Pretul prieteniei lui Gaddafi. Cum s-au vandut Bush, Blair si Berlusconi

Inainte ca libienii sa se ridice impotriva colonelului Gaddafi, acesta se folosea de bani pentru a intra in gratiile Vestului. Tactica a dat rezultate, aproape fara cusur. Bush, Blair si Berlusconi s-au numarat printre prietenii dictatorului.

Povestea incepe in decembrie 2003 in fotoliile comode ale Travellers Club, in Londra, loc preferat de intalniri de catre gentlemenii englezi inca din secolul al 19-lea, potrivit Newsweek.

Aici a avut loc intalnirea intre experimentatul spion libian Musa Kusa si reprezentanti ai serviciilor de informatii din Marea Britanie si SUA.

Scopul era dezghetarea relatiilor lui Gaddafi cu cele doua state occidentale.

Trimisul lui Gaddafi

Kusa, acum ministru de externe in Libia, nu a adoptat stilul excentric dominat de corturi si turbane, devenit marca inregistrata a sefului sau.

A terminat Universitatea de Stat din Michigan, in anii '70.

Ambii sai copii au fost nascuti in Statele Unite si sunt cetateni americani. Tocmai aceasta integrare l-a ajutat pe Kusa sa fie atat de eficient in stabilirea de relatii in numele lui Gaddafi.

I-a adus pe tava legaturi cu oameni precum Tony Blair, Nicolas Sarkozy, Silvio Berlusconi, Gordon Brown si, nu in ultimul rand, George W. Bush.

Cum colaboreaza doua extreme

Impacarea Vestului cu Gaddafi e greu de inteles pana si pentru fostul director CIA, George Tenet, care scrie in memoriile sale ca negocierile cu Musa Kusa aratau in ce lume "suprarealista" operau agentii.

Potrivit fostului director, multe agentii il suspectau pe Kusa de atacuri teroriste din 1988, soldate cu 270 de morti.

Pana in 2003, aceste lucruri erau ca si uitate, devreme ce serviciile secrete stateau comfortabil in fotoliile unui club londonez.

Era o intelegere greu de refuzat.

Campurile petrolifere ale Libiei urmau sa fie deschise catre Vest, bancile si corporatiile din SUA si Europa s-ar fi putut conecta la "conducta de venituri" a tarii.

In plus, Gaddafi urma sa renunte la programele sale nucleare.

Cum invazia din Iraq avusese pretexte false, armele de distrugere in masa fiind de negasit, administratia Bush s-ar fi putut lauda cu eforturile incununate de succes in Libia. Toate lumea ar fi avut de castigat.

Pe langa avantajul petrolului, Kusa mai avea un as in maneca: dorinta liderilor democratici de a gasi tirani pe care sa-i poata folosi.

Cine si ce a castigat in urma deal-ului

Gaddafi, spre exemplu, a furnizat informatii despre Al Qaeda pentru Bush.

Pe Berlusconi l-a ajutat, oprind valurile de imigranti sa mai traverseze Marea Mediterana, catre Italia.

Regimul lui Gaddafi a mers si mai departe, cu gesturile de "binefacere": a oferit 10 milioane de dolari fiecarei familii care a pierdut pe cineva in atentatele de la Lockerbie, din Scotia, de care era acuzat Kusa.

Cand Washingtonul a vrut mai mult, s-a semnat pana si un tratat nuclear.

Strategia a functionat de minune, pana de curand, cand populatia nu a mai suportat dictatura Colonelului. Nici negociatorii nu au avut motive de nemultumire.

Unul dintre agentii serviciului britanic de informatii MI6 a primit ordinul de cavaler si este acum un foarte bine platit consultant, la British Petroleum.

Iar unul dintre agentii CIA implicati in negocierile cu experimentatul Kusa a primit rapid o functie executiva, in agentie.

Vizitele la prietenul Berlusconi

Adevaratele castigatoare au fost British Petroleum si compania italiana de stat ENI. Italia cumpara 80% din petrolul libian, motiv pentru care Berlusconi l-a invitat pe Gaddafi de nu mai putin de 11 ori in vizite la Roma, una mai ciudata ca cealalta.

Intr-una din ele, liderul libian a vorbit despre islamism in fata unei audiente atent selectionate. In public, erau sute de tinere angajate de o agentie de modeling, special pentru acest eveniment.  

Odata cu pretul petrolului, crestea si averea lui Gaddafi. In 2006, a creat un fond suveran de investitii, prin care a cumparat particiaptii de toate felurile.

A inceput cu actiuni in cadrul grupului media care publica Financial Times si The Economist si a terminat cu echipa de fotbal Juventus.

Castelul de carti se prabuseste

Pana spre sfarsitul deceniului trecut, Kusa construise atent un castel din carti, care avea sa devina in scurt timp foarte instabil.

Primele semne aparusera inca din 2007, cand unul din fiii lui Gaddafi vorbise, pentru publicatia Newsweek, despre felul in care era santajat guvernul presedintelui Sarkozy.

In joc era soarta unui doctor palestinian si a cinci surori medicale din Bulgaria, care fusesera inchisi timp de 8 ani si urmau sa fie executati pentru ca ar fi infestat intentionat cu HIV peste 400 de libieni.

Sarkozy a platit tot ce i s-a cerut, pentru a rascumpara libertatea celor sase.

In 2009, Abdelbaset al-Megrahi, singurul ofiter de informatii libian condamnat pentru atacurile de la Lockerbie din 1988, care executa o pedeapsa pe viata in Scotia, a fost diagnosticat cu cancer la prostata in faza terminala.

Gaddafi, care blocase contractul cu British Petroleum, l-a informat pe Gordon Brown, premierul britanic aflat atunci in functie, ca una din conditiile reluarii contractului este elibararea si repatrierea unor prizonieri.

Cand Megrahi a ajuns inapoi in Tripoli, a fost primit ca un erou.

In prima saptamana a revoltelor din Liba, Kusa a fost sunat din toate partile, inclusiv de ministrul de externe britanic William Hague, insa apelurile au ramas fara raspuns.

Ce s-a ales de Kusa nu se stie exact, insa Newsweek da un indiciu important.

Toate averile apropiatilor lui Gaddafi aflati pe teritoriu american au fost "inghetate" de Departamentul Trezoreriei, in afara de una - cea a lui Kusa.

Este foarte posibil ca dupa atatia ani in care a asigurat supravietuirea Colonelului Gaddafi, Kusa sa fi ajuns la o intelegere pentru el insusi.