Tanase Scatiu versus Bill Gates

Luni, 09 Mai 2011, ora 21:58
5803 citiri
Tanase Scatiu versus Bill Gates

Generalului nord-american Oliver O. Howard i se atribuie celebra afirmatie: "Singurul indian bun este unul mort." Tot asa, sub pretextul crizei, patronii romani au inceput sa macelareasca statele de plata si schemele de functionare. Asta indiferent daca au fost/sunt afectati de criza sau nu. Ca o ironie, aceasta atitudine nu face decit sa reduca sansele depasirii dificultatilor economice.

Daca in perioada de crestere din 2000-2008 situatia pietei romanesti a fortei de munca era favorabila salariatilor, incepind cu 2009 aceasta s-a inversat in favoarea patronilor.

Disponibilizarile semnificative din sectorul public si reducerea emigrarii ca urmare a deteriorarii economiilor-tinta (mai ales Spania, Portugalia si Italia) au facut ca presiunea exercitata pina atunci asupra angajarilor/salariilor sa se diminueze pina la disparitie.

Dupa ce guvernul a pus mina pe coasa, exemplul sau a fost urmat si de sectorul privat. In unele domenii - cum ar fi constructiile - reducerea severa a activitatii facea necesara o asemenea ajustare.

Insa au existat si exista companii care au redus salariile si au concediat angajati in pofida faptului ca situatia lor financiara nu s-a deteriorat in acest interval.

De altfel prea putini observatori au subliniat in ultimii douazeci de ani comportamentul abuziv al patronului din acest spatiu geografic.

In multe cazuri, "stramosul" acestuia pe lantul trofic al economiei romanesti este fie fostul functionar din sistemul comunist, fie cel care in zorii schimbarilor din anii '90 cara cosmetice si blugi din Turcia, fie fostul politician iute de mina, imbogatit cu repeziciune in primii ani ai "tranzitiei".

Regimul comunist, care aproape ca "lichidase" total proprietatea privata, nu lasase in urma o clasa antreprenoriala in adevartul sens al cuvintului, asa cum se intimplase cu micii proprietari agricoli, comerciali sau chiar industriali din Ungaria, Cehia sau Yugoslavia.

Pina si mandatarii anilor '70 fusesera desfiintati dupa o scurta si zbuciumata existenta, pentru ca se imbogateau prea repede.

Tirul criticilor postdecembriste s-a indreptat aproape exclusiv asupra guvernantilor/politicienilor si mai putin asupra sectorului privat, a carei prezumtie era de competenta si responsabilitate ("nimeni nu-si bate joc de proprii bani", se spunea atunci).

Intre timp, in ultimele doua decenii, am constatat ca sunt destui patroni capabili sa-si bata joc, la propriu si/sau la figurat, de proprii bani. Fie din inocenta antreprenoriala, fie din grandomanie.

Unii s-au vadit uluitor de dispusi sa-si vire profitul companiilor lor in automobile scumpe si vile, in vreme ce investitiile bateau pasul pe loc.

Dupa care reprosau tot salariatilor lipsa de productivitate, desi acestia erau/sunt obligati sa lucreze cu utilaje depasite fizic si moral. Aceasta clasa antreprenoriala nascuta cu forcepsul dupa 1989, este astazi destul de imbatrinita si refractara la nou.

Pentru ca tinerii au preferat in multe cazuri emigrarea sau au fost descurajati de birocratie si lipsa de bani in potentialul drum profesional al construirii propriei afaceri, patronatul roman este unul dintre cele mai imbatrinite, conform studiilor, din Europa centrala si de est.

Aproape jumatate dintre patronii romani nici macar nu folosesc computerul si nu au cunostinte elementare de limba engleza sau de marketing.

Modelul acestui patronat pare sa fie mai degraba o combinatie intre Tanase Scatiu si Hearst, decit un Rockefeller sau un Gates.

Prin urmare, aproape ca nu trebuie sa ne mai miram ca singurul raspuns gasit in dese cazuri de antreprenorii romani provocarilor legate de criza a fost evaziunea fiscala, pe de-o parte si diminuarea salariilor si concedierile, pe de alta.

Adica formule primitive, care nu conduc decit la agravarea situatiei. Daca angajatului fabricii de camasi ii va scadea salariul, el va cumpara mai putine mezeluri, de exemplu. Patronul fabricii de mezeluri va diminua si el salariile, invocind scaderea vinzarilor.

Iar angajatul fabricii de mezeluri va cumpara mai putine camasi, inchizind cercul vicios al crizei economice. Exact asa s-a intimplat in Occident in urma cu opt decenii, in timpul Marii Crize din 1929-1933.

Iar criza financiara s-a preschimbat in uragan economic abia atunci cind in urma concedierilor si a amputarilor salariale, furtuna financiara initiala s-a transformat in criza de supraproductie.

Asta a stiut, de exemplu, Germania, atunci cind si-a propus in ultimii doi ani, ca strategie de baza de lupta impotriva crizei mondiale, sa salveze cit mai multe locuri de munca.

Iar Germania este una dintre exemplele cele mai concludente, cred eu, de gestiune aproape perfecta a celei mai dure crize de dupa WW ll.

Insa in Germania situatia a fost abordata din acest unghi nu doar de guvernul federal, nu doar de guvernele de land, ci si de sectorul privat si de patronate.

Fara o asemenea abordare, politicile de acest tip nu pot da rezultate. Un patron isi dovedeste patriotismul in vremurile grele nu racnindu-l la televizor sau construind biserici kitsch.

Ci construind o companie solida, platindu-si onest taxele si asigurind cit mai multe locuri de munca bine platite pentru comunitatea in sinul careia isi desfasoara activitatea.

Dar sa nu uitam ca traim intr-o tara care in vremea cind Londra avea deja metrou, se confrunta cu o rascoala taraneasca ce amintea de jacqueria franceza din secolul al XlV-lea.

Datorita lacomiei arendasilor si a sistemului in sine al acestei institutii anacronice a arendei, promitatoarea agricultura romaneasca a acelor timpuri nici macar nu reusea sa-si hraneasca truditorii, darmite sa le asigure o vaga sansa de acces la civilizatie si prosperitate.

Mentalitatea arendasilor acelor vremuri o regasim, aproape intacta, in aceea a patronilor de astazi.

Ea nu a fost inlocuita de mentalitatea corporatista decit, poate, intr-o oarecare masura, la nivelul unor companii mari si unor segmente restrinse ale economiei nationale.

Iar in management, la fel ca in alte domenii nu poti face performanta cu uneltele din epoca de piatra.

Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...
#angajat, #bill gates, #criza, #eugen ovidiu chirovici, #evaziune fiscala, #forta de munca, #patron, #regimul comunist , #Editorial