Primul lucru care mi-a placut enorm atunci cand am facut cunostinta cu Italia a fost piata locala.
La fiecare colt de strada intalnesti o bacanie, o macelarie, o pizzerie, un aprozar, o cofetarie. Am vazut si cateva "vestigii" ale marilor lanturi de hypermarketuri, dar in oras toate erau de tip express, in afara oraselor, intr-adevar, erau asa cum le stim de la noi.
E adevarat ca acasa, in Bucuresti, din graba, prefer sa ma duc la un mare supermarket, oricare ar fi numele lui, pentru ca imi e comod; gasesc acolo tot ce am nevoie.
La fel de adevarat este ca painea de la supermarket nu are aceeasi calitate cu painea de la magazinul de paine din cartierul meu, rosiile sau salata, desi romanesti, nu sunt la fel de proaspete ca cele pe care le gasesc la aprozarul din cartierul meu.
La carne, la carmangeria din Bucurestii Noi, am de unde alege, tot timpul, mult mai mult decat la supermarketuri. Dar, cand ma grabesc, nu mai pun accentul atat de mult pe calitate, ci le iau, ca tot ...citeste mai departe despre "Am trait destul in regimul cartelelor, ratiilor si al cotelor!" pe Ziare.com