Variantele de evolutie ale crizei

Intr-un demers anterior am intuit corect momentul declansarii "oficiale" a crizei economice in tara noastra: luna aprilie. Primul trimestrul al anului in curs - dupa noua ani succesivi de crestere - a fost acela al consumarii "grasimii". Cit va dura " cura de slabire", cit de dramatice pot fi efectele si cind putem spera la o schimbare de trend?

Aproape inertial, in primele trei luni firmele au supravietuit de bine, de rau. Mai existau acumularile din anii anteriori, contractele remanente (la intern si extern), un scurt respiro fiscal. Incepind cu luna aprilie, aceste premise au disparut in mare parte iar mediul economic a devenit mai ostil din mai multe directii.

Exporturile pur si simplu s-au prabusit ca urmare a reducerii dramatice a cererii in zona UE, presiunea fiscala s-a accentuat (e vorba de fiscalitatea colaterala, care, practic, aproape ca a anulat cota unica de facto), banii au ramas scumpi (dobinzi mari la credite), cererea interna de consum a scazut mult mai rapid decit se estima.

Moneda nationala a cunoscut o previzibila corectie care, intr-o piata dominata de exporturi (care se fac in euro/dolari), a antrenat o erodare a puterii reale de cumparare.

La nivel macroeconomic, evolutiile au fost tinute sub control. Back-up-ul construit de un acord consistent cu FMI a descurajat potentialele atacuri speculative asupra leului, inflatia nu da semne de nervozitate pe fondul scaderii puterii de cumparare, deficitul de cont curent a cunoscut o corectie pozitiva dupa ce in ultimii doi ani a constituit cea mai severa maladie a balantei de plati.

La nivel microeconomic, insa, a inceput macelul.

In economie viata e la fel de nedreapta ca si in afara ei. Cind o personalitate ne paraseste, ceremonia de inhumare este pe prima pagina a ziarelor si televiziunile transmit reportaje despre raposat/a.

Cind moare un anonim, nu poate spera decit la un anunt minuscul la rubrica aferenta din gazete. Faptul ca, cel putin pina acum, marile companii din economia romaneasca nu si-au dat ochii peste cap nu trebuie sa ne insele.

Cimpurile comerciale sunt deja pline de "cadavre neindentificate" sau de mutilati de razboi. Este vorba de mii si zeci de mii de firme, unele cu nu mai mult de 10-15 angajati, care abia isi mai tirasc zilele sau deja au raposat. Faptul ca radierea unei firme este o operatiune laborioasa si chiar costisitoare face ca rubrica de decese sa nu fie inca plina de acest gen de anunturi iar statisticile oficiale sa fie extrem de relative.

Or, incepind cu luna mai-iunie, aceste "cadavre anonime" vor forma o masa critica si nu vor mai fi doar un sir de drame personale. Asta in paralel cu inerentele concendieri din aproape toate marile companii, in paralel cu eliminarea posibilitatii muncii in strainante (Italia, Spania, etc).

De aici vine primejdia reala a crizei in Romania si nu de pe nonexistentul Wall Street dimbovitean. Ajunge sa ne uitam la incidentele de plata din banci, la scaderea gradului de colectare (iar o firma cu restante la taxe nu se mai poate realimenta cu bani din credite) si la scaderea vinzarilor pentru a ne da seama ce se intimpla de fapt.

In paralel, asadar, cu lucrarile de infrastructura - care sunt un soi de Works Progress Administration (agentie creata in 1935 de Administratia Roosevelt pentru a diminua efectele Marii Crize prin lucrari publice) - si care se adreseaza inerent unui club de privilegiati, trebuie lansata o strategie clara pentru firmele mici si mijlocii, pe toate palierele: bancar, fiscal, comercial.

Echilibrul macroeconomic - moneda si sistemul bancar - sunt prioritatea numarul unu (prabusirea acestui pilon ar fi insemnat cutremur de gradul noua), marile companii (de pe urma carora traiesc si multe firme mici sau mijlocii) este a doua, dar trebuie sa existe si o a treia: micii antreprenori, cei care risca in urmatoarele luni sa-si vada dusa pe apa Simbetei toata agoniseala tranzitiei.

Acesti simpli soldati ai economiei sunt secerati acum cu miile de mitralierele crizei iar chestiunea nu este doar una economica, ci si una sociala.

Daca economia globala/continentala va da semne de reviriment incepind cu primul trimestru al anului viitor (si exista premize favorabile in acest sens), daca anul fierbinte electoral nu va irosi energiile administrative in directii contraproductive, daca leul va rezista pe palierul 4,2-4.5 pina la finele anului si daca administratia va lansa in mod real strategii inteligente pentru imm-uri, avem sansa ca anul viitor sa fie unul de realuare a cresterii economice (timida, de 1-2 procente, dar crestere).

Daca luptele politice la baioneta vor constitui principala preocupare a decidentilor, daca incompetenta isi va face culcus sigur in cotloanele Palatului Victoria si a administratiei locale prin politizarea neverosimila a celor mai marunte functii, daca reactiile mediului de afaceri vor deveni tot mai nervoase ca urmare a unui dialog al surzilor cu cei care decid iar sindicatele vor dezgropa securea razboiului sub presiunea bazei membrilor, criza nu va arata pe un grafic in forma de "V" si nici macar de "U", ci se poate croniciza pe cel putin doi-trei ani.

Mai mult ca niciodata, deciziile politicienilor vor cintari extrem de greu pentru viitorul tarii.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.