ce sa fie lucrurile clare cand pot fi incurcate si foarte incurcate?
Articolul imi place si are logica ar mai fi cateva elemente in discutie.
1. Perceptia propusa - care are un sambure de adevar dar cu care nu sunt in totalitate de acord. Involutia umana a inceput acum cateva decenii, efectul ei il resimtim mai mult sau mai putin astazi dar ce vor simtii copii nstrii, acesta este de fapt fenomenul asupra caruia trebuie sa ne indreptam atentia. Caci lacomia isi face loc acolo unde dispare omenia. Si cum istoria se repeta iar ciclul evolutiilor economice a fost unanim acceptat cu ceva vreme in urma, nu ne ramane decat sa reevaluam principiile de baza ale vietii si sa revenim la instinctele primare care le-am pierdut.
2. Cauza ascunsa a lucrurilor caci efectele le cunoastem. Nu lacomia este cauza ascunsa, ea este cel mult efectul direct daca nu cumva doar un efect indirect al celei mai slabe forma de exprimare a egoului.

 

Pentru liviu: Timp de doua mii de ani axa puterii - economice, m

Pentru liviu:
Timp de doua mii de ani axa puterii - economice, militare, simbolice - s-a deplasat de la est (orientul apropiat)la vest (occident) si de la sud la nord. Acum vom asista, poate, la o translatie inversa.

 

Pentru Ioan: Nici pomeneala de procomunism...Cititi articolul de

Pentru Ioan:
Nici pomeneala de procomunism...Cititi articolul despre China - Dragonul din carton - tot aici, pe bloombiz, si veti vedea.Nu sunt deloc un fan al estului.
Pentru tina:
Din nefericire, nu este deloc asa. este cea mai crunta criza din ultimele decenii si va mai dura doi-trei ani; consecintele - politice, sociale - pot fi mai dramatice decit realizati acum.

 

Da, cea mai crunta, pentru ca este o criza identitara. De data as

Da, cea mai crunta, pentru ca este o criza identitara. De data asta nu vom iesi din ea cu paliative, cu planuri de salvare a economiei, in ansablu si sectoriale, ci intorcandu-ne la intrebarea: Cine suntem noi? Daca nu nu veom intreba cine suntem, aceasta va fi ultima criza pentru omenire, conducand la sfaristul istoriei. Este punctul culminant al crizei capitalismului despre carea vorbea Weber in secolul trecut, o criza a valorilor acoperita de un razboi modial, un razboi rece si un proiect economic in Europa care a parut viabil jumtatate de secol. Fara intoarcerea la etica celor care au intemeiat capitalismul nu se mai poate continua.
"Cine suntem noi?" este titlul unei faimoase carti a regretatului Samuel Huntington. Acolo, profesorul de la Harvard si autorul "ciocnirilor civilizatiilor" scria despre identitatea americana in secolul XXI si provocarile la care ea este supusa. O carte remarcabila atat prin sunstanta ei cat si intrebarile si reflectiile pe care le trezste. Reflectii despre identitate si asumarea ei, despre modul in care aceasta afecteaza explicit sau implicit orice demers politic intern, dar mai ales extern.
A sti cine esti inseamna a sti de unde vii si incotro te indrepti. Pentru romani, inseamna a ne stabili, constient, geografia simbolica de care apartinem si, ulterior, a ne indrepta pasii spre spatiul (geo)politic de care ne simtim in mod legitim atrasi. Pentru noi, romanii (si nu numai), o strategie economica este strans legata de un proiect cultural, politic, intr-un cuvant, identitar.

 

Pentru Max Weber: Fara complimente, esti mai "la tinta"

Pentru Max Weber:
Fara complimente, esti mai "la tinta" decit majoritatea analistilor (unii intre ghilimelele de rigoare). Pacat ca nu iesi in spatiul public.

 

Genial! Atat am de spus despre autorul articolului.

Genial! Atat am de spus despre autorul articolului.

 

Postul meu nu este original, am venit in sprijinul si in prelungi

Postul meu nu este original, am venit in sprijinul si in prelungirea articolului dvs., foarte curajos si unic in peisajul mediatic.