Spre un Bretton Woods ll ?

Tot mai multe voci cu multa autoritate politica si economica in spatiul international cer o reanalizare a principiilor emanate de celebrele acorduri din 1944. Ce sanse avem ca in anii urmatori sa asistam la un Bretton Woods ll?

Cel putin trei premise pe care s-au bazat, in 1944, acordurile de la Bretton Woods (o mica localitate din New Hampshire, SUA) au disparut astazi.

Prima: dolarul american ca "ancora" monetara sigura. Inainte de Primul Razboi Mondial functiona Gold-exchange Standard (GeS) - nici o tara care adera la acord nu putea bate moneda decit in limita stocului de aur de care dispunea.

Francul francez, francul belgian sau leul romanesc erau definiti ca "n" grame de aur fin. De aceea moneda de 20 de lei romanesti sau 20 de franci francezi, de pilda (celebri cocosei, de la cocosul galic batut de revers) erau la fel, adica aveau acelasi continut de aur.

Dupa conflagratia s-a renuntat o vreme la acest standard - efortul de razboi sleise trezoreriile - si banii de hirtie au invadat piata fara nici un soi de discernamint. Inflatia a maturat totul, mai ales in Germania si Austria (marile invinse) pina la Conferinta de Genova, din 1922, cind s-a revenit la GeS.

In 1944 circa 2/3 din rezervele globale ale lumii erau la Fort Knox, in SUA, ca urmare a platilor de razboi. Dolarul era realmente o reduta monetara de nepatruns. Calcularea preturilor internationale in dolari era, asadar, pe deplin justificata.

Imperiul Britanic sau Republica Franceza, desi printre marii invingatori, aveau imense probleme economice iar posesiunile lor de peste mari isi incepea lunga lor lupta pentru independenta (cu toate consecintele inclusiv in plan economic ce au decurs de-aici), "miracolul japonez" era la o distanta de doua decenii iar URSS avea o economie planificata.

La inceputul anilor '70, dupa primul soc al petrolului, in timpul Administratiei Nixon, America renunta la definirea in aur a dolarului, adica taie ancora consacrata international la Bretton Woods. De atunci au existat mereu voci care au atras atentia asupra acestui aspect sintetizat de o celebra zicere a unui presedinte al FED - "dolarul este moneda noastra si problema voastra".

Yenul japonez sau marca germana au miriit la portretul lui George Washington, s-a vorbit despre un "cos monetar", dar nu s-a intimplat nimic concret. Reamintim ca la Bretton Woods marele economist britanic John M. Keynes ceruse introducerea unei monede internationale, propunere care nu a fost adoptata.

A doua: Fondul Monetar International si Grupul Bancii Mondiale (nascute cu acel prilej) pot asigura monitorizare/interventia asupra economiei internationale. Astazi FMI&WBG reprezinta doua birocratii bolnave de artrita, tentativele succesive ale anilor '90 de a le reforma dovedindu-se in van.

Tot mai lipsite nu doar de reflexe rapide si spirit proiectiv, dar chiar si de bani, aceste institutii au gestionat bilbiit marile crize ale anilor nouazeci si doua mii - criza mexicana, febra galbena din Asia de sud-est, guturaiul rusesc din 1998, criza din Turcia, actuala criza globala.

Acesti batrinei in bastoane sunt pusi sa arbitreze meciuri care se desfasoara cu viteza luminii. Au existat proiecte ambitioase de a le spori credibilitatea, capacitatea de analiza si aceea de prognoza, insa, in linii mari, nu s-a schimbat nimic din anii '40.

Or, economia globala de astazi este la mii de ani distanta - metaforic vorbind - de aceea de la finele celei de-a doua conflagratii mondiale. Lumea s-a schimbat radical, ele mai deloc. Trebuie sa vorbim despre ALTE institutii, despre o reforma radicala a celor existente, despre revizuirea modului de lucru? Parerile sunt dramatic impartite.

A treia: intre economia financiara si economia "reala" (productia de bunuri si servicii cu valoare adaugata certa si reala) s-a cascat o periculoasa prapastie, prapastie care nu exista la momentul Bretton Woods dar care influenteaza in mod decisiv circuitele financiare ale lumii de astazi.

Aceasta prapastie este una din cauzele fundamentale ale crizei globale de astazi (poate cea mai importanta) si a lipsit din ingredientele asa-numitei Marii Crize din '29-'33. Avem in circuitele financiare miliarde de dolari care nu au nici un soi de acoperire in economia reala, nici macar un cui sau o piesa de mobilier.

Banii nu au acoperire doar in aur, dar nici macar in marfuri cu pret variabil. Nu au acoperire in nimic, de fapt. Baietii in camasi albe care isi agita bratele in ringurile bursiere par jucatori la un imens joc de Monopoly, unde se pierd si se cistiga bunuri fictive si bani desenati pe hirtie de ziar.

Numai ca este un joc cu niste consecinte devastatoare atunci cind scapa, dintr-un motiv sau altul, de sub control, asa cum s-a intimplat la finele anului 2007 (inca traim criza care a urmat). Actuala criza nu este un accident nefericit.

Este urmarea aproape naturala a bulelor care se sparg tot mai rapid in economia globala, economie care a devenit o cupa de sampanie inca de la finele anilor '80. O asemenea economie - vorbim de o realitate, nu de o proiectie virtuala - nu exista in 1944 (este ca si cum am compara un ceas electronic cu o pendula din secolul al XVlll-lea).

Ne oprim aici in sublinierea diferentelor fundamentale intre realitatea economica postWW ll si aceea de astazi.

Ascensiunea Chinei si a "jaguarilor" Americii latine, revenirea la economia de piata a Rusiei, introducerea monedei euro in spatiul european sunt alte variabile importante in sistemul global care ne-ar face sa credem ca un Bretton Woods ll ar fi destul de diferit de Bretton Woods l. Atit in privinta fortei "jucatorilor" cit si in aceea a rezultatelor.

SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol de șase ani consecutivi. În 2023 au doborât recordurile privind producția

În timp ce în Uniunea Europeană statele membre reduc producția de petrol și gaze naturale pentru a îndeplini țintele de mediu, Statele Unite ale Americii au fost în 2023 cel mai mare...

Romania, printre campioanele Europei la deficit guvernamental

Deficitul guvernamental în Uniunea Europeană a crescut uşor anul trecut, de la 3,4% din PIB în 2022, până la 3,5% din PIB în 2023. România, in schimb, se numără printre ţările membre in...